Modul minunat în care călăuzirea Domnului s-a văzut în această perioadă de apropiere de El a fost, din nou ceva ce ne-a făcut să spunem cu uimire: „waw, ce minunate sunt lucrările Tale, Doamne!” Desigur că această uimire nu trebuie să fie scopul în sine, ci este „combustibilul” care să ne arate calea de urmat: urmele pașilor Lui! Această perioadă de post și rugăciune se încheie ca și perioadă, dar starea inimii noastre de a-L căuta pe Domnul trebuie să rămână în permanență activă și sensibilă la călăuzirea și vocea Lui. Această perioadă a fost fie un început pentru unii, fie o continuare pentru alții, iar pentru toți trebuie să fie o căutare continuă a urmelor pașilor Lui.
Acești pași îi putem vedea în modul în care Duhul Sfânt ne impulsionează și ne scoate în față circumstanțe pentru a-L mărturisi pe Cristos oamenilor din jurul nostru. Uitându-ne la mărturia Scripturii, vom găsi exact acest lucru: modul în care Duhul Sfânt, după înălțarea lui Isus la cer, a impulsionat și a mers înaintea ucenicilor pregătind inimile oamenilor și apoi călăuzindu-i pe ucenici să-i întâlnească pe aceia ai căror inimă era pregătită de El să primească Vestea bună a mântuirii.
Azi este rândul nostru. Duhul Sfânt lucrează și azi în același fel, iar noi suntem acum generația activă (dacă putem spune așa) de ucenici, care suntem chemați să ascultăm de imboldul și călăuzirea Duhului Sfânt pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să ajungă „până la marginile pământului”. Încă mai este teren arid care trebuie desțelenit, încă mai sunt mărturii care-și așteaptă impactul sub ungerea Duhului, încă mai sunt oameni a căror inimă este măcinată de împietrire, neiertare și deznădejde, care au nevoie de eliberare, vindecare și restaurare, încă ești așteptat să te alături acestei mișcări începută de Cristos de cucerire a inimilor, călcând pe urmele pașilor Lui; mișcare în care noi suntem iubiți de El, iubire care trebuie să „curgă” mai departe spre cei de lângă noi astfel încât aceasta dragostea să ajungă mai apoi la cei de lângă noi.
Modul minunat în care această dragoste a lui Cristos ni se arată transformându-ne, este cea mai mare binecuvântare de care, prin harul Lui ne putem bucura și care este cea mai bună mărturie pentru Slava lui Cristos. Să umblăm deci, călăuziți de Duhul. Să căutăm urmele pașilor Lui, iar atunci cu siguranță vom merge în direcția bună.