Ioan 1:15-51

15 Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: ‘Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine’.”

16 Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har;

17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos.

18 Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. 19 Iată mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis la el din Ierusalim pe preoți și leviți, ca să-l întrebe: „Tu cine ești?”

20 El a mărturisit și n-a tăgăduit; a mărturisit și a zis: „Eu nu sunt Hristosul.”

21 „Dar atunci cine ești?”, l-au întrebat ei. „Ești tu Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt.” „Ești tu prorocul?” Și el a răspuns: „Nu.”

22 Au zis deci: „Cine ești, ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis? Ce zici tu despre tine însuți?”

23 El a zis: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Netedeșteți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia.”

24 Între cei trimiși erau și niște farisei.

25 Ei i-au întrebat și i-au zis: „Dar atunci de ce botezi, dacă nu ești nici Hristosul, nici Ilie, nici prorocul?”

26 Ioan le-a răspuns: „Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru este Cineva pe care voi nu-L cunoașteți.

27 El este Acela care vine după mine, și care este înaintea mea, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.”

28 Aceste lucruri s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. 29 A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind spre el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

30 El este Acela despre care ziceam eu: ‘După mine vine un om care este înaintea mea, pentru că era înainte de mine.’

31 Eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel și oprindu-Se peste El.

33 Eu nu-L cunoșteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Cel peste care vei vedea Duhul coborându-Se și rămânând peste El, acela este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.’

34 Și eu am văzut și am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” 35 A doua zi, Ioan stătea iarăși acolo cu doi din ucenicii lui.

36 Și, privind pe Isus cum umbla, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!”

37 Cei doi ucenici l-au auzit vorbind astfel și au mers după Isus.

38 Isus S-a întors și, văzând că ei vin după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei i-au răspuns: „Rabi (adică: Învățătorule), unde locuiești?”

39 „Veniți și veți vedea”, le-a zis El. S-au dus deci și au văzut unde locuia; și au rămas cu El ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea.

40 Unul din cei doi care auziseră pe Ioan vorbind despre Isus și merseseră după El era Andrei, fratele lui Simon Petru.

41 Întâi a găsit pe fratele său Simon și i-a zis: „Am găsit pe Mesia” (care înseamnă Hristos).

42 Și l-a adus la Isus. Isus, uitându-Se la el, a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; de acum te vei chema Cefa (care înseamnă Petru).” 43 A doua zi, Isus a vrut să plece în Galileea. A întâlnit pe Filip și i-a zis: „Urmează-Mă!”

44 Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.

45 Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: „Am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege și prorocii: Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

46 „Poate ieși ceva bun din Nazaret?”, i-a zis Natanael. Și Filip i-a răspuns: „Vino și vezi.”

47 Isus a văzut pe Natanael venind spre El și a zis despre el: „Iată un adevărat Israelit, în care nu este vicleșug!”

48 „De unde mă cunoști?”, I-a zis Natanael. Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

49 Natanael I-a răspuns: „Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!”

50 Isus i-a răspuns: „Crezi pentru că ți-am zis că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri și mai mari decât acestea.”

51 Și i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că de acum înainte veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.”

Geneza 31

Fuga lui Iacov de la Laban

1 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și-a strâns el toată această bogăție“. 2Iacov s-a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai era binevoitor cu el, ca înainte. 3Atunci Domnul i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine“.

4Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și Lea pe câmp, la turma sa, 5și le-a zis:

‒ Mă uit la fața tatălui vostru și văd că acesta nu mai este binevoitor cu mine, așa cum era înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6Voi știți că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7Însă tatăl vostru m-a înșelat și mi-a schimbat plata de zece ori. Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să-mi facă rău. 8Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriți. Dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgați. 9Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le-a dat mie.

10Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. 11Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacov!“. Eu I-am răspuns: „Iată-mă!“. 12El mi-a zis: „Ridică-ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce ți-a făcut Laban. 13Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi-ai făcut un jurământ. Acum ridică-te, ieși din această țară și întoarce-te în țara de origine“.

