top of page
Caută

Diferența majoră


Când citim despre episoadele dure dintre Isus și farisei, uneori pare contrariant și lipsit de dragoste și acceptare (așa cum ne gândim de obicei la Mântuitorul). Unii spun: „de unde atâta animozitate”, iar alții „ce-i așa dur cu ei”. Fariseii se simțeau inconfortabil, atacați de cuvintele lui Isus, poate am putea spune, chiar de prezența Lui. De multe ori o privim ca pe o luptă între cele două părți și pe alocuri așa a fost, doar că era o luptă inegală - la fel ca lupta lui Iacov, singurul lucru bun este dacă te alegi tu cu ceva, că cealaltă parte… le deține pe toate. Și de aici problema esențială - fariseii nu și-au dat seama că aveau în fața lor pe Cel care putea să-i aducă la viață, la fel cum a adus la viață mâna celui care o avea uscată (Marcu 3).

Ce avea Isus cu ei era că aceștia erau la fel de uscați spiritual ca mâna acelui om. De fapt, de aici venea problema lor - nu mai aveau capacitatea să discearnă lucrurile spirituale. Erau atât de preocupați de propria lor justificare că le scăpa exact perspectiva de care aveau nevoie pentru a ieși din starea de uscați spiritual în care erau. Isus putea să facă aceasta cu ei, dar se pare că focalizarea lor era prea mare pe propriile lor legi, decât pe viața spirituală de la El.

Oare care-i punctul meu vulnerabil? Oare care sunt acele lucruri care nu mă lasă să văd exact ceea ce Domnul îmi vorbește azi? Oare ce nu văd datorită propriei orbiri spirituale? Oare care-i mâna mea uscată pe care El o poate aduce la viață? Oare este imaginea propriei mele neprihăniri așa de mare că aceasta mă oprește „să stau de vorbă cu păcătoșii” sau cu soțul/soția, șeful meu, copiii mei? O floare nu se uscă dintr-o dată. La fel nici mâna, ci este nevoie de o serie lungă de lipsuri, pe când inima se împietrește printr-o serie lungă de încăpățânări care o betonează în cele din urmă și o fac neroditoare. Asta a fost problema fariseilor. Dar vestea bună este că orice inima, fie ea betonată sau încăpățânată, când se întâlnește cu Isus poate fi adusă la viață printr-un pas mic: Da, Doamne, recunosc, am nevoie de tine!

0 comentarii

Comments


bottom of page