Isaia 7 , Iacov 1

Isaia 7

Semnul lui Emanuel

1În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Rețin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia și rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reușit să-l cucerească. 2Când i s-a spus Casei lui David: „Aram s-a aliat cu Efraim!“, inima lui Ahaz și a poporului său a tremurat așa cum tremură copacii din pădure din cauza vântului.

3Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:

‒ Du-te împreună cu fiul tău Șear-Iașub ca să-l întâlnești pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Terenul Spălătorului 4și spune-i: „Ai grijă, stai liniștit și nu te teme! Să nu ți se înmoaie inima din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Rețin, a lui Aram și a fiului lui Remalia. 5Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim și cu fiul lui Remalia, conspiră împotriva ta, zicând: 6«Să pornim la luptă împotriva lui Iuda, s-o sfâșiem și s-o împărțim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l facem regele ei!». 7Stăpânul Domn însă spune astfel:

«Așa ceva nu se va întâmpla

și nu va avea loc.

8Căci Damascul este capitala Aramului,

iar căpetenia Damascului este Rețin.

În șaizeci și cinci de ani,

Efraim va fi prea zdrobit ca să mai fie un popor.

9Samaria este capitala lui Efraim,

iar căpetenia Samariei este fiul lui Remalia.

Dacă nu credeți,

nu veți fi întăriți!»“.

10 Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou, zicând:

11‒ Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinței Morților, fie în înălțimile cerurilor.

12Dar Ahaz a răspuns:

‒ Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!

13Atunci Isaia a zis:

‒ Ascultați, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercați răbdarea oamenilor? O veți încerca și pe a Dumnezeului meu? 14De aceea Însuși Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel. 15El va mânca smântână și miere până va ști cum să respingă răul și să aleagă binele. 16Căci, înainte de a ști copilul cum să respingă răul și să aleagă binele, țara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. 17Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău și peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărțit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.

Asiria, instrumentul disciplinării Domnului

18În ziua aceea, Domnul va fluiera după muștele de la izvoarele râurilor Egiptului și după albinele care sunt în țara Asiriei. 19Ele vor veni și se vor așeza, toate, în râpele abrupte, în crăpăturile stâncilor, pe toți mărăcinii și pe toate fântânile. 20În ziua aceea, Stăpânul va rade cu un brici împrumutat de dincolo de Râu, cu împăratul Asiriei, părul de pe cap și părul de pe picioare. Va înlătura chiar și barba. 21În ziua aceea, un om va ține în viață o juncană din cireadă și două oi, 22dar, pentru că vor da lapte din belșug, el va avea smântână să mănânce. Oricine va fi lăsat în țară va mânca smântână și miere. 23În ziua aceea, în orice loc unde erau o mie de butuci de vie, valorând o mie de șecheli de argint, vor fi doar mărăcini și spini. 24Oamenii vor intra acolo cu arcuri și săgeți, pentru că toată țara va fi numai mărăcini și spini. 25În ce privește toate dealurile, care odinioară erau cultivate, nu vei mai merge pe acolo de teama mărăcinilor și a spinilor; acestea vor fi păscute de vite și călcate în picioare de oi.

Iacov 1

1Iacov, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos,

către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate printre națiuni:

Salutări!

Încercări și ispite

2Frații mei, să considerați că aveți parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin diferite încercări, 3știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4Dar lăsați răbdarea să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6Dar s-o ceară cu credință, fără să aibă îndoieli, fiindcă cel ce are îndoieli este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8fiindcă este un om indecis și instabil în toate căile lui.

9Fratele care are o situație materială modestă să se laude cu înălțarea lui. 10Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea unei plante. 11Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă planta; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.

12Fericit este omul care îndură ispita! Căci, după ce a fost dovedit bun, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce-L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit. 15Atunci pofta, concepând, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, produce moartea.

16Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți. 17Orice binefacere și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră de mișcare. 18El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

19Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. 21De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele.

22Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându-vă singuri. 23Căci, dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-și privește propria față într-o oglindă: 24s-a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25Însă cel ce-și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui.

26Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și ține în frâu limba, înșelându-și astfel inima, religia lui este inutilă. 27Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: să-i vizitezi pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.