Daniel 12, Psalmii 119:73-100

Daniel 12

Vremea sfârșitului

1În vremea aceea, se va ridica Mihail, marea căpetenie, protectorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul națiunilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și pentru dispreț veșnic. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și sigilează cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.

5Apoi eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.

6Unul dintre ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului:

‒ Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?

7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l-am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:

‒ Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme! Când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:

‒ Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

9El mi-a răspuns:

‒ Du-te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt ținute ascunse și sigilate până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.

11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

13Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a-ți primi partea de moștenire“.

Psalmii 119:73-100

73Mâinile Tale m-au făcut și m-au întărit.

Dă-mi pricepere, ca să pot învăța poruncile Tale!

74Cei ce se tem de Tine mă privesc și se bucură,

căci mi-am pus speranța în Cuvântul Tău.

75 Doamne, știu că judecățile Tale sunt drepte

și că, din credincioșie, m-ai smerit.

76Fă ca îndurarea Ta să-mi fie mângâiere,

potrivit promisiunii Tale față de slujitorul Tău.

77Să am parte de mila Ta și voi trăi,

căci îmi găsesc plăcerea în Legea Ta.

78Să fie făcuți de râs cei aroganți, căci m-au discreditat prin minciuni.

Cât despre mine, eu voi medita la poruncile Tale.

79Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine

și cei ce cunosc învățăturile Tale.

80Fie-mi inima fără vină în ce privește hotărârile Tale,

și atunci nu voi fi făcut de rușine.

81Mi se topește sufletul de dor după mântuirea Ta;

eu îmi pun speranța în Cuvântul Tău.

82Mi se topesc ochii de dor după promisiunea Ta,

zicând: „Când mă vei mângâia?“.

83Deși am ajuns ca un burduf de vin în fum,

eu tot nu uit hotărârile Tale.

84Câte zile să mai aștepte slujitorul Tău

până când îi vei judeca pe cei ce mă urmăresc?

85Niște aroganți mi-au săpat gropi;

ei nu trăiesc potrivit cu Legea Ta.

86Toate poruncile Tale sunt credincioșie!

Ei mă urmăresc cu minciuni. Ajută-mă!

87Aproape că m-au nimicit de pe pământ,

dar eu nu părăsesc poruncile Tale.

88Înviorează-mă potrivit îndurării Tale,

și voi păzi mărturia gurii Tale.

89Cuvântul Tău, Doamne,

rămâne pe vecie în Ceruri.

90Credincioșia Ta dăinuie din generație în generație;

Tu ai întemeiat pământul, și el așa rămâne.

91Astăzi toate lucrurile dăinuie prin legile Tale,

căci ele există ca să-Ți slujească Ție.

92Dacă Legea Ta nu ar fi bucuria mea,

aș pieri în suferința mea.

93Niciodată nu voi uita poruncile Tale,

căci prin ele mă înviorezi.

94Sunt al Tău: salvează-mă,

căci caut poruncile Tale!

95Cei răi așteaptă să mă distrugă;

eu însă mă gândesc la învățăturile Tale.

96Am văzut o limită în tot ce este perfect;

porunca Ta, însă, este de necuprins.

97Ce mult iubesc eu Legea Ta!

Toată ziua cuget la ea!

98Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei,

căci ele sunt întotdeauna cu mine.

99Sunt mai înțelept decât toți învățătorii mei,

căci cuget la învățăturile Tale.

100Sunt mai priceput decât bătrânii,

căci păzesc poruncile Tale.