Luca 17:11-37

Isus curățește zece leproși

11În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria și Galileea. 12În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece bărbați leproși.

Ei au stat la distanță 13și au strigat, zicând:

‒ Stăpâne Isuse, ai milă de noi!

14Când i-a văzut, Isus le-a zis:

‒ Duceți-vă și arătați-vă preoților!

Și, în timp ce se duceau, au fost curățiți. 15Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors glorificându-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16El s-a aruncat cu fața la picioarele lui Isus și I-a mulțumit. Era samaritean.

17Isus, răspunzând, a zis:

‒ Oare n-au fost zece curățiți? Unde sunt ceilalți nouă? 18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă și să-L glorifice pe Dumnezeu?

19Apoi i-a zis:

‒ Ridică-te și du-te! Credința ta te-a vindecat.

Venirea Împărăției lui Dumnezeu și a Fiului Omului

(Mt. 24:23‑51)

20Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns și a zis:

‒ Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel încât să fie observată, 21și nici nu se va zice: „Iat-o aici!“ sau „Uite-o acolo!“. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este în mijlocul vostru!

22El le-a zis apoi ucenicilor:

‒ Vor veni zile când veți tânji să vedeți una dintre zilele Fiului Omului, dar n-o veți vedea! 23Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“. Să nu vă duceți și să nu-i urmați! 24Căci, așa cum fulgerul, când scânteiază, luminează cerul dintr-o parte în cealaltă, tot așa va fi și Fiul Omului în ziua Sa! 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie respins de această generație. 26Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. 27Oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă și a venit potopul și i-a distrus pe toți. 28De asemenea, va fi așa cum s-a întâmplat în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29dar, în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și sulf din cer și i-a distrus pe toți. 30Tot așa va fi în ziua în care Se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperișul casei și va avea lucrurile în casă să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la cele lăsate în urmă. 32Aduceți-vă aminte de soția lui Lot! 33Oricine încearcă să-și scape viața o va pierde, dar cel care și-o va pierde o va păstra. 34Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36Doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.

37Ei L-au întrebat:

‒ Unde, Doamne?

Isus le-a zis:

‒ Oriunde va fi trupul, acolo se vor aduna și vulturii.

Geneza 6

Potopul

1Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s-au născut fete, 2fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase și și-au luat soții dintre acelea pe care le-au ales. 3Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pentru totdeauna în om, pentru că omul este carne păcătoasă; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“. 4Uriașii erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu s-au împreunat cu fetele oamenilor și ele le-au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume.

5 Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii lui era toată ziua numai înspre rău. 6Domnului I-a părut rău că l-a făcut pe om pe pământ și S-a întristat în inima Lui. 7Domnul a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l-am creat, de la om până la animale, până la târâtoare și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut“. 8Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea Domnului.

Vestirea potopului

9Aceasta este istoria lui Noe.

Noe a fost un om drept, integru în generația sa. Noe a umblat cu Dumnezeu. 10Lui Noe i s-au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.

11Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 12Dumnezeu S-a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură își pervertise calea pe pământ. 13Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. 14Fă-ți o arcă din lemn de gofer. Să faci în arcă niște încăperi și s-o acoperi cu smoală pe interior și pe exterior. 15Să o faci astfel: arca să aibă lungimea de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci. 16Să faci pentru arcă un acoperiș, pe care să-l termini la un cot deasupra. Să pui la arcă ușa, pe o parte a sa, și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri. 18Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi. 19Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă. 20Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de animale și din orice târâtoare a pământului, după felul ei. 21Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz-o. Aceasta va fi hrana ta și a lor“. 22Noe a făcut totul așa cum i-a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.

Geneza 7

1Apoi Domnul i-a zis lui Noe: „Intră în arcă, tu și toată familia ta, căci te-am văzut drept înaintea Mea în această generație. 2De asemenea, ia cu tine șapte perechi din toate animalele curate, mascul și femelă, și câte o pereche din animalele necurate, mascul și femelă. 3Ia câte șapte perechi din păsările cerului, mascul și femelă, ca să le păstrezi vie sămânța pe fața întregului pământ, 4pentru că, peste șapte zile, voi trimite ploaie pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți și voi șterge de pe fața pământului toate viețuitoarele pe care le-am făcut“. 5Noe a făcut totul așa cum i-a poruncit Domnul.

