Marcu 15

Isus înaintea lui Pilat

(Mt. 27:1‑2, 11‑14; Lc. 23:1‑5; Ioan 18:28‑38)

1Imediat ce s-a făcut dimineață, conducătorii preoților s-au întrunit cu bătrânii, cărturarii și întreg Sinedriul ca să se sfătuiască. Apoi, după ce L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat.

2Pilat L-a întrebat:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus, răspunzându-i, a zis:

‒ Tu o spui!

3Conducătorii preoților Îl acuzau de multe lucruri.

4Pilat L-a întrebat din nou:

‒ Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te acuză ei!

5Dar Isus n-a mai răspuns nimic, astfel că Pilat era uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mt. 27:15‑26; Lc. 23:13‑25; Ioan 18:39–19:16)

6 Pilat le elibera la fiecare sărbătoare un deținut pe care-l cereau ei. 7Era unul numit Barabba, închis împreună cu răsculații care comiseseră o crimă în timpul răscoalei. 8Mulțimea a venit și a început să-i ceară lui Pilat să facă așa cum făcea de obicei.

9Pilat le-a răspuns, zicând:

‒ Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?

10Căci știa că din invidie Îl dăduseră conducătorii preoților pe mâna lui.

11Însă conducătorii preoților au incitat mulțimea să ceară să le elibereze mai bine pe Barabba.

12Pilat, răspunzând iarăși, le-a zis:

‒ Și atunci ce doriți să fac cu Cel pe Care-L numiți Împăratul iudeilor?

13Ei au strigat din nou:

‒ Răstignește-L!

14Pilat i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Răstignește-L!

15Și, astfel, Pilat, dorind să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mt. 27:27‑31; Ioan 19:2‑3)

16Soldații L-au dus în palat, adică în pretoriu, și au chemat toată cohorta. 17L-au îmbrăcat cu o mantie vișinie, au împletit o coroană de spini și I-au așezat-o pe cap. 18Și au început să-L salute, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 19Ei Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și se puneau în genunchi, închinându-I-se. 20După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantia vișinie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus afară să-L răstignească.

Răstignirea

(Mt. 27:32‑44; Lc. 23:26‑43; Ioan 19:16‑27)

21Au obligat un trecător, un om care venea de la câmp, și anume pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să ducă crucea lui Isus. 22L-au adus la locul numit Golgota, care tradus înseamnă „Locul Craniului“. 23I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. 24După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să știe ce să ia fiecare.

25Era ceasul al treilea când L-au răstignit. 26Deasupra Lui era o inscripție pe care era scrisă acuzația:

„Împăratul iudeilor“.

27Au răstignit împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui. 28Astfel a fost împlinită Scriptura, care zice: „A fost numărat alături de cei nelegiuiți“. 29Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap și ziceau: „Ha! Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, 30salvează-Te pe Tine Însuți și dă-Te jos de pe cruce!“.

31Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii, Îl batjocoreau între ei, zicând: „Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! 32«Cristosul»! «Împăratul lui Israel»! Să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!“. Cei care erau răstigniți împreună cu El Îl insultau și ei.

Moartea lui Isus

(Mt. 27:45‑56; Lc. 23:44‑49; Ioan 19:28‑30)

33Când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 34La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

35Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“.

36Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos!“.

37Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea.

38 Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos. 39Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și-a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

40Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, 41care Îl urmaseră pe Isus și-I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.

Înmormântarea lui Isus

(Mt. 27:57‑61; Lc. 23:50‑56; Ioan 19:38‑42)

42Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea sabatului, 43Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus. 44Pilat a rămas uimit că murise deja și l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă murise de mult timp. 45Aflând aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. 46După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L-a înfășurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.

Psalmii 22

Pentru dirijor. De cântat precum „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.

1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

Ești atât de departe de eliberarea mea

și de cuvintele strigătului meu!

2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi;

strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

3Dar Tu ești sfânt,

Tu locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.

4În Tine s-au încrezut strămoșii noștri;

ei s-au încrezut în Tine, iar Tu i-ai salvat.

5Au strigat către Tine și au fost eliberați;

s-au încrezut în Tine și nu s-au făcut de rușine.

6Dar eu sunt vierme, nu om;

am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.

7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine,

rânjesc și clatină din cap.

8„S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El!

Să-l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“.

9Totuși, Tu m-ai scos din pântec

și m-ai făcut încrezător la pieptul mamei mele.

10Ți-am fost încredințat Ție din pântec;

încă din pântecul mamei mele,

Tu ești Dumnezeul meu.

11Nu Te îndepărta de mine,

căci necazul este aproape

și nu am niciun ajutor!

12Mă încercuiesc mulți tauri,

niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.

13Își deschid gura împotriva mea

ca leul care sfâșie și răcnește.

14Sunt turnat ca apa,

și toate oasele mi se despart.

Mi s-a făcut inima precum ceara

și se topește înăuntrul meu.

15Mi se usucă puterea ca lutul,

iar limba mi se lipește de cerul gurii:

m-ai adus în țărâna morții.

16Căci niște câini m-au înconjurat,

o ceată de răufăcători m-a încercuit;

mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17Toate oasele aș putea să mi le număr.

Ei se uită, mă privesc.

18Și-au împărțit hainele mele între ei

și au tras la sorți pentru cămașa mea.

19Dar Tu, Doamne, nu Te îndepărta!

Puterea mea, vino degrabă în ajutorul meu!

20Scapă-mi sufletul de sabie,

și viața din laba câinelui.

21Salvează-mă din gura leului

și din coarnele bivolului sălbatic. Tu mi-ai răspuns.

22Voi vesti Numele Tău fraților mei,

Te voi lăuda în mijlocul adunării.

23Cei temători de Domnul, lăudați-L!

