Matei 20

Pilda lucrătorilor viei

1‒ Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis-de-dimineață să-și angajeze lucrători la vie. 2Și, după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar pe zi, i-a trimis în via lui.

3Pe la ceasul al treilea a ieșit și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4El le-a zis acestora: „Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“. 5Și ei s-au dus.

A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alții stând în piață și i-a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“.

7Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!“.

Atunci el le-a zis: „Duceți-vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept“.

8Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi“.

9Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar. 10Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare. 11După ce i-au primit, și-au arătat nemulțumirea înaintea stăpânului casei, 12spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“.

13Stăpânul, răspunzându-i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te-ai înțeles tu cu mine pentru un denar? 14Ia ce-ți aparține și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție! 15Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține? Sau ochiul tău este rău fiindcă eu sunt bun?“.

16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 10:32‑34; Lc. 18:31‑34)

17În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis pe drum: 18„Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19și-L vor da pe mâna neevreilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va învia“.

Cererea unei mame

(Mc. 10:35‑45; Lc. 22:24‑27)

20Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat și a cerut ceva de la El.

21Isus a întrebat-o:

‒ Ce dorești?

Ea I-a zis:

‒ Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.

22Isus, răspunzând, a zis:

‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

Ei I-au zis:

‒ Putem!

23 Isus le-a zis:

‒ Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.

24Ceilalți zece, când au auzit, s-au indignat din cauza celor doi frați. 25Atunci Isus i-a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 26Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 27iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul vostru, 28tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Isus vindecă doi orbi la Ierihon

(Mc. 10:46‑52; Lc. 18:35‑43)

29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L-a urmat pe Isus.

30Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând:

‒ Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

31Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare:

‒ Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

32Isus S-a oprit, i-a chemat și i-a întrebat:

‒ Ce doriți să fac pentru voi?

33Ei au răspuns:

‒ Doamne, să ne fie deschiși ochii!

34Lui Isus I s-a făcut milă de ei și le-a atins ochii. Imediat le-a revenit vederea și L-au urmat.

1 Regi 12

Divizarea regatului lui Solomon

(2 Cron. 10:1–11:4)

1Roboam s-a dus la Șechem, pentru că tot Israelul venise la Șechem să-l facă rege. 2Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla încă în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam locuia în Egipt.

3Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit și i-au vorbit lui Roboam, zicând:

4‒ Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, ușurează munca grea impusă de tatăl tău și jugul cel greu pe care el l-a pus asupra noastră, și atunci îți vom sluji!

5El le-a răspuns:

‒ Duceți-vă și întoarceți-vă la mine peste trei zile.

Și poporul a plecat.

6Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, și i-a întrebat:

‒ Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor?

7Ei i-au răspuns:

‒ Dacă vei fi astăzi un slujitor al acestui popor, dacă le vei sluji și dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor.

8Însă Roboam n-a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care-i slujeau.

9El i-a întrebat:

‒ Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi-a zis: „Ușurează jugul pe care tatăl tău l-a pus asupra noastră“?

10Tinerii care copilăriseră împreună cu el i-au răspuns:

‒ Acestui popor, care ți-a zis: „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul, însă tu să-l iei de peste noi“, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni“.

12Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, așa cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți-vă la mine peste trei zile!“. 13Regele i-a răspuns aspru poporului.

El n-a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii 14și le-a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând:

‒ Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru! Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni!

15Astfel, regele n-a ascultat de popor, deoarece această schimbare în cursul evenimentelor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să-Și împlinească cuvântul pe care-l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia.

16Când tot Israelul a văzut că regele nu l-a ascultat, poporul i-a răspuns regelui, zicând:

‒ Ce parte de moștenire avem noi în David?

N-avem nicio moștenire în fiul lui Ișai.

Întoarce-te la corturile tale, Israel!

Vezi-ți de dinastia ta, David!

Și Israel a plecat acasă. 17Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda.

18Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram, care răspundea de oamenii de corvoadă, dar tot Israelul l-a lovit cu pietre și el a murit. Atunci, regele Roboam s-a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19Așa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua de azi.

20Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s-a întors, au trimis să-l cheme în adunare și l-au numit rege peste tot Israelul. Niciunul nu s-a dus după Casa lui David, în afară de seminția lui Iuda.

21Când a ajuns Roboam la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda și seminția lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon.

22Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 23„Spune-le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii Case a lui Iuda și a lui Beniamin, precum și celor rămași din popor: 24«Așa vorbește Domnul: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta’»“. Ei au ascultat Cuvântul Domnului și s-au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.

Ieroboam instituie cultul vițelului în Israel

25Ieroboam a construit cetatea Șechem pe muntele lui Efraim și a locuit acolo. Apoi a ieșit de acolo și a construit cetatea Peniel. 26Ieroboam a zis în inima lui: „S-ar putea ca regatul să se întoarcă acum la Casa lui David. 27Dacă acest popor va merge la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda. Pe mine mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda“.

28După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viței de aur și le-a zis: „Este prea mult pentru voi să mergeți până la Ierusalim. Israel, iată dumnezeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“. 29L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30Și acest lucru a devenit o cauză de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viței.

