Matei 19

Despre divorț

(Mc. 10:1‑12; Lc. 16:18)

1După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în regiunile Iudeei, dincolo de Iordan. 2L-au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.

3Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și au zis:

‒ Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?

4 Isus, răspunzând, a zis:

‒ Oare n-ați citit că, de la început, Creatorul „i-a făcut bărbat și femeie?“. 5Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup“. 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!

7Ei I-au zis:

‒ Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să-i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea?

8 Isus a zis:

‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început n-a fost așa. 9Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de preacurvie, și se căsătorește cu alta comite adulter.

10Ucenicii I-au zis:

‒ Dacă acesta este motivul bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!

11Dar El le-a zis:

‒ Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12Căci există eunuci care s-au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși eunuci de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta să-l primească!

Isus și copilașii

(Mc. 10:13‑16; Lc. 18:15‑17)

13Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14Isus însă le-a zis: „Lăsați copilașii și nu-i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“. 15Apoi Și-a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.

Isus și tânărul bogat

(Mc. 10:17‑31; Lc. 18:18‑30)

16Și iată că un om, apropiindu-se de Isus, a zis:

‒ Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?

17 Isus i-a zis:

‒ De ce Mă întrebi despre „un lucru bun“? Doar Unul este Cel Bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!

18El i-a zis:

‒ Care?

Isus a zis:

‒ „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19„Să-ți respecți tatăl și mama“ și „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“.

20Tânărul I-a spus:

‒ Pe toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipsește?

21Isus i-a spus:

‒ Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!

22Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24Din nou vă spun: este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

25Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

26Uitându-Se la ei, Isus le-a zis:

‒ Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

27Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:

‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. Noi ce vom avea?

28Isus le-a zis:

‒ Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul gloriei Sale, voi, cei care M-ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau terenuri de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Geneza 1

Crearea cerurilor și a pământului

1La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul. 2Pământul era pustiu și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor.

3Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.

6Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“. 7Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. 8Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“. Și așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le-a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în ei pe pământ, după felul lor!“. Și așa a fost. 12Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în ei, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

14Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie acolo pentru semne, pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani 15și să slujească drept luminători pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ!“. Și așa a fost. 16Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. 17Dumnezeu i-a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ, 18să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a patra.

20Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“. 21Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți-vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“. 23Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a cincea.

24Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite, târâtoare și vietăți ale pământului, după felul lor!“. Și așa a fost. 25Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Crearea omului

26Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ“.

27Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om

după chipul Său,

după chipul lui Dumnezeu l-a creat;

bărbat și femeie i-a creat.

28Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ“. 29Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v-am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană. 30Iar oricărei vietăți a pământului, oricărei păsări a cerului și oricărui animal care se târăște pe pământ, tuturor acestora deci, care au suflare de viață în ele, le-am dat ca hrană orice plantă verde“. Și așa a fost.

31Dumnezeu S-a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea.

Psalmii 127

O cântare de pelerinaj. A lui Solomon.

1Dacă nu zidește Domnul o casă,

degeaba muncesc din greu cei ce o construiesc.

Dacă nu păzește Domnul o cetate,

degeaba veghează cel ce o păzește.

2Degeaba vă sculați devreme

și vă culcați târziu,

mâncând o pâine câștigată cu durere.

Preaiubitului Său, însă, El îi dă cu adevărat odihnă.

3Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul,

rodul pântecului este o răsplată.

4Ca săgețile în mâna unui viteaz,

așa sunt fiii din anii tinereții.

5Ferice de bărbatul

care își umple tolba cu ei;

ei nu se vor rușina

când vor vorbi cu dușmanii la poartă.

Cântarea Cântărilor 1

1Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomon.

Șulamita

2Să mă sărute cu sărutările gurii lui!

Căci iubirea ta este mai plăcută decât vinul.

3Mirosul uleiurilor tale este unul plăcut,

iar numele tău este ca uleiul care se revarsă.

De aceea te iubesc pe tine fecioarele!

4Trage-mă după tine! Să fugim împreună!

Fie ca regele să mă ducă în camerele lui.

