Ezechiel 29

Profeție împotriva Egiptului

Condamnarea lui Faraon

1În anul al zecelea, în ziua a douăsprezecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 2„Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre Faraon, regele Egiptului, și profețește împotriva lui și împotriva întregului Egipt. 3Vorbește și spune-le că așa vorbește Stăpânul Domn:

«Iată, sunt împotriva ta, Faraon,

rege al Egiptului,

marele monstru

care te odihnești în mijlocul râurilor tale!

Tu zici: ‘Nilul este al meu!

L-am făcut pentru mine însumi!’.

4Dar îți voi pune cârlige în fălci

și voi face ca peștii râurilor tale

să se lipească de solzii tăi!

Te voi scoate din mijlocul râurilor tale

împreună cu toți peștii

care s-au lipit de solzii tăi.

5Te voi lăsa în deșert,

pe tine și pe toți peștii din râurile tale.

Vei cădea pe câmp

și nu vei fi luat sau ridicat.

Te voi da ca hrană

vietăților pământului și păsărilor cerului.

6Atunci toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Domnul, fiindcă au fost un toiag de trestie pentru Casa lui Israel. 7Când te-au apucat cu mâna, te-ai sfărâmat și le-ai străpuns tot umărul. Când s-au sprijinit de tine, te-ai rupt și le-ai scrântit ambele coapse».

8De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi aduce împotriva ta o sabie și-ți voi nimici oamenii și animalele. 9Țara Egiptului va ajunge o pustietate și o ruină și vor ști astfel că Eu sunt Domnul, pentru că a zis: ‘Nilul este al meu! Eu l-am făcut!’. 10Iată, sunt împotriva ta și a râurilor tale! Voi preface țara Egiptului într-o mare ruină, într-o pustietate, de la Migdol la Syene și până la granița lui Cuș. 11Nu va mai trece prin ea nici picior de om, nici picior de animal și timp de patruzeci de ani va rămâne nelocuită. 12Voi preface țara Egiptului într-o pustietate în mijlocul altor țări pustiite și, timp de patruzeci de ani, cetățile ei vor face parte din rândul cetăților lăsate pustii. Îi voi împrăștia pe egipteni printre națiuni și-i voi risipi în țări străine».

13Așa vorbește Stăpânul Domn: «La sfârșitul celor patruzeci de ani, îi voi strânge pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăștiați. 14Îi voi aduce înapoi pe captivii Egiptului, îi voi aduce înapoi în țara Patros, în patria lor, și acolo vor fi un regat neînsemnat. 15Va fi cel mai neînsemnat dintre regate și nu se va mai înălța deasupra națiunilor. Îi voi împuțina, ca să nu mai stăpânească peste națiuni. 16Egiptul nu va mai fi un motiv de încredere pentru Casa lui Israel, ci îi va aduce aminte de nelegiuirea ei, când venea să-i ceară ajutorul. Și vor ști astfel că Eu sunt Stăpânul Domn»“.

Egiptul, răsplata oferită lui Nebucadnețar

17În anul al douăzeci și șaptelea, în prima zi a lunii întâi, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 18„Fiul omului, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-a pus armata să facă o lucrare grea împotriva Tyrului. Fiecare cap a ajuns chel și fiecare umăr a ajuns gol, dar nici el, nici armata lui n-au avut nicio răsplată din Tyr pentru lucrarea pe care au înfăptuit-o împotriva cetății. 19De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, îi dau țara Egiptului lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. El îi va duce bogăția, va prăda ce este de prădat și va jefui ce este de jefuit. Aceasta va fi plata armatei sale. 20Ca răsplată pentru ceea ce a lucrat împotriva Tyrului îi dau țara Egiptului, deoarece a muncit din greu pentru Mine, zice Stăpânul Domn».

21În ziua aceea, voi mări puterea Casei lui Israel, iar ție îți voi deschide gura ca să vorbești în mijlocul lor. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul“.

Psalmii 78

Un maschil al lui Asaf

1Poporul meu, ascultă învățătura mea!

