Răbdarea e un dascăl bun

Avem definiții multiple și variate pentru răbdare. Chiar definiții personalizate în funcție de evenimentele istorice individuale. Răbdarea înseamnă să stăm la rând și să nu ne băgăm în față, respectându-i pe ceilalți. Înseamnă să nu repezim copilul de 4 anișori care ne întreabă ore în șir de ce asta și de ce nu cealaltă, repetând întrebările, ca și cum următoarea respirație ar depinde de răspunsurile primite. Răbdarea înseamnă să aștepți cu nădejde rezultatele la examene, la investigațiile medicale, la cererile înaintate către instituții și oficialități, fără a te chirci de îngrijorare în toate colțurile inimii. Răbdarea înseamnă să îi îngrijești pe cei dragi, indiferent dacă primești sau nu un simplu mulțumesc. Înseamnă să apreciezi micile progrese făcute de învățăcei sau ucenici, fără să le ceri „să ardă etapele” și să știe carte ori meserie dintr-odată, fără niciun pic de practică. 

Ne-am întrebat de multe ori ce înseamnă răbdarea, îndelunga răbdare și răbdarea sfinților. Am primit unele răspunsuri, pe care ni le-am însușit și au fost suficiente pentru o vreme. Însă am ajuns mai devreme sau mai târziu în punctul în care am avut nevoie de răspunsuri și soluții noi. Și-atunci ne continuăm zbaterea și căutarea de noi adevăruri funcționale pentru fiecare etapă pe care o parcurgem. 

Cu siguranță că lecția răbdării este foarte prețioasă. Iov a trecut prin suferințe uriașe și inexplicabile, până L-a văzut pe Dumnezeu cu ochii lui, și toate răspunsurile izbăvitoare au venit dintr-odată! Iosif a fost închis pe nedrept ani de zile, într-o situație teribil de ingrată, dar când au venit salvarea și înălțarea lui, biruința de care a avut parte a fost de-a dreptul răsunătoare. Biruința lui a avut consecințe mântuitoare pentru generații și neamuri întregi. 

Nu-i așa că uneori e mai ușor să credem răbdarea decât să o practicăm? Să credem că ea li se potrivește eroilor credinței, li se potrivește altora, și pentru noi rămâne un concept abstract, un deziderat de neatins. Sau o pedeapsă ce durează insolent de mult. Însă răbdarea ne învață multe adevăruri, iar îndelunga răbdare e enumerată printre roadele Duhului. 

„Roada duhului, dimpotrivă, este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia…” (Galateni 5:22)

Răbdarea este un dascăl bun. Fiindcă atunci când nu primești răspunsurile nici dacă apelezi în stânga și în dreapta la „pile, cunoștințe și relații”, nici dacă dai cu pumnul în masă sau dacă ridici tonul cu mânie, nici dacă dai din picioare până te dor tălpile, atunci primești un răgaz în care să re-gândești relația ta cu Dumnezeul care are toate răspunsurile. În acel interval în care aștepți cu răbdare rezolvările cerute, Îl vezi pe Dumnezeu măreț și atotputernic, iar pe tine te vezi mic și neînsemnat, numai bun de prelucrat în cuptor, pentru a ieși de acolo aur curat. Ar trebui să fim deschiși să practicăm răbdarea, ca să ne bucurăm de roadele ei transformatoare. Așa să ne ajute Dumnezeu!