Faptele Apostolilor 26

Pavel înaintea lui Agripa

1Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință. 4Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre. 6Și acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi și noapte. Pentru această nădejde, împărate, sunt pârât eu de iudei! 8Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții? 9Și eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10și așa am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. 12În acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’ 15‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești. 16Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. 17Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la care te trimit, 18ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți.’ 19De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20Ci am propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte vrednice de pocăința lor. 21Iată de ce au pus iudeii mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus prorocii și Moise că are să se întâmple, 23și anume că Hristosul trebuie să pătimească și că, după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină norodului și neamurilor.” 24Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” 25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi.” 28Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!” 29„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.”

Nevinovăția lui Pavel recunoscută

30Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31Și când au plecat, ziceau unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” 32Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.”

Psalmul 119:41-48

41Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine,

mântuirea Ta, după făgăduința Ta!

42Și atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocorește,

căci mă încred în Cuvântul Tău.

43Nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului,

căci nădăjduiesc în judecățile Tale!

44Voi păzi Legea Ta necurmat,

totdeauna și pe vecie.

45Voi umbla în loc larg,

căci caut poruncile Tale.

46Voi vorbi despre învățăturile Tale înaintea împăraților

și nu-mi va roși obrazul.

47Mă desfătez în poruncile Tale,

căci le iubesc.

48Îmi întind mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc,

și vreau să mă gândesc adânc la orânduirile Tale.

Ieremia 1

1Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoții din Anatot, din țara lui Beniamin. 2Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui, 3și pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârșitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea. 4Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 5„Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.” 6Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.” 7Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toți aceia la care te voi trimite și vei spune tot ce-ți voi porunci. 8Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul. 9Apoi Domnul Și-a întins mâna și mi-a atins gura. Și Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. 10Iată, astăzi te pun peste neamuri și peste împărății, ca să smulgi și să tai, să dărâmi și să nimicești, să zidești și să sădești.” 11Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” 12Și Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” 13Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un cazan clocotind dinspre miazănoapte.” 14Și Domnul mi-a zis: „De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toți locuitorii țării. 15Căci, iată, voi chema toate popoarele împărățiilor de la miazănoapte, zice Domnul, ele vor veni și își vor așeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porților Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur și împotriva tuturor cetăților lui Iuda. 16Îmi voi rosti judecățile împotriva lor din pricina întregii lor răutăți, pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei și s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor. 17Dar tu încinge-ți coapsele, scoală-te și spune-le tot ce-ți voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor. 18Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier și un zid de aramă împotriva întregii țări, împotriva împăraților lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoților lui și împotriva poporului țării. 19Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul.

Ieremia 18

Vasul olarului și nepocăința poporului

1Cuvântul vorbit lui Ieremia din partea Domnului și care sună astfel: 2„Scoală-te și coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” 3Când m-am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. 4Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci, el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. 5Și Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 6„Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă a lui Israel?”, zice Domnul. „Iată, cum este lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, casă a lui Israel! 7Deodată zic despre un neam, despre o împărăție, că-l voi smulge, că-l voi surpa și că-l voi nimici, 8dar, dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac. 9Tot așa însă, deodată zic despre un neam sau despre o împărăție că-l voi zidi sau că-l voi sădi, 10dar, dacă neamul acesta face ce este rău înaintea Mea și n-ascultă glasul Meu, atunci Îmi pare rău și de binele pe care aveam de gând să i-l fac. 11De aceea, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi: ‘Așa vorbește Domnul: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți-vă fiecare de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă umbletele și faptele!»’” 12Dar ei zic: „Degeaba! Căci noi ne vom urma gândurile noastre și vom lucra fiecare după pornirile inimii noastre rele!” 13De aceea, așa vorbește Domnul: „Întrebați pe neamuri! Cine a auzit vreodată asemenea lucruri? Fecioara lui Israel a făcut grozave blestemății. 14Părăsește zăpada Libanului stânca ogoarelor? Sau se văd secând apele care vin de departe proaspete și curgătoare? 15Totuși poporul Meu M-a uitat și aduce tămâie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16făcând astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17Ca vântul de la răsărit îi voi risipi înaintea vrăjmașului, iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!” 18Atunci ei au zis: „Veniți să urzim rele împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul din lipsă de înțelepți, nici cuvântul din lipsă de proroci. Haidem să-l ucidem cu vorba și să nu luăm seama la toate vorbirile lui!” 19Ascultă-mă, Doamne, și auzi glasul potrivnicilor mei! 20Cu rău se răsplătește binele? Căci au săpat o groapă ca să-mi ia viața. Adu-Ți aminte că am stat înaintea Ta ca să vorbesc bine pentru ei și să abat mânia Ta de la ei. 21De aceea, dă pe copiii lor pradă foametei și doboară-i cu sabia! Nevestele lor să fie lipsite de copii și să rămână văduve, și bărbații lor să fie luați de ciumă; tinerii lor să fie uciși de sabie în luptă! 22Să se audă strigăte ieșind din casele lor când cetele aduse de Tine vor cădea deodată peste ei! Căci au săpat o groapă ca să mă prindă și mi-au întins lațuri sub picioare. 23Dar Tu, Doamne, cunoști toate uneltirile lor făcute ca să mă omoare. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta, ci să fie doborâți în Fața Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

