Luca 18:1-14

Pilda văduvei stăruitoare

1Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna și să nu se descurajeze.

2El a zis:

‒ Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu-i era rușine. 3În cetatea aceea era și o văduvă care tot venea la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în disputa cu acuzatorul meu“. 4Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea și-a zis: „Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem și nici de oameni nu mi-e rușine, 5totuși, pentru că această văduvă mă tot deranjează, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină la nesfârșit și să mă bată la cap“.

6Apoi Domnul a zis:

‒ Să auziți ce zice judecătorul cel nedrept! 7Și oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleșilor Săi, care strigă zi și noapte către El, cu toate că întârzie față de ei? 8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credință pe pământ?

Pilda fariseului și a colectorului de taxe

9A mai spus și următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și îi disprețuiau pe ceilalți:

10‒ Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. 11Fariseul stătea în picioare și se ruga în sine însuși astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că eu nu sunt precum ceilalți oameni – escroci, nedrepți, adulteri – sau ca și colectorul acesta de taxe. 12Eu postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ceea ce câștig“. 13Colectorul de taxe, însă, stătea la distanță și nu îndrăznea nici măcar să-și ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul“. 14Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă îndreptățit, decât celălalt. Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, iar cel ce se smerește va fi înălțat.

Psalmii 58

Pentru dirijor. De cântat precum „Nu distruge!“. Al lui David. Un mihtam.

1Oare într-adevăr rostiți voi ceea ce este drept, conducătorilor?

Oare cu imparțialitate judecați voi, fii ai omului?

2Dimpotrivă, în inimă comiteți nedreptăți,

iar în țară răspândiți violența mâinilor voastre.

3Cei răi se înstrăinează încă din pântec,

cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naștere.

4Veninul lor este ca veninul șarpelui,

ca al cobrei surde care și-a închis urechea,

5care nu aude glasul celor ce șoptesc,

oricât de iscusit ar fi cel care leagă prin descântece.

6Dumnezeule, zdrobește-le dinții din gură!

Doamne, scoate colții acestor lei!

7Să se scurgă precum apa care trece!

Când întind arcul, fie-le săgețile oarbe!

8Să fie ca un melc care se topește mergând,

ca avortonul unei femei, care nu a văzut soarele!

9Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscați,

El îl va spulbera pe cel rău!

10Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,

când își va spăla picioarele în sângele celui rău.

11Atunci oamenii vor zice: „Sigur există un rod pentru cel drept!

Sigur există un Dumnezeu Care judecă pe pământ!“.

Psalmii 88

O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot. Un maschil al ezrahitului Heman.

1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,

zi și noapte strig înaintea Ta.

2Să ajungă rugăciunea mea înaintea Ta,

pleacă-Ți urechea la strigătul meu!

3Căci mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri

și viața mi-a ajuns în pragul Locuinței Morților.

4Sunt pus în rândul celor ce coboară în groapă,

am ajuns ca omul lipsit de putere.

5Sunt abandonat printre morți

asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt,

de care nu-Ți mai aduci aminte niciodată

și care sunt îndepărtați din mâna Ta.

6M-ai pus în groapa cea mai de jos,

în locuri întunecoase, în adâncuri.

7Mânia Ta apasă asupra mea,

mă copleșești cu toate valurile Tale.Selah

8I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,

făcându-mă o urâciune pentru ei.

Sunt închis, fără scăpare!

9Ochii îmi sunt obosiți din cauza suferinței.

Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi,

îmi întind mâinile spre Tine.

10Faci Tu oare minuni pentru cei morți?

Oare se ridică umbrele să-Ți mulțumească?Selah

11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta

și în Locul Nimicirii despre credincioșia Ta?

12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric

sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?

13Eu însă, către Tine, Doamne, strig după ajutor

și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.

14 Doamne, de ce mi-ai respins sufletul

și Ți-ai ascuns fața de mine?

15Încă din tinerețe am fost asuprit

și aproape de moarte,

am fost cuprins de groaza Ta

și dezorientat.

16Mânia Ta a trecut peste mine,

spaimele Tale m-au sleit.

17Ele mă înconjoară toată ziua ca niște ape,

mă înfășoară toate deodată.

18I-ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei,

pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc.

Mă aflu în întuneric.

Isaia 58

Adevăratul post

1„Strigă tare, nu te opri!

Înalță-ți glasul precum o trâmbiță!

Fă-le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea

și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!

2Zi de zi ei Mă caută

și par să-și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele,

ca o națiune care ar practica dreptatea

și n-ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor.

Îmi cer judecăți drepte

și par să-și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.

3«De ce, când postim, Tu nu vezi?

De ce, când ne smerim, Tu nu iei seama?»

Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri

și vă asupriți toți lucrătorii.

4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați

și loviți răutăcios cu pumnul.

Postind așa cum faceți voi azi,

nu vă veți face auzită vocea în înălțimi.

5Oare așa arată postul care-Mi este plăcut –

o zi în care omul să se smerească pe sine,

să-și plece capul ca o trestie

și să se culce acoperit cu o pânză de sac și cu cenușă?

Aceasta numești tu post

și zi plăcută Domnului?

6Iată postul care-Mi este plăcut:

să dezlegi lanțurile răutății,

să desfaci legăturile jugului,

să-i eliberezi pe cei asupriți

și să zdrobești orice jug,

7să-ți împarți pâinea cu cel flămând,

să le oferi săracilor fără casă un adăpost,

iar când vezi un om gol, să-l acoperi

și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.

8Atunci lumina ta va răsări ca zorii

și vindecarea ta va apărea repede.

Atunci dreptatea ta va merge înaintea ta,

iar gloria Domnului îți va fi ariergarda.

9Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;

vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată-Mă!».

Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi,

arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,

10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând

și dacă vei sătura nevoile celui sărman,

atunci lumina ta va răsări în întuneric,

iar bezna ta va fi ca amiaza.

11 Domnul te va călăuzi întotdeauna,

îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate

și-ți va întări oasele.

Vei fi ca o grădină bine udată

și ca un izvor

ale cărui ape nu seacă niciodată.

12Ai tăi îți vor reconstrui vechile ruine

și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.

Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului»,

«Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».

13Dacă vei respecta sabatul

și nu-ți vei satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,

dacă sabatul va fi o delectare pentru tine,

iar ziua sfântă a Domnului va fi o zi onorată,

dacă o vei respecta, astfel încât să nu mergi pe calea ta,

să nu faci ceea ce-ți place

și să nu vorbești lucruri fără folos,

14atunci te vei bucura în Domnul,

te voi face să străbați călare înălțimile țării

și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“,

căci gura Domnului a vorbit.