Faptele Apostolilor 27

Plecarea lui Pavel la Roma

1După ce s-a hotărât să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți câțiva întemnițați i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 3A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune”, de care era aproape cetatea Lasea. 9Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că trecuse chiar și „vremea postului”. De aceea Pavel a înștiințat pe ceilalți 10și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre.” 11Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe țintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17După ce au ridicat-o, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânați de vânt. 18Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am lepădat uneltele corabiei. 20Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23Un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26Dar trebuie să dăm peste un ostrov.” 27În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați.” 32Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură. 34De aceea, vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun păr din cap.” 35După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36Toți s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37În corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete. 38După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot. 43Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44iar ceilalți să se așeze unii pe scânduri, iar alții pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la uscat.

Faptele Apostolilor 28

Trei luni în insula Malta

1După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. 2Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită, ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua și se lăsase un frig mare. 3Pavel strânsese o grămadă de mărăcini și-i pusese pe foc; o năpârcă a ieșit afară din pricina căldurii și s-a lipit de mâna lui. 4Barbarii, când au văzut năpârca spânzurată de mâna lui, au zis unii către alții: „Cu adevărat, omul acesta este un ucigaș, căci Dreptatea nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” 5Pavel a scuturat năpârca în foc și n-a simțit niciun rău. 6Oamenii aceia se așteptau să-l vadă umflându-se sau căzând deodată mort, dar, după ce au așteptat mult și au văzut că nu i se întâmplă niciun rău, și-au schimbat părerea și ziceau că este un zeu.

Vindecarea tatălui lui Publius

7În împrejurimi erau moșiile mai-marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit și ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoință, trei zile. 8Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri și de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mâinile peste el și l-a vindecat. 9Atunci au venit și ceilalți bolnavi din ostrovul acela și au fost vindecați. 10Ni s-a dat mare cinste și, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.

Sosirea la Roma

11După o ședere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase în ostrov și care purta semnul Dioscurilor. 12Am ajuns la Siracusa și am rămas acolo trei zile. 13De acolo, am mers înainte, pe lângă coastă și am venit la Regio, iar a doua zi, fiindcă sufla vântul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, 14unde am dat peste niște frați, care ne-au rugat să mai rămânem șapte zile cu ei. Și așa am ajuns la Roma. 15Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat. 16Când am ajuns la Roma, sutașul a dat pe cei întemnițați căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a îngăduit să rămână într-un loc deosebit, cu un ostaș care-l păzea.

Pavel propovăduiește la Roma

17După trei zile, Pavel a chemat pe mai-marii iudeilor și, când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, fără să fi făcut ceva împotriva norodului sau obiceiurilor părinților noștri, am fost băgat la închisoare în Ierusalim și de acolo am fost dat în mâinile romanilor. 18După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de gând să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nicio vină vrednică de moarte. 19Dar iudeii s-au împotrivit și am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am de altfel niciun gând să pârăsc neamul meu. 20De aceea, v-am chemat să vă văd și să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanț.” 21Ei i-au răspuns: „Noi n-am primit din Iudeea nicio scrisoare cu privire la tine și n-a venit aici niciun frate care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine. 22Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că știm că partida aceasta pretutindeni stârnește împotrivire.” 23I-au hotărât o zi și au venit mai mulți la locuința lui. Pavel le-a vestit Împărăția lui Dumnezeu, le-a adus dovezi și a căutat să-i încredințeze, prin Legea lui Moise și prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ținea de dimineață până seara. 24Unii au crezut ce le spunea el, iar alții n-au crezut. 25Fiindcă ei au plecat acasă în neînțelegere unii cu alții, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinții voștri, 26când a zis: ‘Du-te la poporul acesta și zi-i: «Veți auzi cu urechile voastre, și nu veți înțelege; cu ochii voștri veți privi, și nu veți vedea. 27Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec.»’ 28Să știți dar că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor și o vor asculta.” 29Când a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei.

Pavel stă și propovăduiește doi ani la Roma

30Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, 31propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.

Numeri 29

Jertfe în Ziua Trâmbiței

1În luna a șaptea, în cea dintâi zi a lunii, să aveți o adunare sfântă: atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trâmbiță. 2Să aduceți ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului un vițel, un berbec și șapte miei de un an fără cusur. 3Să mai adăugați și darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru vițel, două zecimi pentru berbec 4și o zecime pentru fiecare din cei șapte miei. 5Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, ca să facă ispășire pentru voi. 6Să aduceți aceste jertfe, afară de arderea-de-tot și darul ei de mâncare din fiecare lună, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfele de băutură care se adaugă la ele, după rânduielile așezate. Acestea sunt niște jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfe pentru Ziua Împăcării

7În ziua a zecea a acestei luni a șaptea, să aveți o adunare sfântă și să vă smeriți sufletele; atunci să nu faceți nicio lucrare. 8Să aduceți ca ardere-de-tot de un miros plăcut Domnului: un vițel, un berbec și șapte miei de un an fără cusur. 9Să mai adăugați și darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru vițel, două zecimi pentru berbec 10și o zecime pentru fiecare din cei șapte miei. 11Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de jertfa de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată cu darul ei de mâncare și jertfele de băutură obișnuite.