Voi, toți urmașii lui Iacov, glorificați-L!

Să vă temeți de El, voi, toți urmașii lui Israel!

24Căci El nu a disprețuit

și nu a trecut cu vederea oprimarea celui asuprit.

Nu Și-a ascuns fața de acesta,

l-a ascultat când a strigat către El după ajutor.

25Tu ești motivul meu de laudă

în adunarea cea mare.

Îmi voi împlini jurămintele

înaintea celor ce se tem de El.

26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura;

cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda.

Să vă trăiască inima pentru totdeauna!

27Toate marginile pământului își vor aminti

și se vor întoarce la Domnul.

Toate familiile națiunilor

se vor închina înaintea Ta,

28căci a Domnului este domnia

și El stăpânește peste națiuni!

29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina;

înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce coboară în țărână,

cei ce nu pot să-și păstreze viața.

30O generație viitoare Îi va sluji;

ea va istorisi generației următoare despre Stăpânul.

31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui;

îi vor spune poporului care se va naște că El a lucrat.

Psalmii 38

Un psalm al lui David, spre aducere-aminte.

1 Doamne, nu mă mai mustra în mânia Ta

și nu mă mai disciplina în furia Ta!

2Căci săgețile Tale m-au străpuns,

mâna Ta a coborât asupra mea.

3Din cauza mâniei Tale, nu mai este nimic sănătos în trupul meu,

niciun os nu mai este întreg din cauza păcatului meu.

4Căci nelegiuirile mele mă copleșesc ca o povară grea;

sunt prea grele pentru mine.

5Rănile mele duhnesc, putrezesc,

din cauza nebuniei mele.

6Sunt încovoiat, peste măsură de gârbovit.

Toată ziua umblu bocind.

7Coapsele-mi sunt pline de arsuri,

nu mai este nimic sănătos în trupul meu.

8Sunt atât de slăbit și de zdrobit!

Sufăr din cauza suspinelor inimii mele.

9Stăpâne, Tu știi toate dorințele mele,

iar suspinele mele nu-ți sunt ascunse.

10Mi se zbate inima, puterile mă părăsesc,

nici chiar lumina ochilor mei nu o mai am.

11Cei care mă iubesc, prietenii mei, nu stau aproape de rana mea,

cei apropiați mie stau deoparte.

12Cei ce încearcă să-mi ia viața îmi întind curse;

cei ce-mi doresc răul vorbesc cu răutate

și toată ziua se gândesc numai la înșelătorii.

13Eu însă nu aud, întocmai ca un surd,

ca un mut care nu-și deschide gura!

14Am ajuns ca omul care nu aude

și a cărui gură nu mai are răspuns.

15Totuși, îmi pun speranța în Tine, Doamne!

Tu vei răspunde, Stăpâne, Dumnezeul meu!

16Căci am zis: „Să nu se bucure din cauza mea,

atunci când îmi alunecă piciorul, să nu se laude pe seama mea!“.

17Chiar acum sunt aproape să cad,

iar durerea mă însoțește întotdeauna.

18Îmi mărturisesc nelegiuirea;

sunt tulburat din cauza păcatului meu.

19Dușmanii mei sunt mulți și plini de viață,

și cei ce mă urăsc fără motiv sunt fără număr.

20Cei ce răsplătesc binele cu rău

mi se opun, când eu urmăresc binele.

21Nu mă părăsi, Doamne!

Dumnezeul meu, nu Te îndepărta de mine!

22Vino degrabă în ajutorul meu,

Stăpâne, Mântuirea mea!

Amos 8

Coșul cu fructe coapte

1Stăpânul Domn mi-a arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.

2El m-a întrebat:

‒ Ce vezi, Amos?

Eu am răspuns:

‒ Un coș cu fructe coapte.

Atunci Domnul mi-a zis:

‒ Vine sfârșitul poporului Meu, Israel. Nu-l voi mai cruța!

3„În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn, „cântările de la palat se vor preface în gemete. Vor fi o mulțime de cadavre aruncate peste tot. Tăcere!“

4Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe cei nevoiași

și-i prăpădiți pe săracii din țară.

5Voi ziceți:

„Când va trece luna nouă,

ca să putem vinde grâne?

Cât mai este din sabat,

ca să deschidem grânarele,

să micșorăm efa,

să mărim șechelul,

să înșelăm cu talerele înșelăciunii,

6să-i cumpărăm pe săraci cu argint

și pe nevoiași – pentru o pereche de sandale

și să vindem codină în loc de grâne?“.

7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna dintre faptele lor!

8Să nu tremure țara din cauza aceasta

și să nu bocească toți cei ce locuiesc în ea?

Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară,

să nu se învolbureze și apoi să se retragă

precum Râul Egiptului?

9În ziua aceea“, zice Stăpânul Domn,

„voi face să apună soarele la amiază

și voi întuneca pământul în miezul zilei.

10Voi preface sărbătorile voastre în bocet

și toate cântările voastre – în cântări de jale.

Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu pânză de sac

și toate capetele să fie rase.

Voi face ziua aceea ca bocetul pentru singurul fiu,

iar sfârșitul ei – ca o zi amară.

11Iată, vin zile“, zice Stăpânul Domn,

„când voi trimite foamete în țară,

dar nu foame după pâine și nu sete după apă,

ci după auzirea cuvintelor Domnului.

12Ei vor hoinări de la o mare la alta,

vor umbla pe drumuri, de la nord la est,

căutând Cuvântul Domnului,

dar nu-l vor găsi.

13În ziua aceea,

fecioarele frumoase și tinerii

vor leșina de sete.

14Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul Samariei

și să zică: «Viu este dumnezeul tău, Dane!»

sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!»,

aceia vor cădea și nu se vor mai ridica“.