Ce este normalul sau când revenim la normal? Întrebarea complicată a zilelor noastre. Întrebarea cu o răspândire mai mare chiar și decât virusul care a adus-o în atenția noastră. Întrebarea care generează o pleiadă de alte întrebări care nu au un răspuns imediat și care astfel creează o nesiguranță cu care nu suntem obișnuiți. Multe lucruri la care nu ne-am gândit până acum au devenit normale, în aceeași măsură în care multe lucruri pe care le-am considerat normale, acum sunt în așteptarea unei normalizări.
Normalul este ceva conform cu o normă sau obișnuit, natural, firesc, spune dicționarul. În multe domenii din viața noastră lucrurile nu mai sunt așa cum ne-am obișnuit: la școală totul este neobișnuit, la biserică, în magazine, la întâlniri de oameni de tot felul, nimic nu mai este normal, obișnuit. Un loc cu totul neobișnuit, de care vreau să menționez separat este neobișnuitul din spitale. Cu siguranță medicii, asistentele și tot personalul din spitale își doresc cel mai mult și cât mai repede ca în spitale să se revină la normal (cel puțin normalul de dinainte de pandemie). Oboseala, încărcătura psihică, volumul de muncă din spitale sunt motive de rugăciune pe care trebuie să le aducem zilnic, cu stăruință și consecvență.
Deși sunt multe aspecte ale normalului despre care se poate scrie, ce răspunsuri dăm acestei întrebări cu referire la viața noastră de creștin? Pentru unii era normal să nu citească Biblia, să se roage, să caute pe Domnul. Acum, forțați de împrejurări, trăiesc un nou normal – acesta este un nou normal de dorit. Pentru alții e exact pe dos. Pentru unii era normal să nu vină la biserică și acum continuă în același normal de nedorit. Dimpotrivă și la fel de rău, pentru alții transmisiunea online de la biserică a devenit normal, mai presus decât interacțiunea, chiar dacă mascată, cu frații. Indiferent în care dintre categorii ești (și mai sunt multe altele față de cele menționate) există un normal pentru care am fost creați și la care Domnul ne așteaptă. Un normal care trece dincolo de circumstanțe și împrejurări, dincolo de vremuri bune sau rele – normalul în care Domnul este totul pentru noi. Normalul în care Îl căutăm pe El, Fața Lui și prezența Lui ca o constantă a vieții noastre. Normalul în care slujim pe cei din jur din dragoste pentru ei, dragoste dată de dragostea Lui pentru noi toți. Normalul în care El primește toate gloria, slava, mulțumirea, cinstea și onoarea. Pentru că El merită. Un astfel de normal suntem chemați să trăim, chiar și în astfel de vremuri anormale.