Ioan 4

Isus și femeia samariteană

1Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2cu toate că nu boteza Isus Însuși, ci ucenicii Lui – 3a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea. 4Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5Prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de terenul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7O femeie din Samaria a venit să scoată apă.

Isus i-a zis:

‒ Dă-Mi să beau!

8Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.

9Femeia samariteană I-a zis:

‒ Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?

(Căci iudeii n-au legături cu samaritenii.)

10Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie!

11Femeia I-a zis:

‒ Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie? 12Ești Tu mai mare decât strămoșul nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?

13Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veci nu-i va mai fi sete, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică.

15Femeia I-a zis:

‒ Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!

16El i-a zis:

‒ Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!

17Femeia a răspuns și I-a zis:

‒ N-am bărbat!

Isus i-a zis:

‒ Ai spus bine: „N-am bărbat!“, 18pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.

19Femeia I-a zis:

‒ Domnule, văd că Tu ești profet! 20Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.

21Isus i-a răspuns:

‒ Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

25Femeia I-a zis:

‒ Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile.

26Isus i-a zis:

‒ Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela.

Întoarcerea ucenicilor

27Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“. 28Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor: 29„Veniți să vedeți un Om Care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“. 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.

31Între timp, ucenicii Îl rugau:

‒ Rabbi, mănâncă!

32Dar El le-a zis:

‒ Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.

33Drept urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“.

34Isus le-a zis:

‒ Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“. 38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi ați muncit din greu; alții au muncit din greu, iar voi ați cules rodul muncii lor.

Credința samaritenilor

39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“. 40Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“.

Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui

43După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de onoare în patria lui. 45Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.

46Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-i vindece fiul, căci era pe moarte.

48Isus i-a zis:

‒ Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!

49Slujbașul regelui I-a zis:

‒ Doamne, vino acasă la mine până nu moare copilașul meu!

50Isus i-a răspuns:

‒ Du-te; fiul tău trăiește.

Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. 51În timp ce pleca el spre casă, sclavii lui l-au întâmpinat și i-au zis că fiul lui trăiește! 52Atunci el i-a întrebat la ce oră începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri, la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra“. 53Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut el și toată casa lui.

54Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce a venit din Iudeea în Galileea.

Geneza 33

Întâlnirea dintre Iacov și Esau

1Iacov și-a ridicat ochii, s-a uitat și iată că Esau venea cu patru sute de bărbați. Atunci el și-a împărțit copiii între Lea, Rahela și cele două slujitoare. 2Le-a pus pe cele două slujitoare împreună cu copiii lor în față, apoi pe Lea împreună cu copiii ei, iar la urmă pe Rahela cu Iosif. 3El însuși a trecut înaintea lor și s-a plecat până la pământ de șapte ori în timp ce se apropia de fratele său. 4Dar Esau a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat, l-a cuprins de gât și l-a sărutat. Și au plâns împreună.

5Când Esau și-a ridicat ochii și a văzut femeile și copiii, a întrebat:

‒ Cine sunt aceștia care vin în urma ta?

Iacov a răspuns:

‒ Sunt copiii pe care Dumnezeu i-a dat cu bunăvoință slujitorului tău.

6Slujitoarele și copiii lor s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui Esau. 7De asemenea, Lea și copiii ei s-au apropiat și s-au plecat înaintea lui, iar în cele din urmă, Iosif și Rahela s-au apropiat și s-au plecat și ei înaintea lui.

8 Esau a întrebat:

‒ Ce ai de gând să faci cu toată tabăra aceea pe care am întâlnit-o?

Iacov a răspuns:

‒ Să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.

9Esau i-a zis:

‒ Eu am destul, frate. Păstrează ce ai pentru tine.

10Dar Iacov i-a răspuns:

‒ Nu, te rog! Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, primește darul meu, căci, cu adevărat, atunci când ți-am văzut fața, parcă aș fi văzut fața lui Dumnezeu, iar tu ai fost binevoitor cu mine. 11Te rog, primește binecuvântarea mea, care ți-a fost adusă, căci Dumnezeu Și-a arătat bunăvoința față de mine și am de toate.