Corul

Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;

îți vom lăuda iubirea mai mult decât vinul.

Șulamita

Tu meriți să fii iubit.

5Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fete ale Ierusalimului,

asemenea corturilor din Chedar,

asemenea draperiilor lui Solomon.

6Nu vă mirați că sunt neagră,

fiindcă m-a ars soarele.

Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine

și m-au pus să păzesc viile;

însă via mea nu am păzit-o.

7Spune-mi, iubitul sufletului meu,

unde îți paști turma

și unde te odihnești la amiază?

De ce să fiu ca una care umblă acoperită,

pe la turmele prietenilor tăi?

Corul

8Dacă nu știi, tu, cea mai frumoasă dintre femei,

atunci mergi pe urmele lăsate de turmă

și paște-ți iezii

lângă corturile păstorilor!

Iubitul

9Iubita mea, eu te asemăn cu o iapă

înhămată la unul dintre carele lui Faraon.

10Cât de frumoși îți sunt obrajii, înconjurați de podoabe,

și gâtul tău cu șiraguri de mărgele!

11Îți vom face podoabe de aur,

stropite cu argint.

Șulamita

12În timp ce regele era la masa lui,

nardul meu își revărsa parfumul.

13Iubitul meu îmi este ca un mănunchi de smirnă,

odihnindu-se între sânii mei.

14Iubitul meu este pentru mine ca un buchet de flori de hena,

în viile din En-Ghedi.

Iubitul

15Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea!

Iată, ești atât de frumoasă cu ochii tăi de porumbiță!

Șulamita

16Iată, ești atât de frumos, iubitul meu, atât de plăcut!

Patul nostru este verdeața.

17Grinzile casei noastre sunt cedrii,

iar tavanele ei sunt brazii.

Cântarea Cântărilor 2

1Eu sunt un trandafir din Șaron,

un crin al văilor.

Iubitul

2Cum este crinul printre spini,

așa este iubita mea între fete.

Șulamita

3Cum este mărul printre copacii pădurii,

așa este iubitul meu între tineri.

Îmi place să stau la umbra lui

și rodul lui este dulce pentru gura mea.

4El m-a adus în casa ospățului,

iar steagul lui peste mine era iubirea.

5Întăriți-mă cu turte cu stafide,

înviorați-mă cu mere,

fiindcă sunt bolnavă de iubire!

6Stânga lui este sub capul meu

și dreapta lui mă îmbrățișează!

7Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului,

pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:

nu stârniți și nu treziți iubirea

până nu-i face ei plăcere…

8Auziți glasul iubitului meu!

Iată-l venind,

sărind peste munți,

săltând peste dealuri!

9Iubitul meu este ca o gazelă,

ca un pui de cerb.

Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,

uitându-se prin ferestre

și contemplând printre zăbrele.

10Iubitul meu a vorbit și mi-a zis:

„Ridică-te, iubita mea,

și vino cu mine, frumoasa mea,

11pentru că, iată, iarna a trecut,

ploaia s-a oprit și s-a dus.

12Pe câmp răsar florile,

a venit timpul cântării,

iar pe deasupra câmpiilor noastre

se aude glasul turturelei.

13Smochinii dau primele roade

și florile viilor își răspândesc parfumul.

Ridică-te și vino, iubita mea,

vino cu mine, frumoasa mea!“.

Iubitul

14Porumbița mea, din crăpăturile stâncii,

din locurile ascunse ale înălțimilor,

arată-mi fața ta

și lasă-mă să-ți aud glasul,

căci glasul tău este dulce,

iar fața ta este încântătoare.

Corul

15Prindeți-ne vulpile,

micuțele vulpi

care distrug viile,

viile noastre, care sunt în floare.

Șulamita

16Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui.

El își paște turma printre crini.

17Când se va lumina de ziuă,

iar umbrele vor zbura,

întoarce-te, iubitul meu, și fii ca o gazelă

sau ca un pui de cerb

peste munții prăpăstioși.