Calea (te) Poartă

Dacă vezi doar o porțiune mică din drum, să zicem că vezi doar zece metri, fiindcă restul este cufundat în întuneric, oare te-ai încumeta să înaintezi pe acel drum și să mergi kilometri întregi? Oare ai avea încredințarea că vei fi călăuzit supranatural în partea invizibilă a drumului? Mi-a plăcut mult această viziune împărtășită de cineva la un grup de casă. După ce a pășit pe cale, chiar dacă nu părea a fi lungă, completă, întreagă, calea s-a mișcat ea însăși și l-a purtat mai departe. Așa cum dacă urci pe o scară rulantă căreia nu-i vezi capătul sus, scara te duce cu credincioșie în vârf, fără vreun efort evident din partea ta. Scara te poartă.

Tot astfel, Calea (care este Cristos) te Poartă. Nu m-am putut abține de la acest joc de cuvinte, fiindcă Isus este Calea, este și Poarta. Am fost așezați în El încă înainte de întemeierea lumii, și de-atunci ne tot poartă, nu ne abandonează și nu renunță la noi. S-a făcut Cale. Apa vieții. Pâine. Vin. Ușă. Lumină. Adevăr. Viață. Adică tot ce avem nevoie ca să funcționăm la parametri optimi. Și singura condiție este să credem în El și să rămânem în El. Să nu deraiem. Să nu o luăm pe iarba care pare verde și mănoasă pe lângă Cale.

Am intrat într-un nou anotimp, reluăm activitățile la serviciu, la școală, vedem doar o porțiune din drum. Și pe aceea o vedem încețoșată, fiindcă sunt proteste ici și colo, greve de un fel sau altul, există o nesiguranță mai mult decât inconfortabilă, aproape dărâmătoare. Ce-ar fi să pășim diferit de toți ceilalți pe Cale... să pășim cu siguranță? Cu credința că ea ne va purta mai departe, fiindcă nu suntem singuri, nu suntem atomi izolați alergând haotic pe orbite în căutarea unor alți atomi. Să pășim cu credința că suntem într-un singur Trup, celulă lângă celulă, țesut sănătos lângă alt țesut sănătos, membru sănătos lângă alt membru integrat perfect, fiecare în rolul său și în funcționalitatea hotărâtă de Dumnezeu.

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Doamne, Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta sub paşii mei. (Psalmii 5:8).

Să credem că ne poartă Calea mai departe, și în intervalele în care nu vedem cu ochii firești ceea ce urmează! Fiindcă Dumnezeu netezește Calea Lui sub pașii noștri. Din pricina vrăjmașilor noștri – nesiguranța, îngrijorarea, boala, neajunsul, neîmplinirea, eșecul, fricile de orice fel, mânia, invidia, dependențele de un fel sau altul, și așa mai departe.

Dumnezeu netezește calea Lui sub pașii noștri. Crede și tu: Calea te Poartă!