Psalmii 48

O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah.

1Mare este Domnul și foarte demn de laudă,

în cetatea Dumnezeului nostru, muntele Lui cel sfânt!

2Frumoasă înălțime,

bucuria întregului pământ,

este muntele Sion,

în părțile îndepărtate ale nordului,

cetatea Marelui Împărat!

3În palatele ei, Dumnezeu Se revelează

ca fiind locul ei de scăpare.

4Iată că regii se adunaseră

și înaintaseră cu toții,

5dar când au văzut cetatea, au înlemnit,

s-au îngrozit și s-au grăbit să fugă.

6I-a apucat un tremur acolo,

un chin ca al unei femei care naște.

7Cu vântul de est

ai sfărâmat corăbiile de Tarșiș.

8Ceea ce am auzit, am și văzut

în cetatea Domnului Oștirilor,

în cetatea Dumnezeului nostru:

Dumnezeu o consolidează pentru totdeauna!Selah

9Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim

în mijlocul Templului Tău!

10Dumnezeule, așa cum este Numele Tău,

tot astfel și lauda Ta ajunge până la marginile lumii.

Dreapta Ta este plină de dreptate.

11Muntele Sion se bucură

și satele lui Iuda se înveselesc

datorită judecăților Tale.

12Ocoliți Sionul, înconjurați-l,

numărați-i turnurile!

13Admirați-i fortificațiile,

străbateți-i citadelele,

ca să istorisiți generației următoare!

14Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru

pentru veci de veci!

El ne va conduce până la moarte!

Ezechiel 9

Uciderea idolatrilor

1După aceea, el a strigat cu glas tare în auzul urechilor mele, zicând: „Să se apropie străjerii cetății, fiecare cu arma lui de distrugere!“. 2Și, iată că șase bărbați veneau dinspre drumul Porții de Sus, care este înspre nord, fiecare cu arma lui distrugătoare în mână. Între ei era un om îmbrăcat în haine de in, care avea la brâu o călimară. Ei au venit și s-au oprit în apropierea altarului de bronz.

3Gloria Dumnezeului lui Israel s-a ridicat dintre heruvimii de unde era și a venit deasupra pragului Casei. Apoi El l-a chemat pe bărbatul care era îmbrăcat în haine de in și care avea călimara la brâu. 4Domnul i-a zis: „Străbate cetatea, străbate Ierusalimul și fă un semn pe frunțile celor ce suspină și gem din cauza tuturor urâciunilor care se comit în mijlocul ei“.

5Iar celorlalți le-a zis în auzul urechilor mele: „Străbateți cetatea în urma lui și ucideți! Ochii voștri să nu arate milă și să nu cruțați pe nimeni! 6Bătrâni și tineri, fecioare, copii și femei, pe toți să-i ucideți! Însă de toți aceia care au primit semnul să nu vă atingeți! Începeți chiar din Sfântul Meu Lăcaș!“. Așa că ei au început cu bătrânii care erau înaintea Casei.

7El le-a zis: „Întinați Casa și umpleți-i curțile cu morți! Porniți!“. Ei au pornit și au ucis prin cetate.

8În timp ce ucideau ei, eu am rămas singur.

Atunci m-am aruncat cu fața la pământ și am strigat, zicând:

‒ Ah, Stăpâne Doamne! Vei distruge Tu toată rămășița lui Israel, revărsându-Ți furia peste Ierusalim?

9El mi-a zis:

‒ Nelegiuirea Casei lui Israel și Iuda este mare, este foarte mare. Țara este plină de vărsare de sânge, iar cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: „Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede!“. 10De aceea nu voi avea milă de ei și nu-i voi cruța, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.

11Și, iată, bărbatul îmbrăcat în haine de in și cu călimara la brâu s-a întors cu următorul mesaj: „Am făcut cum ai poruncit!“.