Faptele Apostolilor 21

Pavel își ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

1După ce ne-am smuls din brațele lor, am plecat pe apă și ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos și de-acolo la Patara. 2Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea și am plecat. 3Am trecut prin fața insulei Cipru, am lăsat-o la stânga și ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. 4Acolo am găsit pe ucenici și am rămas șapte zile. Ucenicii, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. 5Dar când s-au împlinit zilele, am plecat și ne-am văzut de drum; și ne-au petrecut toți, cu nevestele și copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat. 6Apoi ne-am luat ziua bună unii de la alții și noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă.

Pavel la Ptolemaida și la Cezareea. Prorocia lui Agab

7După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraților și am stat la ei o zi. 8A doua zi, am plecat și am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei șapte, și am găzduit la el. 9El avea patru fete fecioare, care proroceau. 10Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab s-a coborât din Iudeea 11și a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Așa vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta și-l vor da în mâinile neamurilor.’” 12Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât și cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceți de plângeți așa și-mi rupeți inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” 14Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit și am zis: „Facă-se voia Domnului!” 15După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare și ne-am suit la Ierusalim. 16Câțiva ucenici din Cezareea au venit și ei cu noi și ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim, în Templu

17Când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov și toți prezbiterii s-au adunat acolo. 19După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin slujba lui. 20Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de râvnă pentru Lege. 21Dar ei au auzit despre tine că înveți pe toți iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-și taie copiii împrejur și să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. 22Ce este de făcut? Negreșit, mulțimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. 23Deci, fă ce-ți vom spune noi. Avem aici patru bărbați, care au făcut o juruință. 24Ia-i cu tine, curățește-te împreună cu ei și cheltuiește tu pentru ei, ca să-și radă capul. Și astfel vor cunoaște toți că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rânduială și păzești Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie.” 26Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfârșitul zilelor curățirii, când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

27Către sfârșitul celor șapte zile, iudeii din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au pus mâinile pe el 28și au început să strige: „Bărbați israeliți, dați ajutor! Iată omul care propovăduiește pretutindeni și în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii și împotriva locașului acestuia, ba încă a vârât și pe niște greci în Templu și a spurcat acest locaș sfânt.” 29În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim, Efeseanul, împreună cu el în cetate și credeau că Pavel îl băgase în Templu. 30Toată cetatea s-a pus în mișcare și s-a strâns norodul din toate părțile. Au pus mâna pe Pavel și l-au scos din Templu, ale cărui uși au fost încuiate îndată. 31Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. 32Acesta a luat îndată ostași și sutași și a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan și pe ostași, au încetat să mai bată pe Pavel. 33Atunci, căpitanul s-a apropiat, a pus mâna pe el și a poruncit să-l lege cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine este și ce a făcut. 34Dar unii strigau într-un fel, alții într-alt fel prin mulțime. Fiindcă nu putea deci să înțeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetățuie. 35Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostași din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, 36căci mulțimea norodului se ținea după el și striga: „La moarte cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

37Tocmai când era să fie băgat în cetățuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ți spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Știi grecește? 38Nu cumva ești egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă și a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” 39„Eu sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetățean al unei cetăți nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” 40După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte și a făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, și Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Faptele Apostolilor 22

Cuvântarea lui Pavel

1„Fraților și părinților, ascultați acum cuvântul meu de apărare față de voi!” 2Când au auzit ei că le vorbește în limba evreiască, au ținut și mai multă liniște. Și Pavel a zis: 3„Eu sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învățat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinților noștri și am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteți și voi toți azi. 4Am prigonit până la moarte această Cale, am legat și am pus în temniță bărbați și femei: 5marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți. 6Când eram pe drum și mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. 7Am căzut la pământ și am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?’ 8‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești.’ 9Cei ce erau cu mine au văzut bine lumina și s-au înfricoșat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. 10Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te’, mi-a răspuns Domnul, ‘du-te în Damasc și acolo ți se va spune ce trebuie să faci.’ 11Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, și așa am ajuns în Damasc. 12Și a venit la mine un om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, și pe care toți iudeii care locuiesc în Damasc îl vorbeau de bine. 13El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ți din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea și m-am uitat la el. 14El mi-a zis: ‘Dumnezeul părinților noștri te-a ales să cunoști voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit și să auzi cuvinte din gura Lui; 15căci Îi vei fi martor față de toți oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut și auzit. 16Și acum, ce zăbovești? Scoală-te, primește botezul și fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului.’ 17Și mi s-a întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească 18și am văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbește-te, ieși iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.’ 19Și am zis: ‘Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine 20și că, atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul Tău, eram și eu de față, îmi uneam încuviințarea mea cu a celorlalți și păzeam hainele celor ce-l omorau.’ 21Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci te voi trimite departe, la neamuri…’”

Pavel, cetățean roman

22Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci și-au ridicat glasul și au zis: „Ia de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!” 23Și scoteau strigăte, își aruncau hainele și azvârleau cu țărână în văzduh. 24Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetățuie și să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau așa împotriva lui. 25Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutașului care era de față: „Vă este îngăduit să bateți pe un roman care nu este osândit?” 26La auzul acestor cuvinte, sutașul s-a dus să dea de știre căpitanului și a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetățean roman.” 27Și când a venit căpitanul, a zis lui Pavel: „Spune-mi, ești roman?” „Da”, i-a răspuns el. 28Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta.” „Și eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman.” 29Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

30A doua zi, fiindcă voia să știe bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat și a poruncit să se adune laolaltă preoții cei mai de seamă și tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.

