Marcu 10

Despre divorț

(Mt. 19:1‑9)

1Apoi a plecat de acolo și a venit în regiunile Iudeei și dincolo de Iordan. Mulțimile s-au adunat din nou în jurul Lui, iar El, așa cum Îi era obiceiul, a început iarăși să-i învețe.

2Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și L-au întrebat dacă îi este îngăduit unui soț să divorțeze de soția lui.

3 Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Ce v-a poruncit Moise?

4Ei au zis:

‒ Moise a dat voie ca soțul să-i scrie soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea.

5Dar Isus le-a zis:

‒ Din cauza inimilor voastre împietrite v-a scris el această poruncă, 6însă la începutul creației Dumnezeu „i-a făcut bărbat și femeie“. 7„De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, 8iar cei doi vor fi un singur trup“. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci, ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă!

10În casă, ucenicii L-au întrebat iarăși cu privire la aceasta. 11El le-a zis: „Oricine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter împotriva ei. 12Și dacă o soție divorțează de soțul ei și se căsătorește cu altul, comite adulter“.

Isus și copilașii

(Mt. 19:13‑15; Lc. 18:15‑17)

13I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14Isus însă, când a văzut acest lucru, S-a indignat și le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine! Nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 15Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“. 16Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.

Isus și tânărul bogat

(Mt. 19:16‑30; Lc. 18:18‑30)

17Tocmai când pornea la drum, a alergat la El un om care a căzut în genunchi înaintea Lui și L-a întrebat:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?

18Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 19Cunoști poruncile: „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să nu păgubești pe nimeni“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

20El I-a spus:

‒ Învățătorule, pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.

21Uitându-Se la el, Isus l-a îndrăgit și i-a zis:

‒ Îți lipsește un singur lucru: du-te, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în Cer. Apoi vino și urmează-Mă!

22Mâhnit de aceste cuvinte, a plecat întristat, pentru că avea multe averi.

23Isus a privit în jur și le-a zis ucenicilor Săi:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu!

24Ucenicii au rămas uimiți de cuvintele Lui.

Isus le-a zis iarăși:

‒ Copii, cât de greu este pentru cei ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Ei au rămas și mai uimiți și și-au zis unii altora:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27Uitându-Se la ei, Isus a zis:

‒ Este imposibil pentru oameni, dar nu și pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.

28Petru a început să-I zică:

‒ Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat.

29Isus a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casă sau frați sau surori sau mamă sau tată sau copii sau terenuri de dragul Meu și de dragul Evangheliei 30și care să nu primească acum, în vremea aceasta, de o sută de ori mai mult case, frați, surori, mame, copii și terenuri, împreună cu persecuții, iar în veacul care vine, viață veșnică. 31Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17‑19; Lc. 18:31‑34)

32Ei erau pe drum și mergeau spre Ierusalim. Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau uimiți, iar cei care-L urmau erau speriați. Isus i-a luat din nou deoparte pe cei doisprezece și a început să le vorbească despre ce urma să I se întâmple: 33„Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte și-L vor da pe mâna neevreilor, 34care Îl vor batjocori, Îl vor scuipa, Îl vor biciui și-L vor omorî. Dar după trei zile va învia“.

Cererea fiilor lui Zebedei

(Mt. 20:20‑28; Lc. 22:24‑27)

35Iacov și Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El și I-au zis:

‒ Învățătorule, dorim să faci pentru noi orice-Ți vom cere.

36El i-a întrebat:

‒ Ce doriți să fac pentru voi?

37Ei I-au zis:

‒ Dă-ne voie să ședem unul la dreapta și altul la stânga Ta, în gloria Ta.

38Isus le-a zis:

‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care îl beau Eu sau să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

39Ei I-au zis:

‒ Putem!

Isus le-a zis:

‒ Veți bea paharul pe care-l voi bea Eu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.