31Ieroboam a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din tot poporul, deși nu făceau parte dintre leviți. 32Ieroboam a stabilit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, precum cea din Iuda, și aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe vițeilor pe care-i făcuse și a numit preoți pentru înălțimile pe care le construise. 33În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese după bunul său plac, a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a stabilit o sărbătoare pentru fiii lui Israel și se ducea la altar ca să ardă tămâie.

Isaia 15

Profeție împotriva Moabului

1O rostire cu privire la Moab.

„Da! Pustiit într-o singură noapte,

distrus este Ar-Moab.

Da! Pustiit într-o singură noapte,

distrus este Chir-Moab.

2Chiar și Dibon s-a dus la templu,

pe înălțimi, ca să plângă.

Pentru Nebo și pentru Medeba,

geme Moabul.

Toate capetele sunt rase

și toate bărbile sunt tăiate.

3Pe străzi umblă având mijlocul înfășurat cu pânză de sac.

Pe acoperișuri și în piețe,

toți gem, fiind doborâți de plâns.

4Heșbon și Eleale țipă,

iar glasul lor se aude până în Iahaț.

Iată de ce războinicii Moabului țipă,

având sufletul plin de groază.

5Îmi plânge inima pentru Moab!

Fugarii lui ajung până la Țoar

și până la Eglat-Șelișia.

Căci ei urcă culmea Luhitului plângând;

într-adevăr, ei scot un strigăt sfâșietor pe drumul Horonaimului.

6Apele din Nimrim sunt secate,

iarba este uscată, vegetația a pierit

și nu mai există nimic verde.

7De aceea își duc bogăția câștigată și agoniseala lor

dincolo de Pârâul Sălciilor.

8Într-adevăr, un strigăt înconjoară teritoriul Moabului.

Geamătul lui ajunge până la Eglaim;

Geamătul lui ajunge până la Beer-Elim.

9Într-adevăr, apele Dimonului sunt pline de sânge.

Dar voi aduce și mai multe asupra Dimonului –

voi aduce un leu împotriva fugarilor Moabului

și împotriva rămășiței din țară“.

Ieremia 49

Profeție împotriva amoniților

1Cu privire la fiii lui Amon:

Așa vorbește Domnul:

„Oare nu mai are Israel fii?

Oare nu mai are moștenitori?

Atunci de ce a luat Moleh în stăpânire Gadul,

iar poporul lui locuiește în cetățile acestuia?

2De aceea, iată, vin zile“,

zice Domnul,

„când voi suna strigătul de război

împotriva Rabei fiilor lui Amon;

ea va ajunge un morman de ruine

și satelor dimprejurul ei li se vor da foc.

Atunci Israel îi va alunga din țară

pe cei ce-l alungaseră“, zice Domnul.

3„Gemi, Heșbonule, căci Ai este distrus!

Strigați, fiice ale Rabei!

Înfășurați-vă mijlocul cu pânză de sac și jeliți!

Alergați încoace și încolo de-a lungul zidurilor,

căci Moleh pleacă în exil,

împreună cu preoții și conducătorii lui.

4De ce te lauzi cu văile tale,

cu văile tale care se revarsă de-atâta belșug?

O, fiică rătăcită,

tu te încrezi în bogățiile tale și zici:

«Cine va veni împotriva mea?».

5Iată, voi aduce împotriva ta groaza

din partea tuturor celor din jurul tău“,

zice Stăpânul, Domnul Oștirilor.

„Fiecare dintre voi va fi alungat

și nimeni nu-i va strânge pe fugari.

6Dar, după aceea, îi voi aduce înapoi pe captivii fiilor lui Amon“,

zice Domnul.

Profeție împotriva Edomului

7Cu privire la Edom:

Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Nu mai este înțelepciune în Teman?

Cei chibzuiți nu mai au sfaturi?

A dispărut oare înțelepciunea lor?

8Întoarceți-vă și fugiți!

Ascundeți-vă în peșteri adânci,

voi, cei care locuiți în Dedan,

căci voi aduce nenorocirea peste Esau,

când va veni timpul să-l pedepsesc.

9Dacă ar veni niște culegători de struguri la tine,

n-ar lăsa ei câțiva ciorchini neculeși?

Dacă ar intra la tine niște hoți în timpul nopții,

n-ar jefui ei doar cât ar avea nevoie?

10Eu Însumi îl voi lăsa gol pe Esau;

îi voi descoperi toate ascunzișurile lui

și nu se va mai putea ascunde.

Copiii, frații și vecinii lui vor pieri,

iar el nu va mai fi.

11Lasă-ți orfanii, căci Eu îi voi ține în viață,

iar văduvele tale să se încreadă în Mine“.

12Așa vorbește Domnul: „Iată că cei care n-ar fi trebuit să bea din pahar, vor ajunge să bea! Iar tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea și tu! 13Jur pe Mine Însumi“, zice Domnul, „că Boțra va ajunge de groază și de dispreț, în ruină și de blestem. Toate cetățile ei vor deveni ruine pe vecie“.