Astfel, Iacov a insistat, iar Esau a primit.

12Apoi Esau a zis:

‒ Hai să pornim și să ne continuăm călătoria. Eu voi merge înaintea ta.

13Însă Iacov i-a răspuns:

‒ Stăpânul meu știe cât de firavi sunt copiii și că am cu mine oi și vite care alăptează. Dacă le mânăm aspru chiar și pentru o singură zi, va muri toată turma. 14Să meargă, te rog, stăpânul meu înaintea slujitorului său, iar eu voi veni încet, după pasul turmei care este înaintea mea și după pasul copiilor, până voi ajunge la stăpânul meu, în Seir.

15Esau i-a zis:

‒ Atunci, dă-mi voie să las câțiva dintre oamenii mei cu tine.

Iacov a răspuns:

‒ Dar de ce? Îmi este de-ajuns să găsesc bunăvoință înaintea stăpânului meu.

16În aceeași zi, Esau s-a întors în Seir. 17Însă Iacov a călătorit spre Sucot unde și-a construit o casă și a făcut adăposturi pentru turmele sale. De aceea i s-a pus acelui loc numele Sucot.

18Întorcându-se din Padan-Aram, Iacov a ajuns în siguranță în cetatea Șechem, care se află în țara Canaanului, și și-a așezat tabăra înaintea cetății. 19Cu o sută de chesita, el a cumpărat de la fiii lui Hamor, tatăl lui Șechem, partea de teren pe care și-a întins cortul. 20Acolo a ridicat un altar și l-a numit El-Elohe-Israel.

Iosua 8

Cucerirea cetății Ai

1 Domnul i-a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te înspăimânta. Adună tot poporul pregătit de război, ridică-te și du-te la Ai! Iată, îl dau în mâna ta pe regele din Ai împreună cu poporul său, cetatea sa și toată țara sa. 2Să-i faci cetății Ai și regelui ei la fel cum i-ai făcut Ierihonului și regelui său. Totuși, veți putea păstra ca pradă lucrurile de preț și animalele. Pune oameni la pândă în spatele cetății“.

3Iosua s-a ridicat împreună cu tot poporul pregătit de război ca să meargă împotriva cetății Ai. Iosua a ales treizeci de mii de războinici viteji și i-a trimis în timpul nopții. 4El le-a poruncit, zicând: „Vedeți să vă puneți la pândă în spatele cetății, astfel încât să nu vă îndepărtați prea mult de cetate și să fiți pregătiți cu toții de luptă. 5Eu și toți oamenii care sunt cu mine ne vom apropia de cetate, iar când ei vor ieși împotriva noastră, ca și prima dată, noi ne vom retrage dinaintea lor. 6Ei vor ieși după noi și, astfel, îi vom scoate din cetate. Căci ei vor zice: «Fug dinaintea noastră ca și prima dată!». Când noi vom fugi dinaintea lor, 7voi să ieșiți de la pândă și să ocupați cetatea, căci Domnul, Dumnezeul vostru, o va da în mâinile voastre. 8După ce veți cuceri cetatea, să-i dați foc! Să faceți întocmai după Cuvântul Domnului. Fiți cu luare-aminte la ce v-am poruncit!“.

9Apoi Iosua i-a trimis, iar ei s-au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, la vest de cetatea Ai. Iosua însă a rămas peste noapte în mijlocul poporului.

10Iosua s-a sculat dimineață, a mobilizat poporul și a plecat spre Ai, în fruntea poporului, împreună cu bătrânii lui Israel. 11Toți oamenii pregătiți de război, care erau cu el, au mers, s-au apropiat de cetate și au ajuns înaintea ei. Ei și-au așezat tabăra la nord de Ai, între ei și Ai existând o vale. 12Iosua a luat aproape cinci mii de războinici și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la vest de cetate. 13Astfel, ei au așezat poporul: toată tabăra care era la nord de cetate și ariergarda ei la vest de cetate. În noaptea aceea, Iosua a mers în mijlocul văii.

