29 Iulie

Judecatori 13, Fapte 17

JUDECĂTORII 13

Vestirea nașterii lui Samson

1Copiii lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului, și Domnul i-a dat în mâinile filistenilor timp de patruzeci de ani. 2Era un om în Țorea, din familia daniților, care se chema Manoah. Nevastă-sa era stearpă și nu năștea. 3Îngerul Domnului S-a arătat femeii și i-a zis: „Iată că tu ești stearpă și n-ai copii, dar vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. 4Acum, ia bine seama să nu bei nici vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat. 5Căci vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu. Briciul nu va trece peste capul lui, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele mamei lui și el va începe să izbăvească pe Israel din mâna filistenilor.” 6Femeia s-a dus și a spus bărbatului ei: „Un om al lui Dumnezeu a venit la mine și avea înfățișarea unui înger al lui Dumnezeu, o înfățișare înfricoșată. Nu L-am întrebat de unde este și nici nu mi-a spus care-I este numele. 7Dar mi-a zis: ‘Tu vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu; și acum să nu bei nici vin, nici băutură tare și să nu mănânci nimic necurat, pentru că acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui până în ziua morții lui.’”

Îngerul Se arată din nou

8Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune: „Doamne, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis și să ne învețe ce să facem pentru copilul care se va naște!” 9Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui Manoah și Îngerul lui Dumnezeu a venit iarăși la femeie. Ea ședea într-un ogor și Manoah, bărbatul ei, nu era cu ea. 10Ea a alergat repede să dea de veste bărbatului ei și i-a zis: „Iată că omul care venise în cealaltă zi la mine mi S-a arătat iarăși.” 11Manoah s-a sculat, a mers după nevastă-sa, s-a dus la omul acela și i-a zis: „Tu ai vorbit femeii acesteia?” El a răspuns: „Eu.” 12Manoah a zis: „Acum, dacă se va împlini cuvântul Tău, ce va trebui să păzim cu privire la copil și ce va fi de făcut?” 13Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Femeia să se ferească de tot ce i-am spus. 14Să nu guste niciun rod din viță, să nu bea nici vin, nici băutură tare și să nu mănânce nimic necurat; să păzească tot ce i-am poruncit.” 15Manoah a zis Îngerului Domnului: „Îngăduie-mi să Te opresc și să-Ți pregătesc un ied.” 16Îngerul Domnului a răspuns lui Manoah: „Chiar dacă M-ai opri, n-aș mânca din bucatele tale; dar dacă vrei să aduci o ardere-de-tot, s-o aduci Domnului.” Manoah nu știa că este Îngerul Domnului. 17Și Manoah a zis Îngerului Domnului: „Care-Ți este numele, ca să-Ți aducem slavă, când se va împlini cuvântul Tău?” 18Îngerul Domnului i-a răspuns: „Pentru ce Îmi ceri Numele? El este Minunat.” 19Manoah a luat iedul și darul de mâncare și a adus jertfă Domnului pe stâncă. S-a făcut o minune în timp ce Manoah și nevastă-sa priveau. 20Pe când flacăra se suia de pe altar spre cer, Îngerul Domnului S-a suit în flacăra altarului. Văzând lucrul acesta, Manoah și nevastă-sa au căzut cu fața la pământ. 21Îngerul Domnului nu S-a mai arătat lui Manoah și nevestei lui. Atunci, Manoah a înțeles că este Îngerul Domnului 22și a zis nevestei sale: „Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu.” 23Nevastă-sa i-a răspuns: „Dacă ar fi vrut Domnul să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea-de-tot și darul de mâncare, nu ne-ar fi arătat toate acestea și nu ne-ar fi făcut să auzim acum asemenea lucruri.”

Nașterea lui Samson

24Femeia a născut un fiu și i-a pus numele Samson. Copilul a crescut și Domnul l-a binecuvântat. 25Și Duhul Domnului a început să-l miște la Mahane-Dan, între Țorea și Eștaol.

FAPTELE APOSTOLILOR 17

Pavel la Tesalonic

1Pavel și Sila au trecut prin Amfipoli și Apolonia și au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3dovedind și lămurind că Hristosul trebuia să pătimească și să învieze din morți. „Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4Unii din ei și o mare mulțime de greci temători de Dumnezeu și multe femei de frunte au crezut și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătâi din mulțime, au făcut gloată și au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason și căutau pe Pavel și pe Sila ca să-i aducă afară, la norod. 6Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason și pe vreo câțiva frați înaintea dregătorilor cetății și strigau: „Oamenii aceștia care au răscolit lumea au venit și aici, 7și Iason i-a găzduit. Ei toți lucrează împotriva poruncilor Cezarului și spun că este un alt Împărat: Isus.” 8Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul și pe dregătorii cetății, 9care au dat drumul lui Iason și celorlalți numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Pavel la Bereea

10Frații au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa. 12Mulți dintre ei și din femeile cu vază ale grecilor și mulți bărbați au crezut. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu și în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure și să ațâțe noroadele. 14Atunci, frații au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila și Timotei au rămas în Bereea.

Pavel la Atena. Cuvântarea

15Cei ce însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors cu însărcinarea să ducă lui Sila și lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el. 16Pe când îi aștepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăți pline de idoli. 17În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii și cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piață stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea. 18Unii din filozofii epicurieni și stoici au intrat în vorbă cu el. Și unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alții, când l-au auzit că vestește pe Isus și învierea, ziceau: „Pare că vestește niște dumnezei străini.” 19Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag și au zis: „Putem să știm care este această învățătură nouă pe care o vestești tu? 20Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să știm ce vrea să zică aceasta.” 21Căci toți atenienii și străinii care stăteau în Atena nu-și petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou. 22Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. 23Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinați voi, am descoperit chiar și un altar pe care este scris: ‘Unui Dumnezeu necunoscut!’ Ei bine, ceea ce voi cinstiți, fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. 24Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini. 25El nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea trebuință de ceva, El, care dă tuturor viața, suflarea și toate lucrurile. 26El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, 27ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi. 28Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: ‘Suntem din neamul Lui…’ 29Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meșteșugirea și iscusința omului. 30Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți…” 32Când au auzit ei de învierea morților, unii își băteau joc, iar alții au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.” 33Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Totuși unii au trecut de partea lui și au crezut; între aceștia erau Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris și alții împreună cu ei.