Plecați-vă urechea la cuvintele gurii mele!

2Îmi voi deschide gura să spun un proverb;

voi rosti lucruri ascunse din trecut,

3pe care le-am auzit, pe care le-am învățat,

pe care ni le-au istorisit părinții noștri.

4Nu le vom ascunde de fiii noștri,

ci vom proclama generației următoare

faptele demne de laudă ale Domnului,

puterea Lui și minunile pe care le-a înfăptuit.

5El a ridicat o mărturie în Iacov,

a stabilit o Lege în Israel

și a poruncit părinților noștri

s-o facă cunoscută fiilor lor,

6pentru ca generația următoare,

fiii care se vor naște, s-o cunoască

și apoi să se ridice și s-o istorisească fiilor lor,

7pentru ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să-I împlinească poruncile,

8ca să nu fie ca strămoșii lor,

o generație neascultătoare și răzvrătită,

o generație care nu și-a pregătit inima

și al cărei duh n-a fost credincios lui Dumnezeu.

9Fiii lui Efraim, înarmați, trăgători cu arcul,

au dat înapoi în ziua bătăliei:

10n-au ținut legământul lui Dumnezeu,

au refuzat să umble în Legea Lui;

11I-au uitat lucrările

și minunile pe care El le arătase,

12minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoșilor lor

în regiunea Țoan din țara Egiptului.

13A despărțit marea și i-a trecut prin ea,

ridicând apele să stea ca un zid.

14I-a călăuzit printr-un nor ziua,

și toată noaptea – prin lumina focului.

15A despicat stânci în deșert,

ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.

16A făcut ca din stânci să izvorască torente

și să curgă apa râuri-râuri.

17Dar ei și-au înmulțit păcatele față de El,

răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în deșert.

18L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,

cerând mâncare după poftele lor.

19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:

„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în deșert?

20Iată, El a lovit stânca

din care a țâșnit apa și s-au revărsat pârâuri,

însă va putea El oare să ne dea și pâine,

va putea El să dea carne poporului Său?“.

21De aceea Domnul a auzit și S-a mâniat.

S-a aprins un foc împotriva lui Iacov

și a izbucnit mânia împotriva lui Israel.

22Aceasta pentru că n-au crezut în Dumnezeu

și nu s-au încrezut în ajutorul Lui.

23El a poruncit norilor de sus

și a deschis porțile cerurilor.

24A făcut să plouă asupra lor cu mană, ca să aibă de mâncare,

și le-a dat grâu din cer.

25Fiecare a mâncat pâinea celor măreți,

și le-a trimis hrană din belșug.

26A stârnit în ceruri vântul de est

și a condus cu puterea Lui vântul din sud.

27A plouat carne peste ei, multă ca pulberea,

și înaripate, multe ca nisipul mării.

28Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,

împrejurul locuințelor lor.

29Au mâncat și s-au îmbuibat,

căci El le dăduse după poftele lor.

30Dar înainte ca ei să-și astâmpere pofta,

chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,

31mânia lui Dumnezeu s-a și dezlănțuit împotriva lor,

omorându-i pe cei mai viguroși dintre ei

și doborându-i pe tinerii lui Israel.

32Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască

și n-au crezut în minunile Lui.

33De aceea, El le-a pus capăt zilelor în deșertăciune

și anilor lor în groază.

34Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,

se întorceau și-L căutau pe Dumnezeu cu ardoare;

35își aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,

că Dumnezeul cel Preaînalt fusese Răscumpărătorul lor.

36Dar Îl înșelau cu gura lor

și cu limba lor Îl mințeau.

37Inima lor nu era în întregime a Lui

și nu erau credincioși legământului Său.

38Totuși, El a fost milostiv;

El a făcut ispășire pentru nelegiuire

și nu a distrus.

De multe ori Și-a retras mânia

și nu Și-a aprins întreaga Lui furie.

39Și-a adus aminte că sunt doar carne,

doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.