Săptămâna mulțumirii ca moment în an se încheie, dar nu și mulțumirea! Am avut parte de delectare în prezența Domnului și în a spune public ceea ce Dumnezeu este și face în viața noastră. Dacă ar fi să dăm o altă nuanță mulțumirii, ea este moștenire! Mulțumirea este moștenire nu doar din perspectiva a ceea ce lăsăm generației de după noi, ci care-i urma careo lăsăm în urma noastră. Toate domeniile pentru care am mulțumit în această săptămână au de-a face cu aceste două aspecte ale vieții noastre: ce lăsăm generației de după noi și care-i urma după care vom fi noi înșine identificați peste ani.Copiii vor învăța mulțumirea de la părinții lor sau n-o vor învăța deloc, iar acesta se transformă într-un principiu general când este vorba de ucenic și mentor, copil spiritual și părinte spiritual. Ce moștenire lăsăm deci celor de după noi: fie că vorbim de copiii naturali, cât și de cei spirituali? Pe plan material părinții încearcă să lase o moștenire copiilor (uneori cu sacrificii care-i fac să-și piardă bucuria propriei vieți), dar mai important decât această moștenire materială este moștenirea unei inimi mulțumitoare.Așa cum spuneam, moștenirea mai are și acest înțeles al urmei lăsate, ca urma lăsată de melcdacă te uiți cu băgare de seamă. Mai simplu spus: ce lași în urma ta? Cum ești (vei fi) cunoscut de oamenii din jur? Ce mireasmă răspândești? (dar nu te gândi la parfum sau lipsa lui). Ce lași în urma ta în educația copiilor tăi? Ce lași în urma ta când îți schimbi locul de muncă? Ce lași în urma ta în relațiile tale? Se simte miros de inimă mulțumitoare sau de acuzații, ranchiună, nemulțumire și critică?Haideți să învățăm să avem o inimă mulțumitoare și să creștem în mulțumirea noastră în urma acestei săptămâni de mulțumire. Conștienți că aceasta va fi moștenirea noastră pentru copiii noștri, dar și urma ce-o lăsăm în urmă în umblarea noastră pe acest pământ.