Dedicați, conectați, conduși

A fost o săptămână provocatoare pentru noi. Și nu doar pentru cei care am fost în tabără, ci pentru fiecare credincios care formează comunitatea bisericii Betania. Tema perseverenței are de-a face cu viața spirituală a ucenicului în așa mare măsură că dacă nu rămânem conectați, ne putem trezi lepădați. Perseverența nu trebuie privită ca o acțiune, ci ca un mod de viață. Perseverența se vede din acțiunile noastre, dar ea nu este o acțiune pe care uneori o fac sau alteori nu. Ea este rezultatul unor acțiuni, într-o anumită direcție, pentru o anumită perioadă de timp. De ce am dat o astfel de definiție? Pentru că aceasta pur și simplu este valabilă atât pentru direcția bună în viață, cât și pentru direcția proastă! Desigur că provocarea despre care vorbeam la început, valabilă pentru comunitatea bisericii Betania se referă la perseverența în căile Domnului și în misiunea primită de la El. Aceste două scopuri majore au o legătură strânsă între ele - sănătatea interioară va determina multiplicarea exterioară. Altfel spus, atât timp cât disciplina este parte integrantă, efectele acesteia se vor vedea în viața respectivei persoane. Când am văzut acea imagine surprinsă cu drona (imaginea de pe prima pagină) am realizat că este o imagine cu multă însemnătate spirituală. Cât vreme biserica „ține focul aprins” ea nu numai că se distinge de întunericul din jur, dar are capacitatea să-l străpungă. Biserica lui Isus Cristos este singura lumină care străpunge întunericul în care zace lumea datorită păcatului. Dacă e să facem o analogie, perseverența  în această imagine (care ține de rolul nostru în sfințire) este punerea lemnelor pe foc, pentru că Cel care a aprins acest foc și-l ține în viața este Duhului Sfânt care a fost dat bisericii. Dacă ești lumină, vei continua să luminezi, nu pentru că tu ești lumina sau pentru că tu ai aprins lumina, ci datorită celui care este în tine - Duhului Sfânt. Iar imaginea podului luminat ne aduce aminte de legăturile cu cei din întuneric care trebuie utilizate pentru a duce lumina în întuneric. Nu dărâma podurile. Nici între frați, nici cu cei din lume. Folosește-le pentru ca lumina să fie răspândită.

Într-o vreme în care bezna este tot mai deasă, o lumină aprinsă atrage atenția, dacă ea este tot mai mare sau sunt mai multe pâlcuri de lumină răspândite pe acolo pe unde ajunge comunitatea Betania în cursul săptămânii, întunericul este îndepărtat. Aceasta-i chemarea noastră, la sfințenie, din care rezultă și misiunea noastră în lume. Să fim dedicați procesului de sfințire, conectați la misiune, conduși de Duhul și astfel vom fi perseverenți.