Faptele Apostolilor 24

Pavel la Cezareea

1După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. 2Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. 3Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. 4Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. 5Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai-marele partidei nazarinenilor 6și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, 7dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre, cu mare silă, 8și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” 9Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile.

Apărarea lui Pavel

10După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. 11Nu sunt mai mult de douăsprezece zile – te poți încredința de lucrul acesta – de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. 12Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. 13Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. 14Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci 15și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. 18Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. 20Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, 21afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: ‘Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.’” 22Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” 23Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el.

Pavel stă de vorbă cu Felix

24După câteva zile, a venit Felix cu nevastă-sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” 26Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani, de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el.

Pavel înaintea lui Festus

27Doi ani au trecut astfel; și în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor și a lăsat pe Pavel în temniță.

2 Samuel 20

Ioab omoară pe Amasa

1Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiță și a zis: „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!” 2Și toți bărbații lui Israel s-au depărtat de David și au urmat pe Șeba, fiul lui Bicri. Dar bărbații lui Iuda au rămas credincioși împăratului lor și l-au însoțit de la Iordan până la Ierusalim. 3David a intrat iarăși în casa lui, la Ierusalim. Împăratul a luat cele zece țiitoare pe care le lăsase pentru paza casei și le-a pus într-o casă sub pază; a îngrijit de ele, dar n-a intrat la ele. Și au fost închise până în ziua morții lor, trăind în văduvie. 4Împăratul a zis lui Amasa: „Cheamă-mi peste trei zile pe bărbații lui Iuda, și tu să fii de față aici.” 5Amasa a plecat să cheme pe Iuda, dar a zăbovit peste vremea pe care i-o hotărâse împăratul. 6David a zis atunci lui Abișai: „Șeba, fiul lui Bicri, ne va face acum mai mult rău decât Absalom. Ia tu însuți pe slujitorii stăpânului tău și urmărește-l, ca nu cumva să găsească cetăți întărite și să se ascundă dinaintea noastră.” 7Și Abișai a plecat, urmat de oamenii lui Ioab, de cheretiți și de peletiți, și de toți vitejii; au ieșit din Ierusalim ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri. 8Când au fost lângă piatra cea mare care este la Gabaon, Amasa a ajuns înaintea lor. Ioab era încins cu o sabie pe deasupra hainelor de război cu care era îmbrăcat; ea era legată la coapsă și stătea în teacă și, când a înaintat Ioab, sabia a alunecat. 9Ioab a zis lui Amasa: „Ești sănătos, frate?” Și, cu mâna dreaptă, a apucat pe Amasa de barbă să-l sărute. 10Amasa n-a luat seama la sabia care era în mâna lui Ioab, și Ioab l-a lovit cu ea în pântece și i-a vărsat măruntaiele pe pământ, fără să-i mai dea o a doua lovitură. Și Amasa a murit. Ioab și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri. 11Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lângă Amasa și zicea: „Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!” 12Amasa se rostogolea în sânge în mijlocul drumului, și omul acela, văzând că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum, pe un câmp, și a aruncat o haină pe el când a văzut că toți cei ce ajungeau lângă el se opreau. 13După ce a fost luat din drum, fiecare a urmat pe Ioab, ca să urmărească pe Șeba, fiul lui Bicri.

Omorârea lui Șeba

14Ioab a străbătut toate semințiile lui Israel înspre Abel-Bet-Maaca și toți bărbații de seamă s-au strâns și l-au urmat. 15Au venit și au împresurat pe Șeba în Abel-Bet-Maaca și au ridicat împotriva cetății un val care atingea întăritura. Tot poporul care era cu Ioab săpa zidul ca să-l facă să cadă. 16Atunci, o femeie înțeleaptă a început să strige din cetate: „Ascultați, ascultați! Spuneți, vă rog, lui Ioab: ‘Apropie-te până aici, căci vreau să-ți vorbesc!’” 17El s-a apropiat de ea, și femeia a zis: „Tu ești Ioab?” El a răspuns: „Eu sunt.” Și ea i-a zis: „Ascultă vorbele roabei tale.” El i-a răspuns: „Ascult.” 18Și ea a zis: „Odinioară era obiceiul să se spună: ‘Să întrebăm în Abel!’ Și totul se isprăvea astfel. 19Eu sunt una din cetățile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauți să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?” 20Ioab a răspuns: „Departe, departe de mine gândul să nimicesc sau să dărâm! 21Nu este așa! Dar un om din muntele lui Efraim, numit Șeba, fiul lui Bicri, a ridicat mâna împotriva împăratului David; dați-l încoace numai pe el, și mă voi depărta de cetate.” Femeia a zis lui Ioab: „Iată, capul lui îți va fi aruncat peste zid.” 22Și femeia s-a dus și a înduplecat pe tot poporul cu înțelepciunea ei; au tăiat capul lui Șeba, fiul lui Bicri, și l-au aruncat lui Ioab. Ioab a sunat din trâmbiță; s-au împrăștiat de lângă cetate și fiecare s-a dus în cortul lui. Și Ioab s-a întors la Ierusalim, la împărat.

