Romani 3

Întâietatea iudeului

1Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2Oricum, sunt mari. Și mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3Și ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredința lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? 4Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii să fie găsiți mincinoși, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale și să ieși biruitor când vei fi judecat.” 5Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 6Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Și dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos? 8Și de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

9Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, 10după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. 11Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. 12Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. 13Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înșele; sub buze au venin de aspidă; 14gura le este plină de blestem și de amărăciune; 15au picioarele grabnice să verse sânge; 16prăpădul și pustiirea sunt pe drumul lor; 17nu cunosc calea păcii; 18frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” 19Știm însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Iertarea prin credință

21Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea și Prorocii – 22și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. 23Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. 24Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, 26pentru ca, în vremea de acum, să-Și arate neprihănirea Lui în așa fel încât să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. 27Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii. 29Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neamurilor? Da, este și al neamurilor, 30deoarece Dumnezeu este unul singur și El va socoti neprihăniți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință și pe cei netăiați împrejur.

Pilda lui Avraam

31Deci prin credință desființăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Psalmul 5

Către mai-marele cântăreților.

De cântat cu flautele.

Un psalm al lui David

1Pleacă-Ți urechea la cuvintele mele, Doamne!

Ascultă suspinele mele!

2Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu,

căci către Tine mă rog!

3Doamne, auzi-mi glasul dimineața!

Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.

4Căci Tu nu ești un Dumnezeu căruia să-I placă răul;

cel rău nu poate locui lângă Tine.

5Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi;

Tu urăști pe cei ce fac fărădelegea

6și pierzi pe cei mincinoși;

Domnul urăște pe oamenii care varsă sânge și înșală.

7Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta

și să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfânt.

8Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție, din pricina vrăjmașilor mei!

Netezește calea Ta sub pașii mei!

9Căci nu este nimic adevărat în gura lor;

inima le este plină de răutate,

gâtlejul le este un mormânt deschis

și pe limbă au vorbe lingușitoare.

10Lovește-i ca pe niște vinovați, Dumnezeule!

Fă-i să cadă prin înseși sfaturile lor!

Prăbușește-i în mijlocul păcatelor lor fără număr,

căci se răzvrătesc împotriva Ta!

11Atunci, toți cei ce se încred în Tine se vor bucura,

se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti.

Tu vei fi bucuria

celor ce iubesc Numele Tău.

12Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne,

și-l înconjori cu bunăvoința Ta cum l-ai înconjura cu un scut.

Psalmul 10

1Pentru ce stai așa de departe, Doamne?

Pentru ce Te ascunzi la vreme de necaz?

2Cel rău, în mândria lui, urmărește pe cei nenorociți

și ei cad jertfă curselor urzite de el.

3Căci cel rău se fălește cu pofta lui,

iar răpitorul batjocorește și nesocotește pe Domnul.

4Cel rău zice cu trufie: „Nu pedepsește Domnul!

Nu este Dumnezeu!” Iată toate gândurile lui.

5Treburile îi merg bine în orice vreme;

judecățile Tale sunt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea,

și suflă cu dispreț împotriva tuturor potrivnicilor lui.

6El zice în inima lui: „Nu mă clatin,

în veci sunt scutit de nenorocire!”

7Gura îi este plină de blesteme, de înșelătorii și de vicleșuguri

și sub limbă are răutate și fărădelege.

8Stă la pândă lângă sate

și ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice;

ochii lui pândesc pe cel nenorocit.

9Stă la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină:

stă la pândă să prindă pe cel nenorocit.

Îl prinde și-l trage în lațul lui;

10se îndoaie, se pleacă

și-i cad săracii în gheare!

11El zice în inima lui: „Dumnezeu uită!

Își ascunde Fața și în veac nu va vedea!”

12Scoală-Te, Doamne Dumnezeule, ridică mâna!

Nu uita pe cei nenorociți!

13Pentru ce să hulească cel rău pe Dumnezeu?

Pentru ce să zică în inima lui că Tu nu pedepsești?

14Dar Tu vezi; căci Tu privești necazul și suferința, ca să iei în mână pricina lor.

În nădejdea Ta se lasă cel nenorocit

și Tu vii în ajutor orfanului.

15Zdrobește brațul celui rău,

pedepsește-i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!

16Domnul este Împărat în veci de veci;

neamurile sunt nimicite din țara Lui.

17Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!

Le întărești inima, Îți pleci urechea spre ei,

18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit

și ca să nu mai insufle groaza omul cel luat din pământ.

Psalmul 14

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

S-au stricat oamenii, fac fapte urâte;

nu este niciunul care să facă binele.

2Domnul Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,

să vadă de este vreunul care să aibă pricepere

și care să caute pe Dumnezeu.

3Dar toți s-au rătăcit, toți s-au dovedit niște netrebnici;

nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4Și-au pierdut mintea toți cei ce săvârșesc fărădelegea

de mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea

și nu cheamă pe Domnul?

5Ei vor tremura de spaimă

când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit.

6Râdeți voi de nădejdea celui nenorocit…,

dar scăparea lui este Domnul.

7O, de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!…

Când va întoarce Domnul înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,

Iacov se va veseli și Israel se va bucura.

Psalmul 53

Către mai-marele cântăreților.

De cântat la flaut. O cântare a lui David

1Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

S-au stricat oamenii, au săvârșit fărădelegi urâte,

nu este niciunul care să facă binele.

2Dumnezeu Se uită de la înălțimea cerurilor peste fiii oamenilor,

ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput

și să caute pe Dumnezeu.

3Dar toți s-au rătăcit, toți s-au stricat;

nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4Și-au pierdut oare mintea cei ce săvârșesc nelegiuirea

de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea

și nu cheamă pe Dumnezeu?

5Atunci vor tremura de spaimă fără să fie vreo pricină de spaimă;

Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta,

îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

6O, cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel?

Când va aduce Dumnezeu înapoi pe prinșii de război ai poporului Său,

Iacov se va veseli și Israel se va bucura.