Disciplinați și credincioși

Să zicem că auzim în fiecare dimineață mașina care curăță străzile orașului – recunoaștem în asta o acțiune care se repetă, dar știm cumva că e datoria șoferului care conduce mașina, nu asociem defel acțiunea lui cu credincioșia. Și totuși, dacă nu ar veni zi de zi, am simți foarte curând efectele lipsei „credincioșiei” lui. Străzile s-ar umple de mizerie și n-am fi deloc confortabili cu atmosfera îmbâcsită și urât mirositoare.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, recunoaștem credincioșia Lui ca binecuvântare pentru noi, o acceptăm și ne bucurăm de ea, fără să ne gândim prea mult ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi Dumnezeu ar refuza să-Și manifeste credincioșia. „Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori” (Psalmii 36:5).

Disciplina și credincioșia merg mână în mână. Dumnezeu nu obosește iertând, nu renunță să ne călăuzească punctual, să ne poarte de grijă, să ne ajute și să ne dea mântuirea în dar: „V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc” (Isaia 46:4).

Câtă vreme beneficiem de efectele credincioșiei lui Dumnezeu, ar trebui să vedem în ce domenii ne dovedim noi credincioșia față de El. Suntem disciplinați în a citi zi de zi Cuvântul, a ne ruga, a (ne) ierta, a crește spiritual? Și dacă facem acest lucru pentru binele nostru, oare suntem dispuși să facem ceva și pentru binele altora? Dacă nu suntem disciplinați în viața spirituală, se îmbâcsesc străzile inimii noastre și nimănui nu-i va plăcea să stea prin preajmă. Dumnezeu să ne ajute să identificăm domeniile noastre de slujire, să fim disciplinați și credincioși asemenea Lui!