14Am auzit un mesaj de la Domnul.

Un mesager a fost trimis printre națiuni ca să zică:

„Mobilizați-vă și atacați-o!

Ridicați-vă la luptă!

15Căci iată, te voi face mic între națiuni!

Vei fi disprețuit printre oameni!

16Groaza pe care o inspiri

și mândria inimii tale te-au înșelat,

pe tine, care locuiești în crăpăturile stâncii

și care stai pe vârfurile dealurilor.

Chiar dacă ți-ai înălța cuibul precum vulturul,

și de acolo te voi doborî“,

zice Domnul.

17„Edomul va deveni un motiv de groază.

Toți cei ce vor trece pe lângă el

se vor îngrozi și vor fluiera,

din cauza tuturor rănilor lui.

18Așa cum au fost distruse Sodoma și Gomora

și cetățile vecine“,

zice Domnul,

„tot astfel niciun om nu va mai locui acolo

și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el.

19Iată, ca un leu care vine din desișul Iordanului

într-o pășune din preajma unui pârâu,

așa Mă voi repezi și Eu

și-l voi pune pe fugă din locul unde este.

Cine este cel ales de Mine ca să facă aceasta?

Cine este ca Mine și cine Mă va înfrunta?

Ce păstor Îmi poate sta împotrivă?“

20De aceea, ascultați planul Domnului,

pe care l-a făcut împotriva Edomului,

și gândurile pe care le are

împotriva locuitorilor din Teman:

sigur oamenii îi vor târî pe cei mici din turmă;

sigur El le va distruge pășunea.

21La zgomotul căderii lor se va cutremura pământul

și răsunetul strigătului lor

se va auzi până la Marea Roșie.

22Iată, dușmanul se înalță și zboară ca un vultur

și își întinde aripile deasupra Boțrei.

În ziua aceea, inima vitejilor Edomului

va fi ca inima unei femei în durerile nașterii.

Profeție împotriva Damascului

23Cu privire la Damasc:

„Hamatul și Arpadul sunt tulburate

căci au auzit vești rele.

Se topesc de spaimă;

sunt ca o mare învolburată

care nu se mai poate calma.

24Damascul este descurajat.

Se întoarce să fugă,

dar îl cuprinde panica;

îl apucă neliniștea și durerea,

ca pe o femeie în durerile nașterii.

25De ce nu a fost abandonată cetatea aceasta renumită,

cetatea bucuriei mele?

26De aceea tinerii ei vor cădea în piețe;

toți războinicii ei vor fi reduși la tăcere în ziua aceea“, zice Domnul Oștirilor.

27„Voi da foc zidurilor Damascului

și el va arde palatele Ben-Hadadului“.

Profeție împotriva Chedarului și Hațorului

28Cu privire la Chedar și la regatele Hațorului, pe care le-a cucerit Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

Așa vorbește Domnul:

„Ridicați-vă, porniți împotriva Chedarului

și distrugeți-i pe fiii Estului.

29Le vor lua corturile și turmele.

Le vor ridica draperiile,

toate bunurile și cămilele

și vor striga la ei:

«Teroare de jur împrejur!».

30Fugiți! Fugiți repede!

Ascundeți-vă în peșteri adânci, locuitori ai Hațorului“,

zice Domnul.

„Căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră

și a făcut un plan împotriva voastră.

31Ridicați-vă, porniți împotriva unei națiuni liniștite,

care locuiește în siguranță“,

zice Domnul.

„Ea n-are nici porți, nici zăvoare

și locuiește în singurătate.

32Cămilele lor vor deveni pradă

și mulțimea turmelor lor va fi jefuită.

Îi voi împrăștia în toate direcțiile

pe cei care își rad colțurile bărbii

și voi aduce dezastrul împotriva lor din toate părțile“,

zice Domnul.

33„Hațorul va deveni o vizuină de șacali,

o pustietate pentru totdeauna.

Niciun om nu va mai locui acolo

și niciun fiu al omului nu se va mai stabili în el“.

Profeție împotriva Elamului

34Acesta este Cuvântul Domnului, care i-a fost spus profetului Ieremia cu privire la Elam, la începutul domniei lui Zedechia, regele lui Iuda:

35Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Iată, voi sfărâma arcul Elamului,

sursa puterii lui.

36Voi aduce împotriva Elamului cele patru vânturi

de la cele patru margini ale cerului.

Îi voi împrăștia în direcția tuturor acestor vânturi

și nu va fi nicio națiune

la care să nu ajungă cei alungați ai Elamului.

37Îi voi face pe elamiți să se înspăimânte înaintea dușmanilor lor,

înaintea celor ce caută să le ia viața.

Voi aduce nenorocirea împotriva lor,

mânia Mea cea mare“,

zice Domnul.

„Voi trimite după ei sabia

până îi voi nimici.

38Îmi voi așeza tronul în Elam

și voi nimici de acolo pe regele și pe conducătorii lor“,

zice Domnul.

39„Dar, în zilele de pe urmă,

îi voi aduce înapoi pe captivii Elamului“,

zice Domnul.