Dregătorii lui David

23Ioab era mai-mare peste toată oștirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiților și a peletiților; 24Adoram era mai-mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); 25Șeia era logofăt; Țadoc și Abiatar erau preoți 26și Ira din Iair era slujbaș de stat al lui David.

Mica 3

Mustrări

1Am zis: „Ascultați, căpetenii ale lui Iacov și mai-mari ai casei lui Israel! Nu este datoria voastră să cunoașteți dreptatea? 2Și totuși voi urâți binele și iubiți răul, le jupuiți pielea și carnea de pe oase! 3După ce au mâncat carnea poporului Meu, după ce-i jupoaie pielea și-i sfărâmă oasele, îl fac bucăți ca ceea ce se fierbe într-o oală, ca și carnea dintr-un cazan. 4Apoi strigă către Domnul. Dar El nu le răspunde, ci Își ascunde Fața de ei în vremea aceea, pentru că au făcut fapte rele.” 5Așa vorbește Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt: 6„Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Și întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinți peste acești proroci și ziua se va întuneca peste ei! 7Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde.” 8Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscută lui Iacov nelegiuirea lui și lui Israel păcatul lui. 9Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov și mai-mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate și care suciți tot ce este drept; 10voi, care zidiți Sionul cu sânge și Ierusalimul cu nelegiuire! 11Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată și prorocii lui prorocesc pe bani și mai îndrăznesc apoi să se bizuiască pe Domnul și zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nicio nenorocire!” 12De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Templului, o înălțime acoperită de păduri.

Faptele Apostolilor 25

1Festus, când a venit în ținutul său, după trei zile s-a suit de la Cezareea în Ierusalim. 2Preoții cei mai de seamă și fruntașii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruință 3și i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim. Prin aceasta îi întindeau o cursă, ca să-l omoare pe drum. 4Festus a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea și că el însuși are să plece în curând acolo. 5„Deci”, a zis el, „cei mai de frunte dintre voi să se coboare împreună cu mine și, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască.” 6Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel. 7Când a sosit Pavel, iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat și au adus împotriva lui multe și grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi. 8Pavel a început să se apere și a zis: „N-am păcătuit cu nimic nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.” 9Festus, care voia să capete bunăvoința iudeilor, drept răspuns a zis lui Pavel: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri înaintea mea?” 10Pavel a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptățit cu nimic, după cum știi și tu foarte bine. 11Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.” 12Atunci, Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: „De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce.”

Împăratul Agripa la Cezareea

13După câteva zile, împăratul Agripa și Berenice au sosit la Cezareea, ca să ureze de bine lui Festus. 14Fiindcă au stat acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel și a zis: „Felix a lăsat în temniță pe un om 15împotriva căruia, când eram eu în Ierusalim, mi s-au plâns preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor și i-au cerut osândirea. 16Le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea niciun om, înainte ca cel pârât să fi fost pus față cu pârâșii lui și să fi avut putința să se apere de lucrurile de care este pârât. 17Ei au venit deci aici și, fără întârziere, am șezut a doua zi pe scaunul meu de judecător și am poruncit să aducă pe omul acesta. 18Pârâșii, când s-au înfățișat, nu l-au învinuit de niciunul din lucrurile rele pe care mi le închipuiam eu. 19Aveau împotriva lui numai niște neînțelegeri cu privire la religia lor și la un oarecare Isus, care a murit și despre care Pavel spunea că este viu. 20Fiindcă nu știam ce hotărâre să iau în neînțelegerea aceasta, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim și să fie judecat acolo pentru aceste lucruri. 21Dar Pavel a cerut ca pricina lui să fie ținută ca să fie supusă hotărârii împăratului și am poruncit să fie păzit până ce-l voi trimite la Cezar.” 22Agripa a zis lui Festus: „Aș vrea să aud și eu pe omul acela.” „Mâine”, a răspuns Festus, „îl vei auzi.” 23A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo. 24Atunci, Festus a zis: „Împărate Agripa și voi toți care sunteți de față cu noi, uitați-vă la omul acesta, despre care toată mulțimea iudeilor m-a rugat în Ierusalim și aici, strigând că nu trebuie să mai trăiască. 25Fiindcă am înțeles că n-a făcut nimic vrednic de moarte și fiindcă singur a cerut să fie judecat de Cezar, am hotărât să-l trimit. 26Eu n-am nimic temeinic de scris domnului meu cu privire la el, de aceea l-am adus înaintea voastră, și mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie. 27Căci mi se pare fără noimă să trimit pe un întemnițat, fără să arăt de ce este pârât.”