41Ceilalți zece, când au auzit, au început să fie indignați din cauza lui Iacov și a lui Ioan. 42Atunci Isus i-a chemat la El și le-a zis: „Știți că cei considerați domnitori ai națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 43Dar între voi nu este așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 44iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. 45Căci Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Vindecarea orbului Bartimeu

(Mt. 20:29‑34; Lc. 18:35‑43)

46Au ajuns în Ierihon. Când a ieșit Isus din Ierihon, împreună cu ucenicii Lui și cu o mulțime mare de oameni, un cerșetor orb, pe nume Bartimeu, fiul lui Timeu, ședea lângă drum.

47Când a auzit el că este Isus din Nazaret, a început să strige și să zică:

‒ Fiul lui David, Isuse, ai milă de mine!

48Mulți îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

‒ Fiul lui David, ai milă de mine!

49Isus S-a oprit și a zis: „Chemați-l!“. Ei l-au chemat pe orb și i-au zis: „Îndrăznește! Ridică-te, căci te cheamă!“. 50El și-a aruncat haina, a sărit în picioare și a venit la Isus.

51Atunci Isus, răspunzându-i, a întrebat:

‒ Ce dorești să fac pentru tine?

Orbul I-a zis:

‒ Rabuni, aș vrea să-mi revină vederea!

52Isus i-a zis:

‒ Du-te! Credința ta te-a vindecat.

Imediat i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus pe drum.

Deuteronom 24

Reglementări privind divorțul și recăsătoria

1Când un bărbat se va căsători cu o femeie și, la un moment dat, ea nu va mai găsi bunăvoință înaintea lui, deoarece acesta a descoperit ceva rușinos la ea, când el îi va scrie o scrisoare de despărțire, i-o va da în mână și o va alunga din casa lui, 2iar ea va pleca din casa acestuia și va deveni soția altui bărbat, 3dacă al doilea soț o urăște, să-i scrie o carte de despărțire, să i-o dea în mână și s-o alunge din casa lui. Dar, dacă cel de-al doilea soț va muri, 4atunci primul soț, care a alungat-o, nu va mai putea să se recăsătorească cu ea, după ce ea s-a pângărit. Aceasta ar fi o urâciune înaintea Domnului. Să nu aduci vreun păcat asupra țării pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă ca moștenire.

5Dacă un bărbat și-a luat de curând o soție, să nu meargă la război și să nu se pună asupra lui vreo povară. Timp de un an să fie scutit din cauza familiei și să-și înveselească soția pe care și-a luat-o.

Reglementări privind dreptatea și grija pentru ceilalți

6Să nu iei drept garanție pietrele de moară – nici piatra de jos, nici piatra de deasupra – deoarece este ca și cum ai lua drept garanție viața cuiva.

7Dacă se va descoperi că un om l-a furat pe unul dintre frații lui, dintre fiii lui Israel, și l-a tratat ca pe un sclav sau l-a vândut, hoțul acela să moară. Astfel, să nimicești răul din mijlocul tău.

8Vegheați cu privire la plaga infecțioasă, păzindu-vă bine și făcând tot ce v-au învățat preoții, leviții! Aveți grijă să faceți ce le-am poruncit. 9Adu-ți aminte ce i-a făcut Domnul, Dumnezeul tău, lui Miriam pe drum, la ieșirea voastră din Egipt.

10Când vei împrumuta cu ceva pe semenul tău, să nu intri în casa lui ca să iei lucrul stabilit drept garanție. 11Să stai afară, iar omul pe care l-ai împrumutat să-ți aducă afară lucrul stabilit drept garanție. 12Dacă omul este sărac, să nu te culci acoperindu-te cu lucrul luat drept garanție de la el. 13La apusul soarelui să-i dai neapărat înapoi garanția, ca să se culce în haina lui și să te binecuvânteze. Lucrul acesta este considerat dreptate de către Domnul, Dumnezeul tău.

