La ce sunt bune aprecierile?
Pentru unii la nimic. Dar și această categorie se împarte în două. Unii, ce cu ele ce fără ele, ei își fac lucrul în continuare motivați de o viziune, poate de o misiune, poate de un simț al răspunderii, poate pentru că așa și-au propus. Aceștia, de obicei, văd imaginea de ansamblu, au în vedere perspectiva sunt motivați de astfel de lucruri. Din această categorie sunt puțini, dar și mai puțini sunt din aceia care pe lângă toate acestea mai au și perspectiva veșniciei, acea perspectivă a lui Cristos ca țintă și aceasta o găsesc ca o motivație perpetuă și de unde își iau resursele să meargă înainte, fără să fie nevoie de aprecierile celor din jur – aceștia sunt de fapt cei mai puțini. Ceilalți din această primă categorie, nu știu ce să facă cu aprecierile. Se fâstâcesc, îi face să se rușineze sau să se dea în stambă. Nu îi ajută la nimic, dimpotrivă, datorită unui nivel scăzut al maturității acționează complet neavenit și pe termen mediu și lung e chiar posibil să o ia într-o direcție greșită.
Dar asta nu înseamnă că nu mai trebuie să încurajăm/apreciem pe cei din jurul nostru. Mai ales dacă aceasta face parte din darurile primite (fie permanent, fie ocazional) din partea Duhului Sfânt. Sunt momente punctuale când aprecierile fac diferența și cu siguranță suntem chemați să ne lăsăm călăuziți de Duhul pentru ca lucrarea Lui să fie dusă la îndeplinire. Pe deasupra, nu este treaba noastră să facem o evaluare ca cea de mai sus cu fiecare om sau cu fiecare situație. Evaluarea de mai sus trebuie să ne-o facem în mod personal, fiecare în dreptul nostru, nu în dreptul altuia. Dacă Duhul te îndeamnă să-ți folosești darul într-o anume situație, nu ezita. Nu sta să faci calcule, să vezi cum va reacționa unul sau altul, ci în dragoste fă-ți slujba la care El te-a chemat. Până la urmă fiecare, cu slujirea la care a fost chemat poate să îndeplinească această slujbă de a-l ridica/încuraja pe celălalt. De aceea, fă-ți slujba ta, chiar dacă cel pe care-l slujești nu apreciază, va avea grijă Duhul Sfânt să pună la loc resursele pe care le-ai consumat, uneori prin consumarea altor resurse de la alți slujitori și tot așa.
Cât despre cum reacționăm și ce facem cu aprecierile, încurajările pe care le primim, face parte din procesul de creștere spirituală în care suntem (sau poate refuzăm să fim). Unii învață mai repede, alții mai încet, important e să fim pe acest drum al învățării pentru că doar așa vom crește în asemănarea lui Cristos.