6Noe avea șase sute de ani când au venit apele potopului pe pământ. 7Noe a intrat în arcă împreună cu fiii săi, cu soția sa și cu soțiile fiilor săi, din cauza apelor potopului. 8Dintre animalele curate și dintre animalele necurate, dintre păsări și orice se târăște pe pământ 9au intrat în arca lui Noe două câte două, mascul și femelă, așa cum i-a poruncit Dumnezeu lui Noe. 10După șapte zile, au venit pe pământ apele potopului.

11În anul șase sute al vieții lui Noe, în luna a doua, în a șaptesprezecea zi a lunii, în ziua aceea au țâșnit toate izvoarele marelui adânc și s-au deschis ferestrele cerurilor. 12Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

13Noe, fiii săi, Sem, Ham și Iafet, soția sa, precum și cele trei soții ale fiilor săi au intrat în arcă în aceeași zi, 14ei și orice vietate, după felul ei, orice vită, după felul ei, orice animal care se târăște pe pământ, după felul lui, și orice pasăre, după felul ei – orice zburătoare, orice înaripată. 15Au venit la Noe în arcă, două câte două, din orice făptură care are suflare de viață în ea. 16Cele ce au venit erau mascul și femelă din orice făptură. Ele au intrat în arcă, așa cum i-a poruncit Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis arca în urma acestuia.

17Potopul a durat patruzeci de zile pe pământ. Apele au crescut și au înălțat arca, iar ea s-a ridicat cu mult deasupra pământului. 18Apele s-au ridicat și au crescut mult pe pământ, iar arca plutea pe ape. 19Apele s-au ridicat așa de mult pe pământ, încât toți munții înalți de sub cerul întreg au fost acoperiți. 20Apele s-au ridicat deasupra munților cu cincisprezece coți și, astfel, munții au fost acoperiți. 21Orice făptură care se mișca pe pământ a pierit: păsări, vite, vietăți, orice animal care mișună pe pământ și orice om. 22Tot ceea ce avea în nări suflare de duh de viață, din tot ce era pe uscat, a murit. 23El a șters toate viețuitoarele care erau pe fața pământului, de la om până la animale, târâtoare și păsări ale cerului. Ele au fost șterse de pe pământ. Numai Noe a fost lăsat, precum și cei care erau cu el în arcă. 24Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile.

Geneza 19

Distrugerea Sodomei și a Gomorei

1Cei doi mesageri au ajuns seara la Sodoma. Lot stătea la poarta Sodomei, iar când i-a văzut, s-a ridicat să-i întâmpine și s-a plecat cu fața la pământ.

2Apoi le-a zis:

‒ Stăpânii mei, iată, întoarceți-vă, vă rog, la casa slujitorului vostru, înnoptați aici și spălați-vă picioarele. Mâine dimineață vă veți scula și vă veți continua drumul.

Ei i-au răspuns:

‒ Nu, ci vom înnopta în piață.

3Dar Lot a insistat foarte mult, astfel încât ei s-au întors la el și au intrat în casa lui. Lot le-a pregătit masa, a copt azime, iar aceștia au mâncat.

4Dar înainte să se culce ei, toți bărbații din toate colțurile cetății Sodoma, tineri și bătrâni, au înconjurat casa.

5Ei l-au strigat pe Lot și l-au întrebat:

‒ Unde sunt bărbații care au venit la tine în această seară? Scoate-i afară la noi ca să ne culcăm cu ei.

6Lot a ieșit la ei la intrare, a închis ușa după el 7și a zis:

‒ Vă rog, fraților, nu faceți răul acesta! 8Iată-le pe cele două fete ale mele, care nu s-au culcat niciodată cu un bărbat. Lăsați-mă, vă rog, să vi le aduc afară, și faceți-le ce vreți. Dar să nu le faceți nimic acestor bărbați, căci ei au venit să se adăpostească la umbra acoperișului meu.

9Însă ei au zis:

‒ Dă-te la o parte!

Apoi au zis:

‒ Omul acesta a venit aici ca străin, iar acum face pe judecătorul! Ei bine, ne vom purta cu tine mai rău decât cu ei.