14Când regele din Ai a văzut lucrul acesta, el și bărbații cetății s-au sculat repede dimineața și au ieșit să-l înfrunte pe Israel în luptă. El și tot poporul lui s-au îndreptat într-un loc anume dinaintea Arabei, fără să știe că în spatele cetății stăteau la pândă oameni împotriva lui. 15Iosua și tot Israelul s-au prefăcut că sunt învinși și au fugit pe drumul către deșert. 16Atunci tot poporul care era în Ai a fost chemat să-i urmărească. Ei l-au urmărit pe Iosua și au fost atrași astfel afară din cetate. 17N-a rămas niciun bărbat în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l-au urmărit pe Israel.

18Atunci Domnul i-a zis lui Iosua: „Îndreaptă spre Ai lancea pe care o ai în mână, căci am să dau cetatea în mâna ta!“. Iosua și-a îndreptat spre cetate lancea pe care o avea în mână. 19Cei ce stăteau la pândă s-au ridicat repede din locul lor și, imediat ce și-a întins el mâna, au alergat, au intrat în cetate, au capturat-o și s-au grăbit să-i dea foc.

20Bărbații din Ai s-au întors, s-au uitat și iată că fumul cetății se ridica spre cer. Ei n-au mai fost în stare să scape nici într-o parte, nici într-alta. Poporul care fugea spre deșert s-a întors împotriva urmăritorilor. 21Iosua și tot Israelul au văzut că cei ce stătuseră la pândă capturaseră cetatea și că se ridica fum din cetate, s-au întors și i-au lovit pe oamenii din Ai. 22Ceilalți au ieșit și ei din cetate împotriva urmăritorilor, astfel încât Israel i-a prins din două părți și i-a lovit până când i-a nimicit, fără să lase vreun supraviețuitor sau vreun fugar. 23Pe regele din Ai l-au capturat viu și l-au adus la Iosua.

24După ce Israel i-a ucis pe toți locuitorii din Ai, în câmpie și în deșertul unde îi urmăriseră, după ce aceștia au căzut cu toții sub ascuțișul sabiei, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. 25Toți cei care au fost omorâți în ziua aceea, bărbați și femei, au fost în număr de douăsprezece mii – toți oamenii din Ai. 26Iosua nu și-a retras mâna pe care o ținea întinsă cu lancea, până când nu au fost nimiciți toți locuitorii din Ai. 27Israel a păstrat însă ca pradă animalele și lucrurile de preț din cetate, potrivit poruncii date de Domnul lui Iosua.

28Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea, pentru totdeauna, o movilă de moloz, o pustietate; ea a rămas așa până în ziua aceasta. 29Pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac, lăsându-l acolo până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i coboare cadavrul din copac și să fie aruncat la intrarea porții cetății. Apoi, au ridicat peste el o movilă mare de pietre, care a rămas acolo până în ziua aceasta.

Reînnoirea legământului pe muntele Ebal

30Atunci Iosua a construit un altar Domnului, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, 31așa cum Moise, slujitorul Domnului, le poruncise fiilor lui Israel potrivit cu cele scrise în Cartea Legii lui Moise: un altar din pietre întregi, neatinse de unelte din fier, altar pe care să aducă Domnului arderi-de-tot și jertfe de pace.

32Acolo, înaintea fiilor lui Israel, Iosua a scris pe pietre o copie a Legii lui Moise. 33Tot Israelul, bătrânii, supraveghetorii și judecătorii lui stăteau de-o parte și de alta a Chivotului, în fața preoților leviți care duceau Chivotul legământului Domnului. Jumătate din popor, străini sau băștinași, erau așezați în fața muntelui Garizim, iar cealaltă jumătate în fața muntelui Ebal, așa cum poruncise mai înainte Moise, slujitorul Domnului, în scopul binecuvântării poporului Israel.

