top of page
Caută

Off… mustrarea asta!?


De ce nu ne place mustrarea? Păi, în primul rând, mustrarea în sine nu este plăcută, deci n-are ce să-ți placă la ea. Când suntem mustrați să nu ne așteptăm să ne placă! Produce un sentiment de disconfort. În al doilea rând pentru că mustrarea acționează ca un „ți-am spus eu” față de lucruri despre care avem indicii serioase că n-ar trebui să le facem. Și în al treilea rând pentru că este o confruntare directă a firii care este alimentată din toate părțile, prin toate ofertele zilelor noastre.

Știu că partea cu mustrarea „a zgâriat” urechile unora (în special a familiilor tinere) în predica de săptămâna trecută, dar de dragul vostru și de ascultare de Domnul n-am putut tăcea. Să explic… :) Mustrarea începe de la modul în care vorbești cu copilul încă de când e bebeluș. Nu vreau să spun prin asta să urli la copilul tău, ci la inflexiunile vocii tale atunci când din joacă stai de vorbă cu el când trebuie să-l schimbi în mod repetat într-o zi. Acestea pregătesc lucrurile pentru mai târziu. Da, mulți înțeleg mustrarea doar în termeni foarte duri și violenți, dar Biblia nu despre aceasta vorbește. Alții vin dintr-un mediu foarte ostil și atunci merg în cealaltă direcție a îngăduinței extreme, care permite copilului să i se urce în cap părintelui.

Probabil mulți fug de mustrare pentru că în viața multora nu a fost folosită ca o metodă de corectare a direcției, ci ca o metodă de ținere a direcției. Diferența este uriașă. Gândește-te la cineva care n-are habar să conducă o mașină, adică nu are nicio direcție. Când îl pui la volan, aproape că trebuie să îi ții volanul tot timpul. După 2-3 zile (sau mai mult la alții) începi doar să faci mici corecții. Asta presupune la început îndeluuuuungă răbdare și mai târziu doar răbdare și corectare. Cam așa e și raportarea la mustrarea copiilor. Cu cât te apuci mai repede de corectare, cu atât corecțiile vor fi tot mai mici și tot mai rare și va fi mai ușor să dai direcție.

Mulți spun că trăim alte vremuri și mustrarea nu-și mai are loc. Să ne ferească Domnul de așa ceva. Fără mustrarea cugetului nostru adusă de Duhul, noi am fi fără de Cristos! Și la fel ar fi și copiii noștri fără mustrarea noastră care pregătește calea Duhului.

0 comentarii

コメント


bottom of page