Citim în istoria poporului Israel un lucru pe care Dumnezeu i-a învățat legat de poruncile Lui. Pe lângă faptul că trebuia să le cunoască, ei trebuiau să-și aducă aminte de ele și să le transmită mai departe generației următoare. O astfel de aducere aminte aș vrea să pun în practică și eu mai departe.
În Matei 6:26 citim un lucru peste care poate trecem așa de ușor, dar pe care l-am văzut săptămâna aceasta cu ochii mei și am fost uimit. Versetul spune: „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește.”
Societatea în care trăim ne modelează vrând, nevrând obiceiurile. La ce mă refer… modul în care, trăind la oraș ne procurăm hrana este diferit de modul în care poate părinții sau bunicii noștri o făceau. Acum ne procurăm hrana folosind o monedă de schimb. Nu dăm la schimb ore de muncă a pământului, nici timp petrecut plivind grădina, ci dăm la schimb o monedă, care la rândul ei am procurat-o dând timp unei munci care de cele mai multe ori nu este munca pământului. Și aici intervine faptul că trăind în felul aceasta uităm celelalte aspecte cu privire la procuratul mâncării.
M-a fascinat să văd un câmp destul de mare recent secerat de rapiță plin de ciori și după câteva zile plin de porumbei. Ce făceau aceștia? Își găseau hrana promisă chiar în versetul citat. În urma seceratului au rămas pe câmp paie și probabil semințe de rapiță care au căzut în număr destul ca să hrănească un stol consistent de păsări, fără ca aceasta să fie considerată o pierdere de către cel care a secerat. Și uite cum omul e mulțumit de recoltă, păsările bucuroase de hrană și Cuvântul lui Dumnezeu care nu se întoarce fără rod.
Este un lucru de care să ne aducem aminte uitându-ne la această mișcare stabilită de Dumnezeu în creația Lui. Cum spuneam, pierdem din vedere astfel de minuni pentru că ne-am schimbat obiceiurile prin care ne procurăm mâncarea, dar minunea lui Dumnezeu este tot acolo!
Modul în care El poartă de grijă este minunat. Modul în care El își împlinește promisiunile ar trebui să ne facă să cădem pur și simplu la picioarele Lui și să-I mulțumim zi de zi, pentru că El este credincios. Dacă El pune la cale periodic această mișcare în care păsările își găsesc hrana, acolo unde este de negăsit și cel care a lăsat-o acolo, nici măcar n-o consideră pierdere – aceasta este minunea lui Dumnezeu. Și versetul continuă… „Oare nu sunteți voi cu mult mai de preţ decât ele (păsările)?” Unui astfel de Dumnezeu ești chemat și în această zi să-i dau lauda, cinstea, slava, închinarea și mulțumirea! Fă lucrul acesta cu bucurie!