Zaharia 11

1Deschide-ți porțile, Libanule,

ca să-ți ardă focul cedrii!

2Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut,

cei măreți au fost distruși.

Gemeți, stejari din Bașan,

căci pădurea cea deasă a fost doborâtă.

3Se aude geamătul păstorilor,

căci le-a fost distrusă gloria.

Se aude urletul puilor de lei,

căci a fost distrusă mândria Iordanului.

Doi păstori

4Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! 5Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne-am îmbogățit!». Nici chiar păstorii lor nu le cruță! 6Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării“, zice Domnul, „ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său. Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi elibera din mâna lor“.

7Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma. 8Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine. 9Apoi am zis: „Nu vă voi mai păstori. Cea care urmează să moară, să moară. Cea care urmează să fie nimicită, să fie nimicită. Iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“.

10Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.

12Atunci le-am zis: „Dacă credeți că este drept, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“. Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.

13Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «onorabil», la care am fost prețuit de către ei!“. Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.

14Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel. 15Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.

17Vai de păstorul de nimic,

care își părăsește turma!

Să cadă sabia peste brațul lui

și pe ochiul lui cel drept!

Să i se usuce brațul în întregime

și să-i orbească de tot ochiul drept!“.

Ioan 14

Isus, calea spre Tatăl

1Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! 2În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. 3Iar dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua cu Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. 4Știți calea spre locul unde Mă duc Eu.

5Toma I-a zis:

‒ Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem să știm calea?

6Isus i-a răspuns:

‒ Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7Dacă M-ați cunoscut pe Mine, Îl veți cunoaște și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl cunoașteți și L-ați și văzut.

8Filip I-a zis:

‒ Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns!

9Isus i-a răspuns:

‒ Sunt cu voi de atât de mult timp și nu M-ai cunoscut, Filip? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Cum de spui: „Arată-ni-L pe Tatăl!“? 10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și că Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, Care locuiește în Mine, Își face lucrările Lui. 11Credeți-Mă că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine! Dacă nu, credeți măcar datorită lucrărilor înseși! 12Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. 13Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. 14Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.

Promisiunea Duhului Sfânt

15Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. 16Iar Eu Îl voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Apărător, Care să fie cu voi pe veci, și anume 17Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaște. Voi Îl cunoașteți, pentru că rămâne cu voi și va fi în voi. 18Nu vă voi lăsa orfani; voi veni iarăși la voi. 19Încă puțin, și lumea nu Mă va mai vedea, însă voi Mă veți vedea. Pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, voi în Mine și Eu în voi. 21Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă iubește. Și cel ce Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, iar Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui.

22Iuda, nu Iscarioteanul, L-a întrebat:

‒ Doamne, cum se face că urmează să Te arăți nouă, și nu lumii?

23Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu. Și Tatăl Meu îl va iubi, iar Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el. 24Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele. Iar cuvântul pe care-l auziți nu este al Meu, ci al Tatălui, Care M-a trimis.

25V-am spus aceste lucruri cât sunt încă cu voi. 26Dar Apărătorul, adică Duhul Sfânt, pe Care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va reaminti tot ce v-am spus. 27Vă las pace, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau așa cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte!

28Ați auzit că v-am spus: „Mă duc și voi veni iarăși la voi“. Dacă Mă iubeați, v-ați fi bucurat că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine. 29Și v-am spus acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți. 30Nu voi mai vorbi mult cu voi, pentru că vine conducătorul lumii acesteia. El nu are nimic în Mine, 31dar vine pentru ca lumea să cunoască faptul că Eu Îl iubesc pe Tatăl și că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl.

Ridicați-vă, să plecăm de aici!