Numeri 6

Legea nazireatului

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: ‘Când un bărbat sau o femeie se va despărți de ceilalți, făcând o juruință de nazireat, ca să se închine Domnului, 3să se ferească de vin și de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri și să nu mănânce struguri proaspeți, nici uscați. 4În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viță, de la sâmburi până la pielița strugurelui. 5În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-și lase părul să crească în voie. 6În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort; 7să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui. 8În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului. 9Dacă moare cineva de moarte năprasnică lângă el și capul lui închinat se face astfel necurat, să-și radă capul în ziua curățirii, și anume să și-l radă a șaptea zi. 10În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la ușa cortului întâlnirii. 11Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispășire, iar pe celălalt ca ardere-de-tot și să facă pentru el ispășirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-și sfințească apoi capul chiar în ziua aceea. 12Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte și să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost pângărit.

După isprăvirea nazireatului

13Iată legea nazireului. În ziua când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la ușa cortului întâlnirii. 14Ca dar, să aducă Domnului un miel de un an fără cusur pentru arderea-de-tot, o oaie de un an și fără cusur pentru jertfa de ispășire și un berbec fără cusur pentru jertfa de mulțumire; 15un coș cu azimi, turte făcute din floarea făinii frământată cu untdelemn, și plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mâncare și jertfa de băutură obișnuite. 16Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului și să aducă jertfa lui de ispășire și arderea-de-tot; 17să pregătească berbecul ca jertfă de mulțumire Domnului, împreună cu coșul cu azimi, și să pregătească și darul lui de mâncare și jertfa lui de băutură. 18Nazireul să-și radă, la ușa cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului și să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulțumire. 19Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coș și o plăcintă nedospită și să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta și-a ras capul închinat Domnului. 20Preotul să le legene într-o parte și într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat și spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin. 21Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruința de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruința pe care a făcut-o, după legea nazireatului.’”

Binecuvântarea

22Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 23„Vorbește lui Aaron și fiilor lui și spune-le: ‘Așa să binecuvântați pe copiii lui Israel și să le ziceți: 24«Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! 25Domnul să facă să lumineze Fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! 26Domnul să-Și înalțe Fața peste tine și să-ți dea pacea!» 27Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, și Eu îi voi binecuvânta.’”

Ieremia 26

Prorocie despre dărâmarea Ierusalimului și a Templului

1La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, a fost rostit următorul cuvânt din partea Domnului: 2„Așa vorbește Domnul: ‘Stai în curtea Casei Domnului și spune acelora care vin din toate cetățile lui Iuda să se închine în Casa Domnului, toate cuvintele pe care-ți poruncesc să li le spui; nu lăsa niciun cuvânt din ele. 3Poate că vor asculta și se va întoarce fiecare de la calea lui cea rea; atunci Mă voi căi de răul pe care mă gândisem să li-l fac din pricina răutății faptelor lor.’ 4Să le spui: ‘Așa vorbește Domnul: «Dacă nu Mă ascultați când vă poruncesc să urmați Legea Mea, pe care v-am pus-o înainte; 5dacă nu ascultați cuvintele robilor Mei proroci pe care vi-i trimit, pe care vi i-am trimis dis-de-dimineață și pe care nu i-ați ascultat, 6atunci voi face Casei acesteia ca lui Silo și voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.»’” 7Preoții, prorocii și tot poporul au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. 8Și, când a isprăvit de spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună întregului popor, preoții, prorocii și tot poporul au pus mâna pe el și au zis: „Trebuie să mori negreșit! 9Pentru ce prorocești în Numele Domnului și zici: ‘Casa aceasta va ajunge ca Silo și cetatea aceasta va fi pustiită și lipsită de locuitori’?” Tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în Casa Domnului. 10Când au auzit căpeteniile lui Iuda aceste lucruri, s-au suit din casa împăratului la Casa Domnului și au șezut la intrarea porții celei noi a Casei Domnului. 11Atunci, preoții și prorocii au vorbit căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit voi înșivă cu urechile voastre!” 12Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Domnul m-a trimis să prorocesc împotriva Casei acesteia și împotriva cetății acesteia toate lucrurile pe care le-ați auzit voi. 13Acum îndreptați-vă căile și faptele, ascultați glasul Domnului Dumnezeului vostru și Domnul Se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră! 14Cât despre mine, iată-mă în mâinile voastre; faceți-mi ce vi se va părea că este bine și drept! 15Numai să știți că, dacă mă veți omorî, vă veți face vinovați de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m-a trimis în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!” 16Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și prorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului Dumnezeului nostru!” 17Și unii din bătrânii țării s-au sculat și au zis întregii adunări a poporului: 18„Mica din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri.»’ 19L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?” 20(A mai fost însă un om care prorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia. 21Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile lui au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s-a temut, a fugit și s-a dus în Egipt. 22Împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt, și anume pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el în Egipt. 23Aceștia au scos din Egipt pe Urie și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a omorât cu sabia și i-a aruncat trupul mort în mormintele copiilor poporului.) 24Totuși mâna lui Ahicam, fiul lui Șafan, a fost cu Ieremia, și el n-a lăsat să fie dat pe mâna poporului ca să fie omorât.