Ieremia 38

Ieremia într-o groapă

1Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal, fiul lui Șelemia, și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele pe care le spunea Ieremia întregului popor, zicând: 2„Așa vorbește Domnul: ‘Cine va rămâne în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă, dar cine va ieși și se va duce la haldeeni va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui și va trăi.’ 3Așa vorbește Domnul: ‘Cetatea aceasta va fi dată în mâna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!’” 4Atunci, căpeteniile au zis împăratului: „Omul acesta ar trebui omorât! Căci înmoaie inima oamenilor de război care au mai rămas în cetatea aceasta și a întregului popor, ținându-le asemenea cuvântări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia și nu-i vrea decât nenorocirea.” 5Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mâinile voastre, căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!” 6Atunci, ei au luat pe Ieremia și l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au coborât în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi, și Ieremia s-a afundat în noroi. 7Ebed-Melec, Etiopianul, famen dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8Ebed-Melec a ieșit din casa împăratului și a vorbit împăratului astfel: 9„Împărate, domnul meu, oamenii aceștia au făcut rău că s-au purtat așa cu prorocul Ieremia aruncându-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pâine!” 10Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: „Ia de aici treizeci de oameni cu tine și scoate din groapă pe prorocul Ieremia până nu moare!” 11Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia și s-a dus la casa împăratului, într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște zdrențe de haine vechi și le-a coborât lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: „Pune aceste petice purtate și aceste zdrențe sub subsuori, sub funii.” Și Ieremia a făcut așa. 13Au tras astfel pe Ieremia cu funiile și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14Împăratul Zedechia a trimis după prorocul Ieremia și l-a adus la el, la intrarea a treia a Casei Domnului. Și împăratul a zis lui Ieremia: „Am să te întreb ceva, să nu-mi ascunzi nimic!” 15Ieremia a răspuns lui Zedechia: „Dacă îți voi spune, mă vei omorî; iar dacă-ți voi da un sfat, nu mă vei asculta.” 16Împăratul Zedechia a jurat în taină lui Ieremia și a zis: „Viu este Domnul, care ne-a dat viața, că nu te voi omorî și nu te voi lăsa în mâinile oamenilor acestora, care vor să-ți ia viața!” 17Ieremia a zis atunci lui Zedechia: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Dacă te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, vei scăpa cu viață și nici cetatea aceasta nu va fi arsă cu foc, iar tu vei trăi împreună cu casa ta. 18Dar, dacă nu te vei supune căpeteniilor împăratului Babilonului, cetatea aceasta va fi dată în mâinile haldeenilor, care o vor arde cu foc, iar tu nu vei scăpa din mâinile lor!’” 19Împăratul Zedechia a zis lui Ieremia: „Mă tem de iudeii care au trecut la haldeeni; mă tem să nu mă dea în mâinile lor și să mă batjocorească.” 20Ieremia a răspuns: „Nu te vor da. Ascultă glasul Domnului în ce-ți spun, căci o vei duce bine și vei scăpa cu viață. 21Dar, dacă nu vrei să ieși, iată ce mi-a descoperit Domnul: 22‘Toate nevestele care au mai rămas în casa împăratului lui Iuda vor fi luate de căpeteniile împăratului Babilonului și vor zice jelind: «Prietenii tăi cei buni te-au înșelat și te-au înduplecat, dar, când ți s-au afundat picioarele în noroi, ei au fugit!» 23Toate nevestele tale și copiii tăi vor fi luați de haldeeni și nu vei scăpa de mâinile lor, ci vei fi prins de mâna împăratului Babilonului și cetatea aceasta va fi arsă cu foc.’” 24Zedechia a zis lui Ieremia: „Să nu știe nimeni nimic din cuvintele acestea, și nu vei muri! 25Dar, dacă vor auzi căpeteniile că ți-am vorbit și dacă vor veni și-ți vor zice: ‘Spune-ne ce ai spus împăratului și ce ți-a spus împăratul; nu ne ascunde nimic, și nu te vom omorî’, 26să le răspunzi: ‘Am rugat pe împărat să nu mă trimită iarăși în casa lui Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!’” 27Toate căpeteniile au venit la Ieremia și l-au întrebat. El le-a răspuns întocmai cum poruncise împăratul. Ei au tăcut atunci și au plecat, căci nimeni n-auzise nimic. 28Ieremia însă a rămas în curtea temniței până în ziua luării Ierusalimului.