Judecatori 10, Fapte 14
JUDECĂTORII 10
Tola și Iair, judecători în Israel
1După Abimelec, s-a sculat Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Șamir, în muntele lui Efraim. 2Tola a fost judecător în Israel douăzeci și trei de ani, apoi a murit și a fost îngropat la Șamir. 3După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci și doi de ani. 4El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci de mânji de măgari și stăpâneau treizeci de cetăți, numite și azi cetățile lui Iair și așezate în țara Galaadului. 5Și Iair a murit și a fost îngropat la Camon.
Filistenii și amoniții apasă pe Israel
6Copiii lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului; au slujit baalilor și astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon și dumnezeilor filistenilor și au părăsit pe Domnul și nu I-au mai slujit. 7Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut în mâinile filistenilor și în mâinile fiilor lui Amon. 8Ei au apăsat și au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, și anume pe toți copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în țara amoriților în Galaad. 9Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată și împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin și împotriva casei lui Efraim. Și Israel era într-o mare strâmtorare. 10Copiii lui Israel au strigat către Domnul și au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru și am slujit baalilor.” 11Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit Eu de egipteni, de amoriți, de fiii lui Amon și de filisteni? 12Și când v-au apăsat sidoniții, Amalec și Maon și ați strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? 13Dar voi M-ați părăsit și ați slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. 14Duceți-vă și chemați pe dumnezeii pe care i-ați ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!” 15Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne ce-Ți va plăcea. Numai izbăvește-ne astăzi!” 16Și au scos dumnezeii străini din mijlocul lor și au slujit Domnului. El S-a îndurat de suferințele lui Israel. 17Fiii lui Amon s-au strâns și au tăbărât în Galaad, și copiii lui Israel s-au strâns și au tăbărât la Mițpa. 18Poporul și căpeteniile Galaadului și-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”
FAPTELE APOSTOLILOR 14
Pavel în Iconia
1În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraților. 3Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii. 5Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre. 6Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7Și au propovăduit Evanghelia acolo.
Vindecarea unui olog
8În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, 10a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble. 11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoniană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. 13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: 15„Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele. 16El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.” 18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade să le aducă jertfă.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Atunci, au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște iudei, care au ațâțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia. 26De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței. 28Și au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.
Comments