34Apoi, Iosua a citit toate cuvintele Legii – binecuvântarea și blestemul – potrivit tuturor celor scrise în Cartea Legii. 35Nu a existat nicio poruncă din toate cele poruncite de Moise pe care să nu o fi citit Iosua înaintea întregii adunări a lui Israel, inclusiv înaintea femeilor, a copiilor, precum și a străinilor care trăiau în mijlocul lor.

Iosua 24

Reînnoirea legământului la Șechem

1Iosua a adunat toate semințiile lui Israel la Șechem și a chemat bătrânii lui Israel, conducătorii lui, judecătorii lui și supraveghetorii lui, iar aceștia s-au înfățișat înaintea lui Dumnezeu.

2Atunci Iosua a zis întregului popor:

‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „În vechime, strămoșii voștri, chiar și Terah, tatăl lui Avraam și al lui Nahor, locuiau de cealaltă parte a Râului și slujeau altor dumnezei. 3Eu l-am luat pe tatăl vostru Avraam de dincolo de Râu, l-am dus prin toată țara Canaanului și i-am înmulțit urmașii: i l-am dat pe Isaac, 4iar lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Esau. Lui Esau i-am dat în stăpânire muntele Seirului, iar Iacov împreună cu fiii lui s-au dus în Egipt.

5Apoi i-am trimis pe Moise și pe Aaron și am lovit Egiptul prin ceea ce am făcut în mijlocul lui, după care v-am scos afară. 6După ce i-am scos pe părinții voștri din Egipt, ați pornit către mare, iar egiptenii i-au urmărit pe părinții voștri cu care de luptă și călăreți, până la Marea Roșie. 7Atunci ei au strigat către Domnul, iar El a pus întuneric între ei și egipteni, a adus apele mării peste ei și i-a acoperit. Ați văzut cu ochii voștri ce le-am făcut egiptenilor. Apoi ați locuit în deșert o lungă perioadă.

8V-am dus prin regiunea amoriților care locuiau la est de Iordan. Aceștia au luptat împotriva voastră, însă Eu i-am dat în mâinile voastre și i-am nimicit dinaintea voastră, iar voi le-ați stăpânit țara. 9Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului, s-a pregătit să lupte împotriva lui Israel și l-a chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blesteme, 10dar Eu nu am vrut să-l ascult pe Balaam și, prin urmare, el v-a binecuvântat. Și, astfel, v-am scăpat din mâinile lui.

11Apoi ați traversat Iordanul și ați pornit către Ierihon. Au luptat împotriva voastră atât locuitorii Ierihonului, cât și amoriții, periziții, canaaniții, hitiții, ghirgașiții, hiviții și iebusiții, însă Eu i-am dat în mâinile voastre. 12Am trimis înaintea voastră viespi care i-au alungat pe aceștia dinaintea voastră ca și pe cei doi regi amoriți; ei nu au fost alungați prin sabia sau prin arcul vostru. 13V-am dat astfel o țară pe care nu voi ați lucrat-o, cetăți pe care nu voi le-ați construit, dar în care locuiți și vii și măslini pe care nu voi i-ați plantat, dar din care mâncați“.

14Și acum, temeți-vă de Domnul și slujiți-I cu integritate și cu credincioșie! Îndepărtați dumnezeii cărora le-au slujit strămoșii voștri dincolo de Râu și în Egipt și slujiți Domnului! 15Iar dacă nu doriți să slujiți Domnului, atunci alegeți astăzi cui vreți să slujiți: fie dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, fie dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și familia mea vom sluji Domnului.

