Mica 4

Muntele Casei Domnului

(Is. 2:2‑4)

1În zilele de pe urmă,

muntele Casei Domnului

va fi întemeiat drept cel mai înalt dintre munți,

va fi înălțat deasupra dealurilor

și popoarele vor curge spre el.

2Multe națiuni vor veni și vor zice:

„Să mergem și să ne suim la muntele Domnului,

la Casa Dumnezeului lui Iacov!

El să ne învețe căile Sale,

și noi să umblăm pe cărările Sale!“.

Căci din Sion va ieși Legea,

iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.

3El va judeca între multe popoare

și va hotărî pentru națiuni puternice, depărtate.

Ei își vor face din săbii pluguri,

și din sulițe – cosoare.

Nicio națiune nu va mai ridica sabia împotriva altei națiuni

și nu se vor mai pregăti pentru război.

4Fiecare va locui sub vița lui

și sub smochinul lui

și nimeni nu-l va mai înspăimânta,

căci gura Domnului Oștirilor a vorbit.

5Toate popoarele umblă,

fiecare în numele dumnezeilor lor.

Noi însă vom umbla în Numele Domnului,

Dumnezeul nostru, pentru veci de veci!

Promisiunea restaurării

6„În ziua aceea“, zice Domnul,

„îi voi aduna pe cei șchiopi

și îi voi strânge laolaltă pe cei alungați,

pe cei pe care i-am rănit.

7Voi face din cei șchiopi o rămășiță

și din cei alungați – o națiune puternică.

Domnul va împărăți peste ei pe muntele Sion,

de acum și pentru totdeauna.

8Cât despre tine, turn de veghe al turmei,

deal al fiicei Sionului,

stăpânirea de odinioară îți va fi redată,

regatul se va întoarce la fiica Ierusalimului“.

9Acum, de ce strigi așa de tare?

Nu este niciun rege în mijlocul tău?

Ți-a pierit sfetnicul,

de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere?

10Zvârcolește-te și geme, fiică a Sionului,

ca o femeie la naștere,

căci acum va trebui să ieși din cetate

și vei locui în câmp!

Te vei duce la Babilon

și abia acolo vei fi eliberată.

Acolo, Domnul te va răscumpăra

din mâna dușmanilor tăi.

11Dar acum multe națiuni

sunt adunate împotriva ta,

zicând: „Să fie pângărit,

iar ochii noștri să privească de sus Sionul!“.

12Ei însă nu cunosc gândurile Domnului,

nu înțeleg planul Lui,

nu știu că El i-a strâns

ca pe niște snopi în aria de treierat.

13„Ridică-te și treieră, fiică a Sionului,

căci îți voi face cornul din fier.

Copitele ți le voi face din bronz,

ca să sfărâmi multe popoare“.

Vei închina Domnului câștigul lor nedrept,

iar bogăția lor – Stăpânului întregului pământ.

Luca 13

Chemare la pocăință

1În acea vreme, au sosit unii și I-au istorisit lui Isus despre galileenii al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2Isus, răspunzând, le-a zis: „Credeți că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au suferit aceste lucruri? 3Vă spun că nu! Dar dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într-un fel asemănător! 4Sau credeți că acei optsprezece peste care a căzut turnul Siloamului și i-a omorât au fost mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiesc în Ierusalim? 5Vă spun că nu! Ci dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri într-un fel asemănător!“.

6Apoi le-a spus această pildă: „Un om avea un smochin plantat în via sa. A venit să caute roade în el, dar n-a găsit. 7Atunci i-a zis agricultorului: «Iată că sunt deja trei ani de când vin și caut roade în acest smochin, dar nu găsesc! Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul degeaba?».

8Însă acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l și anul acesta, iar eu voi săpa în jurul lui și îi voi pune gunoi. 9Poate că, de acum înainte, va face roade. Dacă nu, îl vei tăia!»“.

