Matei 27

Liderii religioși decid să-L condamne pe Isus

(Mc. 15:1; Lc. 23:1; Ioan 18:28‑32)

1Când s-a făcut dimineață, toți conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte. 2Apoi, după ce L-au legat, L-au dus și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

Iuda se spânzură

(F.A. 1:16‑20)

3Atunci lui Iuda, trădătorul, când a văzut că Isus a fost condamnat, i-a părut rău și a dus înapoi cei treizeci de arginți la conducătorii preoților și la bătrâni, 4zicând:

‒ Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat!

Ei i-au răspuns:

‒ Ce ne pasă nouă? Treaba ta!

5 Iuda a aruncat arginții în Templu și a plecat. Apoi s-a dus și s-a spânzurat.

6Conducătorii preoților au luat arginții și au zis: „Nu este voie să fie puși în vistierie, pentru că sunt preț de sânge“. 7Și, după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei terenul olarului, ca loc de înmormântare pentru străini. 8Iată de ce terenul acela a fost numit „Terenul Sângelui“ până în ziua de azi. 9Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremia, care zice:

„Au luat cei treizeci de arginți,

prețul Celui prețuit,

la care l-au prețuit unii dintre fiii lui Israel,

10și i-au dat pe terenul olarului,

așa cum mi-a poruncit Domnul“.

1 Samuel 31

Moartea lui Saul și a fiilor săi

(1 Cron. 10:1‑12)

1Filistenii s-au luptat cu Israel, iar bărbații lui Israel au fugit dinaintea filistenilor și au căzut răpuși pe muntele Ghilboa. 2Filistenii i-au urmărit pe Saul și pe fiii săi; i-au ucis pe Ionatan, pe Abinadab și pe Malchi-Șua, fiii lui Saul. 3Lupta devenise înverșunată în preajma lui Saul; arcașii l-au țintit și l-au rănit foarte tare.

4Atunci, Saul i-a zis celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva acești necircumciși să ajungă la mine, să mă străpungă și să mă batjocorească“. Însă cel ce-i ducea armele n-a vrut să facă lucrul acesta pentru că s-a temut foarte tare. Atunci, Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea. 5Când cel ce-i ducea armele a văzut că Saul a murit, s-a aruncat și el în sabia lui și a murit împreună cu el. 6Astfel au murit împreună, în aceeași zi, Saul, cei trei fii ai lui, cel ce-i ducea armele și toți oamenii săi.

7Când oamenii lui Israel, care se aflau de cealaltă parte a văii, și cei care se aflau dincolo de Iordan au văzut că ceilalți bărbați ai lui Israel au fugit și că Saul și fiii săi au murit, și-au părăsit cetățile și au fugit și ei. Filistenii au venit și s-au așezat în ele.

8În ziua următoare, când filistenii au venit să-i dezbrace pe cei uciși, l-au găsit pe Saul și pe cei trei fii ai săi căzuți pe muntele Ghilboa. 9I-au tăiat capul, i-au luat armele și au trimis mesageri în țara filistenilor, de jur împrejur, ca să ducă vestea în templul idolilor lor și poporului. 10I-au pus armele în templul aștoretelor, iar trupul i l-au atârnat pe zidul Bet-Șanului.

11Locuitorii din Iabeșul Ghiladului au auzit ce i-au făcut filistenii lui Saul. 12Atunci toți războinicii viteji s-au ridicat, au mers toată noaptea și au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor săi de pe zidul cetății Bet-Șan. S-au întors apoi la Iabeș și le-au ars acolo. 13Le-au luat oasele, le-au îngropat sub un tamarisc, în Iabeș, și au postit timp de șapte zile.

