Tit 3

1Adu-le aminte să fie supuși stăpânirilor și dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, 2să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătați, plini de blândețe față de toți oamenii. 3Căci și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă, vrednici să fim urâți și urându-ne unii pe alții. 4Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, 5El ne-a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7pentru ca, odată socotiți neprihăniți prin harul Lui, să ne facem în nădejde moștenitori ai vieții veșnice. 8Adevărat este cuvântul acesta, și vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Iată ce este bine și de folos pentru oameni! 9Dar de întrebările nebune, de înșirările de neamuri, de certuri și ciorovăieli privitoare la Lege, ferește-te, căci sunt nefolositoare și zadarnice. 10După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 11căci știm că un astfel de om este un stricat și păcătuiește, de la sine fiind osândit. 12Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, grăbește-te să vii la mine în Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez. 13Ai grijă de legiuitorul Zena și Apolo, să nu ducă lipsă de nimic din ce le trebuie pentru călătoria lor. 14Trebuie ca și ai noștri să se deprindă să fie cei dintâi în fapte bune pentru nevoile grabnice și să nu stea neroditori. 15Toți cei ce sunt cu mine îți trimit sănătate. Spune sănătate celor ce ne iubesc în credință.

Harul să fie cu voi cu toți! Amin.

Psalmul 101

Un psalm al lui David

1Voi cânta bunătatea și dreptatea:

Ție, Doamne, Îți voi cânta.

2Mă voi purta cu înțelepciune pe o cale neprihănită. –

Când vei veni la mine? –

Voi umbla cu inima fără prihană în mijlocul casei mele.

3Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei;

urăsc purtarea păcătoșilor,

ea nu se va lipi de mine.

4Inima stricată se va depărta de mine;

nu vreau să cunosc pe cel rău.

5Pe cel ce clevetește în ascuns pe aproapele său îl voi nimici;

pe cel cu priviri trufașe și cu inima îngâmfată nu-l voi suferi.

6Voi avea ochii îndreptați asupra credincioșilor din țară, ca să locuiască lângă mine;

cel ce umblă pe o cale fără prihană, acela îmi va sluji.

7Cel ce se dedă la înșelăciune nu va locui în casa mea;

cel ce spune minciuni nu va sta înaintea mea.

8În fiecare dimineață voi nimici pe toți cei răi din țară,

ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toți cei ce săvârșesc nelegiuirea.

Psalmul 102

O rugăciune a unui nenorocit,

când este doborât de întristare

și își varsă plângerea înaintea Domnului

1Doamne, ascultă-mi rugăciunea

și s-ajungă strigătul meu până la Tine!

2Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu!

Pleacă-Ți urechea spre mine când strig!

Ascultă-mă degrabă!

3Căci zilele mele pier ca fumul

și oasele îmi ard ca un tăciune.

4Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba;

până și pâinea uit să mi-o mănânc.

5Așa de mari îmi sunt gemetele,

că mi se lipesc oasele de carne.

6Semăn cu pelicanul din pustie,

sunt ca o cucuvea din dărâmături;

7nu mai pot dormi și sunt

ca pasărea singuratică pe un acoperiș.

8În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei

și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.

9Mănânc țărână în loc de pâine

și îmi amestec lacrimile cu băutura

10din pricina mâniei și urgiei Tale,

căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.

11Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă

și mă usuc ca iarba.

12Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie

și pomenirea Ta ține din neam în neam.

13Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion;

căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.

14Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului

și le e milă de țărâna lui.

15Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului

și toți împărații pământului de slava Ta.

16Da, Domnul va zidi iarăși Sionul

și Se va arăta în slava Sa.

17El ia aminte la rugăciunea nevoiașului

și nu-i nesocotește rugăciunea.

18Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,

și poporul care se va naște să laude pe Domnul!

19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui;

Domnul privește din ceruri pe pământ,

20ca să audă gemetele prinșilor de război

și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

21pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului

și laudele lui în Ierusalim,

22când se vor strânge toate popoarele

și toate împărățiile ca să slujească Domnului.

23El mi-a frânt puterea în drum

și mi-a scurtat zilele.

24Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,

Tu, ai cărui ani țin veșnic!”

25Tu ai întemeiat în vechime pământul

și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

26Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne;

toate se vor învechi ca o haină;

le vei schimba ca pe un veșmânt și se vor schimba.

27Dar Tu rămâi Același

și anii Tăi nu se vor sfârși.

28Fiii robilor Tăi își vor locui țara

și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.

Psalmul 103

Un psalm al lui David

1Binecuvântează, suflete, pe Domnul

și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!

2Binecuvântează, suflete, pe Domnul

și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

3El îți iartă toate fărădelegile tale,

El îți vindecă toate bolile tale,

4El îți izbăvește viața din groapă,

El te încununează cu bunătate și îndurare;

5El îți satură de bunătăți bătrânețea

și te face să întinerești iarăși ca vulturul.

6Domnul face dreptate și judecată tuturor celor asupriți.

7El Și-a arătat căile Sale lui Moise

și lucrările Sale copiilor lui Israel.

8Domnul este îndurător și milostiv,

îndelung răbdător și bogat în bunătate.

9El nu Se ceartă fără încetare

și nu ține mânia pe vecie.

10Nu ne face după păcatele noastre,

nu ne pedepsește după fărădelegile noastre,

11ci, cât sunt de sus cerurile față de pământ,

atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

12cât de departe este răsăritul de apus,

atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.

13Cum se îndură un tată de copiii lui,

așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.

14Căci El știe din ce suntem făcuți;

Își aduce aminte că suntem țărână.

15Omul – zilele lui sunt ca iarba,

și înflorește ca floarea de pe câmp!

16Când trece un vânt peste ea, nu mai este

și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.

17Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de El

și îndurarea Lui, pentru copiii copiilor lor,

18pentru cei ce păzesc legământul Lui

și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.

19Domnul Și-a așezat scaunul de domnie în ceruri

și domnia Lui stăpânește peste tot.

20Binecuvântați pe Domnul, îngerii Lui,

care sunteți tari în putere, care împliniți poruncile Lui

și care ascultați de glasul cuvântului Lui!

21Binecuvântați pe Domnul, toate oștirile Lui,

robii Lui, care faceți voia Lui!

22Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui,

în toate locurile stăpânirii Lui!

Binecuvântează, suflete, pe Domnul!