14Să nu-l asuprești pe zilierul sărac și nevoiaș, fie că este unul dintre frații tăi, fie că este vreun străin care locuiește în regiunea ta, în cetatea ta. 15Să-i dai plata în fiecare zi înainte de apusul soarelui, pentru că este sărac și sufletul lui o dorește. Altfel, ar striga împotriva ta către Domnul, Dumnezeul tău, și te-ai face vinovat de păcat.

16Să nu-i omori pe părinți pentru copii și nici pe copii pentru părinți. Fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.

17Să nu pervertești dreptul străinului sau al orfanului și să nu iei drept garanție haina văduvei. 18Adu-ți aminte că ai fost sclav în Egipt, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat de acolo. De aceea îți poruncește să împlinești poruncile acestea.

19Când îți vei secera recolta de pe câmpul tău și vei uita un snop pe câmp, să nu te întorci să-l iei. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toată lucrarea mâinilor tale. 20Când îți vei scutura măslinii, să nu mai culegi de pe ramuri ce a rămas în urma ta. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă. 21Când îți vei culege via, să nu mai strângi ce a rămas în urma ta. Să rămână pentru străin, pentru orfan și pentru văduvă. 22Adu-ți aminte că ai fost sclav în țara Egiptului. De aceea îți poruncesc să împlinești aceste porunci.

2 Samuel 11

David comite adulter cu Batșeba

1La începutul anului, pe vremea când ieșeau regii la luptă, David l-a trimis la război pe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i-au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.

2Într-o seară, regele s-a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a văzut o femeie foarte plăcută la înfățișare, care se îmbăia. 3David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s-a spus că este Batșeba, fata lui Eliam și soția hititului Urie. 4David a trimis niște mesageri ca s-o aducă la el. Ea a venit la el și el s-a culcat cu ea (ea tocmai se curățise de necurăția ei). Apoi ea s-a întors acasă. 5Femeia a rămas însărcinată și a trimis să-l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“.

6Atunci David i-a transmis lui Ioab: „Trimite-mi-l pe hititul Urie!“. Și Ioab l-a trimis pe Urie la David. 7Când a sosit Urie la David, acesta l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.

8Apoi David i-a zis lui Urie:

‒ Du-te acasă și spală-ți picioarele!

Urie a ieșit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9Urie însă n-a coborât acasă, ci s-a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său. 10L-au înștiințat pe David, zicând: „Urie n-a coborât acasă“.

Atunci David i-a zis lui Urie:

‒ Oare nu vii din călătorie? De ce n-ai coborât acasă?

11Urie i-a răspuns lui David:

‒ Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și-au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.

12David i-a zis:

‒ Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.

Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare. 13David l-a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l-a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n-a coborât acasă.

David, vinovat de moartea lui Urie

14În dimineața următoare, David i-a scris o scrisoare lui Ioab și i-a trimis-o prin Urie. 15În ea a scris: „Trimiteți-l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă, și apoi retrageți-vă de lângă el ca să fie lovit și să moară“.

16Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l-a așezat pe Urie într-un loc unde știa că sunt bărbați viteji. 17Bărbații cetății au ieșit și s-au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.

18Apoi Ioab a trimis un om la David ca să-l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă. 19Și i-a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v-ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v-ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid? 21Cine l-a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v-ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să-i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el»“.

22Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i-a istorisit tot ceea ce îl trimisese Ioab să-i spună.

23Mesagerul i-a zis lui David:

‒ Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i-am respins până la intrarea porții cetății, 24dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.

25Atunci David i-a zis mesagerului:

‒ Așa să-i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge-o“. Încurajează-l în felul acesta.

26Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l-a jelit pe stăpânul ei. 27După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus-o în palatul lui. Ea i-a devenit soție și i-a născut un fiu.

Fapta comisă de David a fost rea în ochii Domnului.

Cântarea Cântărilor 3

1Am tânjit toată noaptea, în patul meu,

după iubitul sufletului meu;

am tânjit după el, dar nu l-am găsit.