16Poporul a răspuns:

‒ Departe de noi gândul să-L părăsim pe Domnul și să slujim altor dumnezei! 17Domnul, Dumnezeul nostru, este Cel Care ne-a scos pe noi și pe părinții noștri din țara Egiptului, din casa sclavilor și a înfăptuit înaintea ochilor noștri aceste minuni mari. El ne-a păzit de-a lungul întregului drum pe care l-am străbătut și printre toate popoarele pe unde am călătorit. 18Domnul a alungat dinaintea noastră toate popoarele, precum și pe amoriții care locuiau în țară. Și noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.

19Iosua a zis poporului:

‒ Voi nu veți fi în stare să-I slujiți Domnului, fiindcă El este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos. El nu vă va ierta fărădelegile și păcatele. 20Căci, dacă Îl veți părăsi pe Domnul și veți sluji dumnezeilor străini, El Se va întoarce împotriva voastră, vă va face rău și vă va nimici, după ce v-a făcut bine.

21Poporul i-a răspuns lui Iosua:

‒ Nu, ci noi vom sluji Domnului.

22Iosua le-a zis:

‒ Voi înșivă sunteți martori împotriva voastră că ați ales să slujiți Domnului.

Ei i-au răspuns:

‒ Suntem martori.

23‒ Atunci îndepărtați dumnezeii care încă se mai găsesc în mijlocul vostru și întoarceți-vă inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

24Și poporul i-a zis lui Iosua:

‒ Vom sluji Domnului, Dumnezeul nostru, și vom asculta de glasul Lui!

25În acea zi, Iosua a încheiat un legământ cu poporul la Șechem și i-a dat hotărâri și legi. 26Iosua a scris cuvintele acestea în Cartea Legii lui Dumnezeu. Apoi a luat o piatră mare și a așezat-o acolo, sub terebintul care era lângă Sfântul Lăcaș al Domnului.

27Iosua a zis întregului popor:

‒ Iată, această piatră va fi un martor împotriva noastră, căci a auzit toate cuvintele pe care ni le-a spus Domnul. Ea va fi un martor împotriva voastră în cazul în care Îl veți înșela pe Dumnezeul vostru.

28Apoi Iosua a trimis poporul înapoi, pe fiecare la moștenirea lui.

Funeraliile lui Iosua și ale lui Elazar

29După toate acestea, Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Domnului, a murit fiind în vârstă de o sută zece ani. 30L-au înmormântat pe teritoriul moștenirii lui, la Timnat-Serah, care era în muntele lui Efraim, în partea de nord a muntelui Gaaș.

31Israel a slujit Domnului în timpul vieții lui Iosua și a bătrânilor care au mai trăit o perioadă după moartea lui Iosua, care cunoscuseră toată lucrarea făcută de Domnul pentru Israel.

32Osemintele lui Iosif, pe care fiii lui Israel le aduseseră din Egipt, au fost înmormântate la Șechem, pe terenul cumpărat de Iacov de la hamoriți (Hamor era tatăl lui Șechem) pentru o sută de chesita și care era moștenirea urmașilor lui Iosif.

33Elazar, fiul lui Aaron, a murit și el și a fost înmormântat la Ghiva, care fusese dată fiului său, Fineas, în muntele lui Efraim.

Isaia 12

Laudă Domnului

1În ziua aceea, vei zice:

„Îți voi mulțumi, Doamne,

fiindcă, deși ai fost mânios pe mine,

mânia Ta s-a calmat

și m-ai mângâiat.

2Iată! Dumnezeu este mântuirea mea!

Voi avea încredere și nu-mi va fi frică,

pentru că Domnul Dumnezeu

este puterea și cântarea mea;

El a devenit mântuirea mea!“.

3Cu bucurie veți scoate apă

din izvoarele mântuirii.

4În acea zi veți zice:

„Mulțumiți Domnului! Chemați Numele Său!

Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

Declarați că Numele Său este înălțat!

5Cântați spre lauda Domnului,

pentru că a făcut lucruri mărețe!

Fie acestea cunoscute pe tot pământul!

6Chiuie și bucură-te, locuitoare a Sionului,

căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!“.