Ei l-au împins cu putere pe Lot și s-au apropiat să spargă ușa. 10Dar bărbații dinăuntru și-au întins mâinile, l-au tras pe Lot la ei, în casă, și au încuiat ușa. 11Iar pe bărbații care erau la ușa casei, atât pe cei tineri, cât și pe cei bătrâni, i-au lovit cu orbire, astfel încât aceștia se chinuiau să găsească ușa. 12Atunci acei bărbați i-au zis lui Lot: „Cine mai este cu tine aici? Gineri, fii, fiice și pe oricine mai ai în cetate, scoate-i din acest loc! 13Căci urmează să-l distrugem, deoarece plângerea împotriva acestui popor a ajuns atât de mare înaintea Domnului, încât Domnul ne-a trimis să-l distrugem!“. 14Atunci Lot a ieșit și le-a spus ginerilor săi, care erau căsătoriți cu fetele sale: „Ridicați-vă și ieșiți din acest loc, pentru că Domnul urmează să distrugă cetatea“. Dar el era, în ochii ginerilor săi, ca unul care glumește.

15Când s-au ivit zorii, mesagerii l-au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te și ia-ți soția și pe cele două fete ale tale care se află aici, ca nu cumva să fii spulberat când cetatea va fi pedepsită“. 16Dar el întârzia. Atunci bărbații aceia i-au apucat de mână, pe el, pe soția lui și pe cele două fete ale sale, i-au scos și i-au lăsat în afara cetății, pentru că Domnului I-a fost milă de el.

17Imediat ce i-au scos afară, unul dintre ei a zis:

‒ Scapă-ți viața! Nu te uita înapoi și nu te opri nicăieri în câmpie. Scapă la munte, ca nu cumva să fii spulberat.

18Lot le-a zis:

‒ Nu, Stăpâne, Te rog! 19Iată, slujitorul Tău a găsit bunăvoință înaintea Ta, și Tu ai arătat o mare îndurare față de mine, salvându-mi viața. Nu pot să fug însă la munte, pentru că dezastrul mă va ajunge din urmă și voi muri. 20Iată, cetatea aceasta este aproape, ca să fug acolo, și este mică. Te rog, lasă-mă să fug acolo! Nu-i așa că este mică? Astfel, viața îmi va fi salvată.

21El a zis:

‒ Iată că-ți împlinesc și această cerere și nu voi distruge cetatea despre care ai vorbit. 22Grăbește-te, fugi acolo, pentru că nu pot face nimic până când nu ajungi acolo.

De aceea cetatea a fost numită Țoar. 23Răsărea soarele pe pământ când a intrat Lot în Țoar. 24Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc din ceruri de la Domnul. 25Astfel, El a nimicit acele cetăți, toată câmpia, toți locuitorii cetăților, precum și ceea ce creștea pe pământ. 26Soția lui Lot, care se afla în spatele lui, s-a uitat înapoi și s-a transformat într-un stâlp de sare.

27Avraam s-a sculat dimineață, s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului 28și a privit în jos spre Sodoma și Gomora și spre toată regiunea aceea. S-a uitat, și iată că un fum gros, ca fumul unui cuptor, se ridica de pe pământ.

Lot și cele două fete ale sale

29Când a distrus Dumnezeu cetățile din câmpie, Și-a adus aminte de Avraam și l-a scos pe Lot din mijlocul nenorocirii, când a nimicit cetățile în care locuise Lot. 30Apoi Lot a plecat din Țoar și a locuit pe munte împreună cu cele două fete ale sale, pentru că se temea să rămână în Țoar. A locuit într-o peșteră împreună cu cele două fete ale sale. 31Cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Tatăl nostru este bătrân și nu este niciun bărbat pe pământ care să intre la noi, după obiceiul întregului pământ. 32Vino să-l facem pe tatăl nostru să bea vin și să ne culcăm cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. 33Astfel, l-au făcut pe tatăl lor să bea vin în noaptea aceea, iar cea întâi născută s-a dus și s-a culcat cu tatăl ei. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 34În ziua următoare, cea întâi născută i-a zis celei mai tinere: „Iată, noaptea trecută m-am culcat eu cu tatăl meu. Hai să-i dăm vin și în noaptea aceasta. Apoi te vei duce și te vei culca și tu cu el, ca să păstrăm descendența familiei prin tatăl nostru“. 35Ele l-au făcut pe tatăl lor să bea vin și în seara aceea, apoi cea tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a ridicat. 36Astfel, cele două fete ale lui Lot au rămas însărcinate prin tatăl lor. 37Cea întâi născută a dat naștere unui fiu, căruia i-a pus numele Moab. El este tatăl moabiților de astăzi. 38Cea tânără a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Ben-Ammi. El este tatăl fiilor lui Amon de astăzi.