14Atunci Rahela și Lea au răspuns și i-au zis:

‒ Mai este oare pentru noi parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15Nu suntem noi oare privite ca niște străine? Căci ne-a vândut și ne-a mâncat și tot argintul. 16De fapt, toată bogăția pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru ne aparține nouă și copiilor noștri. Prin urmare, fă tot ceea ce ți-a zis Dumnezeu.

17Iacov s-a ridicat și și-a pus copiii și soțiile pe cămile. 18El și-a luat toate vitele și toate bunurile pe care le-a adunat – vitele aflate în posesiunea sa, pe care le-a adunat în Padan-Aram – ca să plece la Isaac, tatăl său, în țara Canaanului.

19În timp ce Laban s-a dus să-și tundă oile, Rahela a furat terafimii care-i aparțineau tatălui ei. 20Iacov l-a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i-a spus că fuge. 21Astfel, el a fugit cu tot ce avea. S-a ridicat, a trecut râul și s-a îndreptat spre muntele Ghiladului.

Laban îl urmărește pe Iacov

22După trei zile, lui Laban i s-a spus că Iacov a fugit. 23Atunci Laban a luat cu el pe frații săi, l-a urmărit pe Iacov cale de șapte zile și l-a ajuns la muntele Ghiladului. 24Dar Dumnezeu i S-a arătat arameului Laban noaptea într-un vis și i-a zis: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“. 25Iacov își așezase cortul pe muntele Ghiladului când l-a ajuns Laban, iar acesta și-a așezat tabăra împreună cu frații săi tot acolo.

26Laban i-a zis lui Iacov:

‒ Ce-ai făcut? Ai furat de la mine și mi-ai dus fetele ca pe niște captive luate cu sabia. 27De ce ai fugit pe ascuns, ai furat de la mine și nu m-ai înștiințat? Te-aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră. 28Nu m-ai lăsat nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele? Te-ai comportat ca un nebun. 29Am putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu-l ameninți cu nimic pe Iacov!“. 30Acum, tu ai plecat definitiv, pentru că îți era tare dor de familia tatălui tău, dar de ce mi-ai furat dumnezeii?

31Iacov a răspuns și i-a zis lui Laban:

‒ Am plecat fiindcă m-am temut, căci îmi ziceam ca nu cumva să-ți iei fetele de la mine cu forța. 32Dar cel la care-ți vei găsi dumnezeii nu va rămâne în viață. În prezența fraților noștri, cercetează dacă ceva de-al tău este la mine și ia-l.

Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două slujitoare, dar n-a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34Rahela luase terafimii, îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i-a găsit. 35Rahela i-a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi-a venit rânduiala femeilor“. El a căutat, dar nu a găsit terafimii.

36Atunci Iacov s-a mâniat și l-a certat pe Laban.

Iacov a răspuns și i-a zis lui Laban:

‒ Care este fărădelegea mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu atâta înverșunare? 37Când ai căutat prin toate bunurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune-l aici, înaintea fraților mei și înaintea fraților tăi, pentru ca ei să judece între noi doi! 38Am stat la tine timp de douăzeci de ani. Oile și caprele tale n-au pierdut fătul, iar eu n-am mâncat berbeci din turma ta. 39Nu ți-am adus niciun animal sfâșiat de sălbăticiuni, ci eu însumi acopeream pierderea. Îl cereai din mâna mea, fie că era furat ziua, fie că era furat noaptea. 40Sufeream de căldură ziua și de frig noaptea, și nu mai puteam să dorm. 41Așa am petrecut douăzeci de ani în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turmele tale, dar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. 42Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam, Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și munca mâinilor mele și te-a mustrat azi noapte.

43Laban i-a răspuns lui Iacov, zicând:

‒ Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii lor, pe care i-au născut? 44Acum, vino să încheiem amândoi un legământ care să fie mărturie între mine și tine.

45Astfel, Iacov a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp. 46Iacov le-a zis fraților săi: „Adunați niște pietre!“. Ei au luat niște pietre, le-au făcut morman și au mâncat acolo lângă morman. 47Laban l-a numit Iegar-Sahaduta, iar Iacov l-a numit Galed.