Ieremia 19

Distrugerea Ierusalimului

1Așa vorbește Domnul: „Du-te și cumpără de la un olar un vas de lut, apoi ia cu tine pe câțiva din bătrânii poporului și din bătrânii preoților 2și du-te în Valea Ben-Hinom, care este la intrarea Porții Ciobului. Să vestești acolo cuvintele pe care ți le spun. 3Să spui astfel: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va răsuna în urechile oricui o va auzi’. 4Căci M-au părăsit, au înstrăinat locul acesta, au adus în el jertfe altor dumnezei, pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici strămoșii lor și nici regii lui Iuda și au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5Au construit înălțimi lui Baal, ca să-și ardă copiii în foc ca arderi-de-tot pentru Baal, lucru pe care nu l-am poruncit, nici nu l-am menționat și care nici nu Mi-a trecut prin minte. 6De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului.

7În locul acesta voi distruge planurile lui Iuda și ale Ierusalimului. Îi voi face să cadă loviți de sabie înaintea dușmanilor lor, uciși de mâna celor ce încearcă să le ia viața. Cadavrele lor le voi da ca hrană păsărilor cerului și animalelor sălbatice ale pământului. 8Voi face din cetatea aceasta un motiv de groază și de fluierat. Toți cei ce vor trece pe lângă ea se vor îngrozi și vor fluiera din cauza tuturor rănilor ei. 9Îi voi face să mănânce carnea fiilor lor și carnea fiicelor lor. Își vor mânca unii altora carnea în timpul asediului și al strâmtorării impuse asupra lor de dușmanii care încearcă să le ia viața».

10Să spargi apoi vasul înaintea ochilor oamenilor care vor merge cu tine 11și să le spui: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Voi zdrobi poporul acesta și cetatea aceasta, întocmai cum se sparge vasul unui olar și nu mai poate fi refăcut! Vor fi îngropați în Tofet, din lipsă de loc pentru îngropare. 12Așa voi face locului acestuia, zice Domnul, precum și celor ce locuiesc aici. Voi face cetății acesteia ca Tofetului. 13Casele Ierusalimului și casele regilor lui Iuda vor deveni necurate ca acest loc, Tofet, și anume toate casele pe acoperișul cărora se ardea tămâie întregii armate a cerurilor și se turnau jertfe de băutură altor dumnezei’»“.

14Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul să profețească. Apoi a stat în curtea Casei Domnului și a zis întregului popor: 15„Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce peste cetatea aceasta și peste toate cetățile din jurul ei toate nenorocirile pe care le-am vestit împotriva lor, pentru că s-au încăpățânat să nu asculte cuvintele Mele!»“.

Ieremia 31

Noul legământ

1„În vremea aceea“, zice Domnul, „Eu voi fi Dumnezeul tuturor clanurilor lui Israel, iar ei vor fi poporul Meu“.

2Așa vorbește Domnul:

„Poporul care a scăpat de sabie,

a găsit bunăvoință în deșert.

Eu voi veni și îi voi da odihnă lui Israel“.

3 Domnul mi S-a arătat de departe, zicându-mi:

„Te iubesc cu o iubire veșnică,

de aceea Îmi păstrez îndurarea față de tine!

4Te voi zidi din nou,

vei fi zidită din nou, fecioară Israel!

Te voi împodobi iarăși cu tamburine

și vei ieși la dans cu cei ce te înveselesc.

5Vei planta iarăși vii

pe dealurile Samariei,

iar cei ce le vor planta

se vor bucura de roadele lor.

6Căci vine ziua când străjerii vor proclama

pe muntele lui Efraim astfel:

«Haideți să mergem la Sion,

la Domnul, Dumnezeul nostru!»“.

7Așa vorbește Domnul:

„Strigați de bucurie pentru Iacov!

Chiuiți de veselie pentru căpetenia națiunilor!

Faceți-vă auziți, cântați laude și ziceți:

«Eliberează, Doamne, poporul Tău,

rămășița lui Israel!».

8Iată, îi voi aduce înapoi din țara de nord

și îi voi aduna de la marginile pământului.

Între ei va fi și orbul și șchiopul,

și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii.

O mare adunare se va întoarce.

9Vor veni plângând

și, în mijlocul rugăciunilor, îi voi aduce înapoi.

Îi voi conduce la pârâuri

și pe o cale dreaptă,

pe care nu se vor împiedica,

fiindcă Eu sunt Tatăl lui Israel,

și Efraim este întâiul Meu născut.