Ieremia 35

Recabiții

1Cuvântul rostit către Ieremia din partea Domnului pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel: 2„Du-te la casa recabiților, vorbește cu ei și adu-i în Casa Domnului, în una din chilii, și dă-le să bea vin!” 3Am luat pe Iaazania, fiul lui Ieremia, fiul lui Habazinia, pe frații săi, pe toți fiii săi și toată casa recabiților 4și i-am dus la Casa Domnului, în chilia fiilor lui Hanan, fiul lui Igdalia, omul lui Dumnezeu, lângă chilia căpeteniilor, deasupra chiliei lui Maaseia, fiul lui Șalum, ușierul. 5Am pus înaintea fiilor casei recabiților niște vase pline cu vin și pahare și le-am zis: „Beți vin!” 6Dar ei au răspuns: „Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: ‘Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fiii voștri, 7și nici să nu zidiți case, să nu semănați nicio sămânță, să nu sădiți vii, nici să nu stăpâniți vii, ci toată viața voastră să locuiți în corturi, ca să trăiți multă vreme în țara în care sunteți străini.’ 8Astfel, noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viața noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fiicele noastre; 9nu zidim nici case ca locuințe pentru noi și nu stăpânim nici vii, nici ogoare, nici pământuri însămânțate, 10ci locuim în corturi și urmăm și împlinim tot ce ne-a poruncit tatăl nostru Ionadab. 11Când s-a suit însă Nebucadnețar, împăratul Babilonului, împotriva țării acesteia, am zis: ‘Haidem să fugim la Ierusalim de oastea haldeenilor și de oastea Siriei.’ Așa se face că acum locuim la Ierusalim.” 12Atunci, Cuvântul Domnului a vorbit lui Ieremia astfel: 13„Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Du-te și spune oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului: «Nu voiți să luați învățătură ca să ascultați de cuvintele Mele?», zice Domnul. 14«Cuvintele lui Ionadab, fiul lui Recab, care a poruncit fiilor săi să nu bea vin, sunt păzite, căci ei nu beau vin până în ziua de azi și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar Eu v-am vorbit și devreme, și târziu, și nu M-ați ascultat! 15V-am trimis pe toți slujitorii Mei prorocii, i-am trimis întruna la voi, să vă spună: ‹Întoarceți-vă, fiecare, de la calea voastră cea rea, îndreptați-vă faptele, nu mergeți după alți dumnezei, ca să le slujiți, și veți rămâne în țara pe care v-am dat-o vouă și părinților voștri!› Dar voi n-ați luat aminte și nu M-ați ascultat. 16Da, fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, păzesc porunca pe care le-a dat-o tatăl lor, însă poporul acesta nu M-ascultă!»’ 17De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, voi aduce peste Iuda și peste toți locuitorii Ierusalimului toate nenorocirile pe care le-am vestit cu privire la ei, pentru că le-am vorbit, și nu M-au ascultat, pentru că i-am chemat, și n-au răspuns!’” 18Și Ieremia a zis casei recabiților: „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru că ați ascultat de poruncile tatălui vostru Ionadab, pentru că ați păzit toate orânduirile lui și ați făcut tot ce v-a poruncit el, 19pentru aceasta, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ionadab, fiul lui Recab, nu va fi lipsit niciodată de urmași care să stea înaintea Mea!»’”