48Laban a zis:

‒ Acest morman este astăzi martor între mine și tine.

De aceea i s-a pus numele Galed.

49 El a mai fost numit și Mițpa, pentru că Laban a zis:

‒ Domnul să vegheze între mine și tine când suntem departe unul de celălalt. 50Dacă te vei purta rău cu fetele mele sau dacă îți vei mai lua și alte soții pe lângă fetele mele, ai grijă că, deși acum nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine.

51Laban i-a zis lui Iacov:

‒ Iată acest morman și iată stâlpul pe care l-am așezat între mine și tine! 52Acest morman și stâlpul sunt martori că nu voi trece de acest morman la tine, pentru a-ți face rău, și că nici tu nu vei trece de acest morman și de acest stâlp la mine, pentru a-mi face rău. 53Fie ca Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judece între noi.

Iacov a jurat pe Cel de Care se temea tatăl său Isaac. 54Apoi Iacov a adus o jertfă pe munte și i-a invitat pe frații lui să mănânce pâine. După ce au mâncat, au înnoptat pe munte. 55A doua zi, Laban s-a sculat dimineața, și-a sărutat nepoții și fetele și i-a binecuvântat. Apoi Laban a plecat și s-a întors acasă

Geneza 32

1Iacov și-a continuat drumul și l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu“. Și a pus acelui loc numele Mahanaim.

Iacov se pregătește să-l întâlnească pe Esau

3Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în țara Seir, pe teritoriul Edomului. 4El le-a poruncit, zicând: „Așa să-i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește slujitorul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5Am boi, măgari, turme, slujitori și slujitoare și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta’»“.

6Mesagerii s-au întors la Iacov, zicând: „Ne-am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați“. 7Iacov s-a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape“.

9Apoi Iacov a zis: „Doamne, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în țara ta, la rudele tale, și-ți voi face bine», 10sunt nedemn de toată îndurarea și toată credincioșia pe care le-ai arătat față de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca, pe mine, pe mame și pe copii. 12Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și-ți voi face urmașii la fel de numeroși ca nisipul mării, care nu poate fi numărat»“.

13El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16El le-a dat slujitorilor săi câte o turmă fiecăruia, și le-a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între turme“. 17El i-a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18tu să-i răspunzi: «Sunt ale slujitorului tău Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu Esau. Iată, el însuși vine în urma noastr㻓. 19Iacov a poruncit celui de-al doilea, celui de-al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să-i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20Spuneți-i, de asemenea: «Iată, slujitorul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi liniști cu darul pe care-l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta“. 21Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22În aceeași noapte, Iacov s-a sculat, și-a luat cele două soții, cele două slujitoare și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23I-a luat, i-a trecut pârâul, apoi a trecut tot ce avea.

24Iacov a rămas singur, iar un bărbat s-a luptat cu el până la ivirea zorilor. 25Când bărbatul acela a văzut că nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El.

26Apoi a zis:

‒ Lasă-Mă să plec, pentru că se ivesc zorii.

Dar Iacov a răspuns:

‒ Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.

27Și El l-a întrebat:

‒ Cum te cheamă?

El a răspuns:

‒ Iacov.

28Atunci bărbatul acela i-a zis:

‒ Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins.

29Iacov L-a întrebat:

‒ Spune-mi, Te rog, Numele Tău.

El i-a răspuns:

‒ De ce Îmi ceri Numele?

Și l-a binecuvântat acolo. 30Iacov a pus acelui loc numele Peniel, zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață“.

31Răsărea soarele când a plecat Iacov din Peniel, șchiopătând din coapsă. 32Până în ziua de azi, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, deoarece Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

Geneza 35

Întoarcerea lui Iacov la Betel

1Dumnezeu i-a zis lui Iacov: „Ridică-te, du-te la Betel, locuiește acolo și construiește un altar pentru Dumnezeul Care ți S-a arătat în timp ce fugeai de fratele tău Esau“.