10Ascultați Cuvântul Domnului, națiunilor,

și vestiți-l în insulele de departe!

«Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna

și Își va păzi turma ca un păstor!»

11Căci Domnul îl va răscumpăra pe Iacov

și-l va elibera din mâna unuia mai puternic decât el.

12Atunci vor veni și vor chiui de veselie pe înălțimile Sionului;

ei vor alerga la bunătățile Domnului:

la grâne, la must, la ulei,

la miei și la viței.

Sufletul lor va fi ca o grădină bine udată

și nu se vor mai istovi.

13Atunci fecioarele se vor veseli la dans,

iar tinerii și bătrânii la fel.

Le voi preface bocetul în veselie

și îi voi mângâia și le voi da bucurie,

după durerea lor.

14Voi sătura cu grăsime sufletul preoților,

iar poporul Meu se va sătura cu bunătatea Mea“,

zice Domnul.

15Așa vorbește Domnul:

„Un glas a fost auzit în Rama,

bocet și plânset mult.

Rahela își plânge copiii

și nu vrea să fie mângâiată pentru copiii ei,

căci ei nu mai sunt“.

16Așa vorbește Domnul:

„Oprește-ți plânsul

și lacrimile din ochi,

căci munca îți va fi răsplătită“,

zice Domnul;

„ei se vor întoarce din țara dușmanului.

17Există speranță pentru viitorul tău“,

zice Domnul.

„Fiii tăi se vor întoarce în teritoriul lor.

18L-am auzit într-adevăr pe Efraim văitându-se:

«M-ai disciplinat, ca pe un vițel care nu este obișnuit cu jugul

și am fost disciplinat.

Întoarce-mă Tu, și mă voi întoarce,

fiindcă Tu ești Domnul, Dumnezeul meu.

19Căci, după ce am rătăcit, mi-a părut rău;

ajungând să cunosc, mă lovesc peste coapsă.

Am fost făcut de rușine și umilit,

căci port disprețul tinereții mele».

20Nu este Efraim fiul Meu cel scump,

copilul în care-Mi găsesc plăcerea?

Căci, deși vorbesc adesea împotriva lui,

tot Îmi aduc aminte de el.

Inima Îmi tânjește după el;

sigur voi avea milă de el“,

zice Domnul.

21„Ridică-ți semne pe drum,

pune-ți stâlpi

și fii atent la cale,

la drumul pe care mergi.

Întoarce-te, fecioară Israel,

întoarce-te la aceste cetăți ale tale.

22Până când vei rătăci,

fiică necredincioasă?

Căci Domnul va crea un lucru nou în țară:

femeia va da târcoale bărbatului“.

23Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Când le voi aduce înapoi captivii, cei din țara și din cetățile lui Iuda vor zice iarăși aceste cuvinte: «Domnul să te binecuvânteze, locuință a dreptății, munte sfânt!». 24Cei din Iuda și din toate cetățile ei vor locui acolo împreună, atât plugarii, cât și cei ce umblă cu turmele pe pășuni. 25Căci voi sătura cu apă sufletul obosit și voi îndestula orice suflet flămând“.

26La aceste lucruri m-am trezit și am privit în jur. Somnul îmi fusese dulce.

27„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când voi însămânța Casa lui Israel și Casa lui Iuda cu o sămânță de oameni și o sămânță de animale. 28Așa cum am vegheat asupra lor ca să-i smulg, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc și să le fac rău, tot așa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc și să-i plantez“, zice Domnul. 29„În zilele acelea nu se va mai zice:

«Părinții au mâncat struguri necopți

și copiilor li s-au strepezit dinții»,

30ci fiecare va muri pentru propria nelegiuire. Fiecărui om care va mânca struguri necopți i se vor strepezi dinții.

Noul legământ

31Iată, vin zile“, zice Domnul,

„când voi încheia cu Casa lui Israel

și cu Casa lui Iuda

un legământ nou,

32nu ca legământul

pe care l-am încheiat cu strămoșii lor,

în ziua când i-am luat de mână

ca să-i scot din țara Egiptului,

legământ pe care l-au rupt,

cu toate că le eram Stăpân“,

zice Domnul.