2 Însă acum mă voi ridica și voi străbate cetatea,

voi merge pe străzile și în piețele ei;

îl voi căuta pe iubitul sufletului meu.

L-am căutat, dar nu l-am găsit.

3M-au găsit străjerii

care dădeau ocol cetății.

„Nu l-ați văzut pe iubitul sufletului meu?“.

4Abia trecusem de ei

și l-am găsit pe iubitul sufletului meu.

L-am prins și nu l-am mai lăsat

până nu l-am adus în casa mamei mele,

în camera celei ce m-a născut.

5Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului,

pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:

nu stârniți și nu treziți iubirea

până nu-i face ei plăcere…

6Ce se ivește din pustiu,

ca niște coloane de fum,

parfumate cu smirnă și tămâie,

preparate din toate aromele negustorului?

7Iată, este lectica lui Solomon,

cu șaizeci de viteji în jurul ei,

dintre bărbații cei mai viteji ai lui Israel,

8toți înarmați cu săbii

și având experiență în luptă,

fiecare purtându-și sabia la șold,

din cauza groazei din timpul nopții.

9Regele Solomon și-a făcut o lectică

din lemn de Liban.

10Stâlpii i-a făcut din argint,

iar cadrul din aur.

Scaunul a fost făcut din purpură,

iar interiorul a fost împodobit cu piele

de către fetele Ierusalimului.

11Ieșiți, fete ale Sionului,

și priviți-l pe regele Solomon purtând coroana,

coroana primită de la mama sa

în ziua căsătoriei lui,

în ziua bucuriei inimii lui!

Cântarea Cântărilor 4

Iubitul

1Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea!

Iată, ești atât de frumoasă,

cu ochii tăi de porumbiță,

în spatele voalului.

Părul tău este ca o turmă de capre

care coboară de pe muntele Ghiladului!

2Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse,

care ies din scăldătoare;

fiecare dintre ele are gemeni

și niciuna din ele nu este singură.

3Buzele tale sunt ca un fir stacojiu

și gura ta este minunată.

Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,

în spatele voalului.

4Gâtul tău este ca turnul lui David,

construit în straturi.

O mie de scuturi atârnă pe el,

toate scuturi de viteji.

5Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,

ca gemenii unei gazele,

care pasc între crini.

6Când se răcorește ziua

și vor zbura umbrele,

voi merge la muntele de smirnă

și la dealul de tămâie.

7Ești desăvârșit de frumoasă, iubita mea,

și nu ai niciun defect.

8Vino cu mine din Liban, mireasa mea,

vino cu mine din Liban.

Coboară din vârful Amana,

de pe culmea Senirului și de pe Hermon,

din hățișurile leilor

și din munții leoparzilor.

9Mi-ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,

mi-ai fermecat inima

cu o singură privire a ochilor tăi

și doar cu colierul de la gâtul tău.

10Cât de frumoasă este iubirea ta,

sora mea, mireaso!

Cât de plăcută este iubirea ta,

mai plăcută decât vinul,

iar mirosul uleiurilor tale

este mai plăcut decât toate mirodeniile.

11De pe buzele tale se prelinge miere, mireaso!

Miere și lapte se află sub limba ta,

iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso,

o fântână închisă, un izvor pecetluit.

13Plantele tale sunt o grădină cu rodii,

cu fructe alese,

cu hena și cu nard,

14cu nard și cu șofran,

cu trestie mirositoare și cu scorțișoară,

cu toate felurile de arbori de tămâie,

cu smirnă și aloe,

cu toate mirodeniile cele mai fine.

15Ești un izvor în grădini,

o fântână de ape vii,

care curg din Liban.

Șulamita

16Trezește-te, vânt din nord,

și vino, vânt din sud!

Suflați peste grădina mea

ca să-și reverse parfumurile.

Să intre iubitul meu în grădina lui

și să-i mănânce fructele cele alese!