Iacov 4

1De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? 2Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați și nu aveți, pentru că nu cereți. 3Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre. 4Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu. 5Credeți că degeaba vorbește Scriptura? Duhul, pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru Sine. 6Dar, în schimb, ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți.” 7Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită!

Ieremia 3

1El zice: „Când se desparte un bărbat de nevastă-sa, pe care o părăsește, și ea ajunge nevasta altuia, se mai întoarce bărbatul acesta la ea? N-ar fi chiar și țara aceea spurcată? Și tu ai curvit cu mulți ibovnici, și să te întorci iarăși la Mine?”, zice Domnul. 2„Ridică-ți ochii spre înălțimi și privește. Unde n-ai curvit? Te țineai la drumuri, ca arabul în pustie, și ai spurcat țara prin curviile tale și cu răutatea ta! 3Măcar că ploile au fost oprite și ploaia de primăvară a lipsit, totuși tu ți-ai păstrat fruntea de curvă și n-ai vrut să ai rușine! 4Acum – nu-i așa? – strigi la Mine: ‘Tată! Tu ai fost Prietenul tinereții mele! 5Își va ține El mânia pe vecie? O va păstra El totdeauna?’ Iată, așa ai vorbit, și totuși ai făcut lucruri nelegiuite cât ai putut!”

Îndemnuri la pocăință

6Domnul mi-a zis pe vremea împăratului Iosia: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și a curvit acolo. 7Eu ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine. Dar nu s-a întors. Și sora ei, vicleana Iuda, a fost martoră la aceasta. 8Și, cu toate că a văzut că M-am despărțit de necredincioasa Israel din pricina tuturor preacurviilor ei și i-am dat cartea ei de despărțire, totuși soră-sa, vicleana Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus să curvească la fel. 9Și astfel, prin necurăția ei strigătoare, Israel a spurcat țara, a preacurvit cu piatra și lemnul. 10Cu toate acestea, vicleana Iuda, sora ei, nu s-a întors la Mine din toată inima ei, ci cu prefăcătorie”, zice Domnul. 11Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată față de vicleana Iuda. 12Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte și zi: ‘Întoarce-te, necredincioasă Israel’, zice Domnul. ‘Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv’, zice Domnul, ‘și nu țin mânie pe vecie. 13Recunoaște-ți numai nelegiuirea, recunoaște că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace și încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, și că n-ai ascultat glasul Meu’, zice Domnul. 14‘Întoarceți-vă, copii răzvrătiți’, zice Domnul, ‘căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi, în Sion. 15Vă voi da păstori după inima Mea și vă vor paște cu pricepere și cu înțelepciune. 16Când vă veți înmulți și veți crește în țară, în zilele acelea’, zice Domnul, ‘nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului și nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-și vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simți lipsa și nici nu vor mai face altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul se va numi scaunul de domnie al Domnului; toate neamurile se vor strânge la Ierusalim în Numele Domnului și nu vor mai urma pornirile inimii lor rele. 18În zilele acelea, casa lui Iuda va umbla cu casa lui Israel și vor veni împreună din țara de la miazănoapte în țara pe care am dat-o în stăpânire părinților voștri.’ 19Eu ziceam: ‘Cum să te pun printre copiii Mei și să-ți dau o țară plăcută, o moștenire, podoabă între podoabele neamurilor?’ Mă gândeam că Mă vei chema: ‘Tată!’ și nu te vei mai abate de la Mine. 20Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel”, zice Domnul. 21Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plânsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. 22„Întoarceți-vă, copii răzvrătiți, și vă voi ierta abaterile.” – „Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul Dumnezeul nostru. 23În adevăr, zadarnic se așteaptă mântuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. 24Idolii, dimpotrivă, au mâncat rodul muncii părinților noștri din tinerețea noastră: oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru, noi și părinții noștri, din tinerețea noastră și până în ziua de azi, și n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru.”

Osea 3

1Domnul mi-a zis: „Du-te iarăși și iubește o femeie iubită de un ibovnic și preacurvă; iubește-o cum iubește Domnul pe copiii lui Israel, care se îndreaptă spre alți dumnezei și care iubesc turtele de stafide!” 2Mi-am cumpărat-o cu cincisprezece sicli de argint, un omer de orz și un letec de orz. 3Și i-am zis: „Rămâi multă vreme numai a mea, nu te deda la curvie, nu mai fi a niciunui alt bărbat, și voi fi și eu la fel cu tine!” 4Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod și fără terafimi. 5După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor și pe împăratul lor David și vor tresări la vederea Domnului și a bunătății Lui în vremurile de pe urmă.

Zaharia 1

Îndemn la pocăință

1În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 2„Domnul S-a mâniat foarte tare pe părinții voștri. 3Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceți-vă la Mine», zice Domnul oștirilor, «și Mă voi întoarce și Eu la voi», zice Domnul oștirilor. 4«Nu fiți ca părinții voștri, cărora le vorbeau prorocii de mai înainte, zicând: ‹Așa vorbește Domnul oștirilor: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!”› Dar n-au ascultat și n-au luat aminte la Mine», zice Domnul. 5«Unde sunt acum părinții voștri? Și puteau prorocii să trăiască veșnic? 6Totuși cuvintele Mele și poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei, prorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinții voștri? Și atunci ei s-au întors și au zis: ‹Domnul oștirilor ne-a făcut cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre!›»’”

Vedenii

7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Șebat, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: 8M-am uitat noaptea și iată că un om era călare pe un cal roșu și stătea între mirți într-un umbrar; în urma lui erau niște cai roșii, murgi și albi. 9Am întrebat: „Ce înseamnă caii aceștia, domnul meu?” Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Îți voi arăta ce înseamnă caii aceștia!” 10Omul care stătea între mirți a luat cuvântul și a zis: „Aceștia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere pământul!” 11Și ei au vorbit Îngerului Domnului, care stătea între mirți, și au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este în pace și liniștit!” 12Atunci, Îngerul Domnului a luat cuvântul și a zis: „Doamne al oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care Te-ai mâniat în acești șaptezeci de ani?” 13Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine. 14Și îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: „Strigă și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim și pentru Sion 15și sunt plin de o mare mânie împotriva neamurilor îngâmfate, căci Mă mâniasem numai puțin, dar ele au ajutat spre nenorocire.» 16De aceea așa vorbește Domnul: «Mă întorc cu îndurare către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăși în el și funia de măsurat se va întinde asupra Ierusalimului.»’ 17Strigă din nou și zi: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Cetățile Mele vor avea iarăși belșug de bunătăți, Domnul va mângâia iarăși Sionul, va alege iarăși Ierusalimul.»’” 18Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că erau patru coarne. 19Am întrebat îngerul care vorbea cu mine: „Ce înseamnă coarnele acestea?” Și el mi-a zis: „Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul.” 20Domnul mi-a arătat patru fierari. 21Eu am întrebat: „Ce vor să facă aceștia?” Și el a zis: „Aceștia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceștia au venit să sperie și să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca să-i risipească locuitorii.”