33„Ci acesta este legământul

pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,

după acele zile“, zice Domnul:

„voi pune Legea Mea înăuntrul lor

și o voi scrie în inimile lor.

Eu voi fi Dumnezeul lor,

iar ei vor fi poporul Meu.

34Și nimeni nu-l va mai învăța pe semenul

sau pe fratele său, zicând:

«Cunoaște-L pe Domnul!»,

pentru că toți Mă vor cunoaște,

de la cel mai mic până la cel mai mare“,

zice Domnul,

„căci le voi ierta nelegiuirea

și nu-Mi voi mai aminti de păcatul lor“.

35Așa vorbește Domnul,

Cel Care a pus soarele

să lumineze ziua,

Cel Care a pus luna și stelele

să lumineze noaptea,

Cel Care stârnește marea

și face să-i urle valurile –

Domnul Oștirilor este Numele Său:

36„Dacă vor dispărea aceste hotărâri dinaintea Mea“,

zice Domnul,

„atunci și urmașii lui Israel vor înceta

să mai fie o națiune înaintea Mea pentru totdeauna!“.

37Așa vorbește Domnul:

„Dacă cerurile de sus vor putea fi măsurate,

iar temeliile de jos ale pământului vor putea fi cercetate,

atunci voi lepăda și Eu întregul neam al lui Israel

pentru tot ce a făcut“,

zice Domnul.

38„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când cetatea aceasta va fi reconstruită pentru Domnul, de la Turnul lui Hananel până la Poarta Unghiului. 39Sfoara de măsurat va trece pe dinaintea ei până la dealul Gareb și apoi se va întoarce spre Goa. 40Toată valea – unde sunt aruncate cadavrele și cenușa – și toate terenurile – până la pârâul Chidron, până la unghiul Porții Cailor, spre est – vor fi dedicate Domnului. Cetatea nu va mai fi niciodată nimicită sau dărâmată“.

Zaharia 11

1Deschide-ți porțile, Libanule,

ca să-ți ardă focul cedrii!

2Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut,

cei măreți au fost distruși.

Gemeți, stejari din Bașan,

căci pădurea cea deasă a fost doborâtă.

3Se aude geamătul păstorilor,

căci le-a fost distrusă gloria.

Se aude urletul puilor de lei,

căci a fost distrusă mândria Iordanului.

Doi păstori

4Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! 5Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne-am îmbogățit!». Nici chiar păstorii lor nu le cruță! 6Căci nu-i voi mai cruța pe locuitorii țării“, zice Domnul, „ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său. Ei vor devasta țara, iar Eu n-o voi elibera din mâna lor“.

7Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, pentru negustorii de oi. Am luat două toiege – pe unul l-am numit „Bunăvoință“, iar pe celălalt l-am numit „Unire“ – și am păstorit turma. 8Într-o lună m-am descotorosit de cei trei păstori. Sufletul meu nu i-a mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine. 9Apoi am zis: „Nu vă voi mai păstori. Cea care urmează să moară, să moară. Cea care urmează să fie nimicită, să fie nimicită. Iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“.

10Apoi mi-am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l-am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. 11A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.

12Atunci le-am zis: „Dacă credeți că este drept, dați-mi plata, dacă nu, nu mi-o dați!“. Mi-au cântărit ca plată treizeci de arginți.

13Dar Domnul mi-a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «onorabil», la care am fost prețuit de către ei!“. Am luat cei treizeci de arginți și i-am aruncat olarului, în Casa Domnului.

14Apoi am rupt și cel de-al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel. 15Domnul mi-a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu-i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n-o va căuta, pe cea rănită n-o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.

17Vai de păstorul de nimic,

care își părăsește turma!

Să cadă sabia peste brațul lui

și pe ochiul lui cel drept!

Să i se usuce brațul în întregime

și să-i orbească de tot ochiul drept!“.