Vindecarea unei femei într-o zi de sabat

10Într-o zi de sabat, Isus îi învăța pe oameni într-una dintre sinagogi. 11Și iată că acolo era o femeie care de optsprezece ani avea un duh de neputință. Ea era încovoiată și nu se putea îndrepta pe deplin. 12Când a văzut-o, Isus a chemat-o și i-a zis: „Femeie, ești eliberată de neputința ta!“. 13El Și-a întins mâinile peste ea și deodată ea s-a îndreptat; și-L glorifica pe Dumnezeu.

14Însă conducătorul sinagogii, indignat că Isus a vindecat în ziua de sabat, a zis mulțimii:

‒ Sunt șase zile în care trebuie să se lucreze. Veniți deci în acele zile să fiți vindecați, nu în ziua de sabat!

15Dar Domnul i-a răspuns și a zis:

‒ Ipocriților! Oare în ziua de sabat nu-și dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle și-l duce să-l adape? 16Această femeie, care este o fiică a lui Avraam și pe care, iată, Satan a ținut-o legată timp de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua de sabat?

17Toți împotrivitorii Lui au rămas de rușine când a zis aceste lucruri. Și întreaga mulțime se bucura de toate lucrurile minunate care se înfăptuiau prin El.

Pilda bobului de muștar și a drojdiei

(Mt. 13:31‑32; Mc. 4:30‑32)

18Prin urmare, El a zis:

‒ Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna? 19Ea este ca un bob de muștar, pe care l-a luat un om și l-a aruncat în grădina lui. El a crescut și a devenit un pom, iar păsările cerului și-au făcut cuibul între ramurile lui.

20El a zis iarăși:

‒ Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21Este ca drojdia, pe care a luat-o o femeie și a pus-o în trei măsuri de făină, până a dospit tot aluatul.

Intrarea în Împărăție

(Mt. 7:13‑14, 22‑23; 8:11‑12)

22 Isus trecea prin cetăți și prin sate, învățându-i pe oameni și continuându-Și călătoria spre Ierusalim.

23Cineva L-a întrebat:

‒ Doamne, numai câțiva vor fi mântuiți?

El le-a zis:

24‒ Străduiți-vă să intrați pe ușa cea îngustă! Căci vă spun că mulți vor încerca să intre, dar nu vor putea. 25Odată ce Stăpânul casei se va ridica și va încuia ușa, voi, stând afară, veți începe să bateți la ușă și să ziceți: „Doamne, deschide-ne!“. Dar El, răspunzând, vă va zice: „Nu știu de unde sunteți“. 26Atunci veți începe să ziceți: „Noi am mâncat și am băut înaintea Ta, și pe străzile noastre ai dat Tu învățătură!“. 27Dar El, răspunzând, vă va zice: „Vă spun că nu știu de unde sunteți. Plecați de la Mine, voi toți lucrătorii nedreptății!“.

28Va fi plânsul și scrâșnirea dinților când îi veți vedea pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov și pe toți profeții în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi alungați! 29Vor veni din Est și din Vest, din Nord și din Sud și se vor așeza la masă în Împărăția lui Dumnezeu. 30Și iată că sunt unii dintre cei din urmă care vor fi cei dintâi și sunt unii dintre cei dintâi care vor fi cei din urmă.

Plângere asupra Ierusalimului

(Mt. 23:37‑39)

31Chiar în ceasul acela au venit câțiva farisei și I-au zis:

‒ Pleacă și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.

32El le-a răspuns:

‒ Duceți-vă și spuneți-i acelei vulpi: „Iată, alung demoni și înfăptuiesc vindecări azi și mâine, iar a treia zi voi termina. 33Trebuie însă ca azi, mâine și poimâine să-Mi continui drumul, pentru că nu se poate ca un profet să piară afară din Ierusalim“.

34Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să-ți adun copiii așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n-ați vrut! 35Iată, casa vă este lăsată pustie! Vă spun că nicidecum nu Mă veți mai vedea până când va veni vremea când veți zice: „Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“.