2Iacov a zis familiei lui și tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtați dumnezeii care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele! 3Să ne ridicăm și să mergem la Betel. Voi construi acolo un altar pentru Dumnezeul Care mi-a răspuns în ziua necazului meu și a fost cu mine pe oriunde am umblat“. 4Ei i-au dat lui Iacov toți dumnezeii pe care-i aveau în mâini și cerceii pe care-i aveau în urechi. Iacov i-a îngropat sub terebintul care se afla lângă Șechem. 5Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu a cuprins cetățile din împrejurimi, astfel încât nimeni nu i-a urmărit pe fiii lui Iacov.

6Iacov a ajuns la Luz, adică Betel, care se află în țara Canaanului, împreună cu toți oamenii care erau cu el. 7Acolo a construit un altar și a numit acel loc El-Betel, pentru că Dumnezeu Însuși i Se arătase acolo, când fugea de fratele său. 8Debora, doica Rebecăi, a murit și a fost îngropată sub un stejar, mai jos de Betel. De aceea stejarului i s-a pus numele Alon-Bakut.

9După ce Iacov s-a întors din Padan-Aram, Dumnezeu i S-a arătat din nou, l-a binecuvântat 10și i-a zis: „Numele tău este Iacov; dar nu te vei mai numi Iacov, ci numele tău va fi Israel“. Și i-a pus numele Israel.

11Apoi Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic: fii roditor și înmulțește-te. O națiune și o mulțime de națiuni vor ieși din tine, chiar regi vor ieși dintre urmașii tăi. 12Țara pe care le-am dat-o lui Avraam și Isaac ți-o voi da ție și urmașilor tăi“. 13Apoi Dumnezeu S-a înălțat de la el, din locul în care îi vorbise. 14Iacov a ridicat un stâlp de piatră în locul în care îi vorbise Dumnezeu, a turnat pe stâlp o jertfă de băutură și apoi a turnat și ulei. 15Iacov a numit locul în care îi vorbise Dumnezeu, Betel.

Moartea Rahelei și a lui Isaac

16După aceea au plecat din Betel și, înainte de a ajunge la Efrata, pe Rahela au apucat-o durerile nașterii. A avut o naștere grea. 17Pe când era în durerile nașterii, moașa i-a zis: „Nu te teme, pentru că mai ai un fiu“. 18În timp ce-și dădea sufletul, pentru că era pe moarte, Rahela i-a pus băiatului numele Ben-Oni; însă tatăl său i-a pus numele Beniamin. 19Rahela a murit și a fost îngropată pe drumul spre Efrata, adică Betleem. 20Iacov a ridicat un stâlp pe mormântul ei, stâlp care a rămas pe mormântul Rahelei până în ziua de azi.

21Israel și-a continuat călătoria și apoi și-a întins cortul dincolo de Migdal-Eder. 22În timp ce Israel locuia în acea regiune, Ruben s-a dus și s-a culcat cu Bilha, țiitoarea tatălui său. Israel a aflat acest lucru.

Iacov avea doisprezece fii.

23Fiii Leei au fost:

Ruben, întâiul născut al lui Iacov;

Simeon, Levi, Iuda, Isahar și Zabulon.

24Fiii Rahelei au fost:

Iosif și Beniamin.

25Fiii Bilhei, slujitoarea Rahelei, au fost:

Dan și Neftali.

26Fiii Zilpei, slujitoarea Leei, au fost:

Gad și Așer.

Aceștia au fost fiii lui Iacov, care i s-au născut în Padan-Aram.

Moartea lui Isaac

27Iacov a ajuns la tatăl său, Isaac, în Mamre, lângă Chiriat-Arba, adică Hebron, unde au locuit ca străini Avraam și Isaac. 28Isaac a trăit o sută optzeci de ani. 29El și-a dat ultima suflare și, astfel, a murit bătrân și sătul de zile, fiind adăugat la poporul său. Iar Esau și Iacov, fiii săi, l-au înmormântat.