Mare zi azi. Mare pentru că răspunde tuturor dorințelor, am spune. O zi în care copiii se bucură de cadouri (probabil), iar părinții se scarpină în cap în fața buletinului de vot. Unii se bucură, alții se frământă. Prima duminică din luna cadourilor, a sărbătorilor de iarnă, ar zice unii sau prima duminică din ultima lună din an, ar zice alții. Da, așa gândim noi oamenii și până la urmă nu e nimic greșit în asta. Chiar și Pavel spunea: „cine face deosebire între zile pentru Domnul o face, cine nu face… pentru Domnul n-o face.” De cele mai multe ori percepem „măreția” unei zile după câte avem de făcut în ea sau după câte evenimente s-au întâmplat în ea.
O zi este mare pentru că bunătatea Lui s-a înnoit față de noi și asta chiar dacă ne trezim pe patul de acasă sau pe cel de la spital. O zi este mare pentru că avem ocazia să-L alegem pe El. O zi este mare atunci când El ne luminează mintea, inima și viața. O zi este mare atunci când putem și suntem chemați să ne aducem aminte de ce-a făcut El pentru noi; de planul măreț de răscumpărare, de modul minunat în care El ne-a luminat mintea ca să-L alegem pe El. O zi este mare doar în măsura în care I-o închinăm Lui. O zi este mare când Domnul este mare în mijlocul ei.
Astfel dar, să facem din Domnul bucuria noastră, desfătarea noastră și împlinirea noastră. Vino cu bucuria ta la El, dar și cu frământarea ta. Găsește-ți liniștea și pacea în El chiar dacă nu știi pe cine să pui ștampila… sau n-ai primit niciun cadou :). Șiii… zâmbește, Domnul e mare!