Jertfele pentru Sărbătoarea Colibelor

12În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, să aveți o adunare sfântă; atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. Să prăznuiți o sărbătoare în cinstea Domnului timp de șapte zile. 13Să aduceți, ca ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur. 14Să mai adăugați și darul lor de mâncare din floarea făinii frământată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viței, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci 15și o zecime pentru fiecare din cei paisprezece miei. 16Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa sa de băutură. 17A doua zi, să aduceți doisprezece viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 18împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 19Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfele de băutură. 20A treia zi, să aduceți unsprezece viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 21împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 22Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa de băutură. 23A patra zi, să aduceți zece viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 24împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 25Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa de băutură. 26În ziua a cincea, să aduceți nouă viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 27împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 28Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa de băutură. 29În ziua a șasea, să aduceți opt viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 30împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 31Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfele de băutură. 32În ziua a șaptea, să aduceți șapte viței, doi berbeci și paisprezece miei de un an fără cusur, 33împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru viței, berbeci și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 34Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa de băutură. 35În ziua a opta, să aveți o adunare de sărbătoare; atunci să nu faceți nicio lucrare de slugă. 36Să aduceți ca ardere-de-tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un vițel, un berbec și șapte miei de un an, fără cusur, 37împreună cu darul lor de mâncare și jertfele lor de băutură pentru vițel, berbec și miei, după numărul lor, după rânduielile așezate. 38Să aduceți și un țap ca jertfă de ispășire, afară de arderea-de-tot necurmată, darul ei de mâncare și jertfa de băutură. 39Acestea sunt jertfele pe care să le aduceți Domnului la sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mâncare, de jertfele voastre de băutură și de jertfele voastre de mulțumire, ca împlinire a unei juruințe sau ca daruri de bunăvoie.’” 40Moise a spus copiilor lui Israel tot ce-i poruncise Domnul.

Psalmul 15

Un psalm al lui David

1Doamne, cine va locui în cortul Tău?

Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt?

2Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu

și spune adevărul din inimă.

3Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său

și nu aruncă ocară asupra aproapelui său.

4El privește cu dispreț pe cel vrednic de disprețuit,

dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul.

El nu-și ia vorba înapoi dacă face un jurământ în paguba lui.

5El nu-și dă banii cu dobândă

și nu ia mită împotriva celui nevinovat.

Cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.

Psalmii 119:65-96

65Tu faci bine robului Tău,

Doamne, după făgăduința Ta.

66Învață-mă să am înțelegere și pricepere,

căci cred în poruncile Tale!

67Până ce am fost smerit, rătăceam;

dar acum păzesc Cuvântul Tău.

68Tu ești bun și binefăcător:

învață-mă orânduirile Tale!

69Niște îngâmfați urzesc neadevăruri împotriva mea;

dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.

70Inima lor este nesimțitoare ca grăsimea,

dar eu mă desfătez în Legea Ta.

71Este spre binele meu că m-ai smerit,

ca să învăț orânduirile Tale.

72Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale

decât o mie de lucruri de aur și de argint.

73Mâinile Tale m-au făcut și m-au întocmit;

dă-mi pricepere, ca să învăț poruncile Tale!

74Cei ce se tem de Tine mă văd și se bucură,

căci nădăjduiesc în făgăduințele Tale.

75Știu, Doamne, că judecățile Tale sunt drepte:

din credincioșie m-ai smerit.

76Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâiere,

cum ai făgăduit robului Tău!

77Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc,

căci Legea Ta este desfătarea mea.

78Să fie înfruntați îngâmfații care mă asupresc fără temei,

căci eu mă gândesc adânc la poruncile Tale!

79Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine

și cei ce cunosc învățăturile Tale!

80Inima să-mi fie neîmpărțită în orânduirile Tale,

ca să nu fiu dat de rușine!

81Îmi tânjește sufletul după mântuirea Ta:

nădăjduiesc în făgăduința Ta.

82Mi se topesc ochii după făgăduința Ta

și zic: „Când mă vei mângâia?”

83Căci am ajuns ca un burduf pus în fum,

totuși nu uit orânduirile Tale.

84Care este numărul zilelor robului Tău?

Când vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?

85Niște îngâmfați sapă gropi înaintea mea;

nu lucrează după Legea Ta.

86Toate poruncile Tale nu sunt decât credincioșie;

ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!

87Gata, gata să mă doboare și să mă prăpădească,

dar eu nu părăsesc poruncile Tale.

88Înviorează-mă după bunătatea Ta,

ca să păzesc învățăturile gurii Tale!

89Cuvântul Tău, Doamne,

dăinuiește în veci în ceruri.

90Credincioșia Ta ține din neam în neam;

Tu ai întemeiat pământul, și el rămâne tare.

91După legile Tale stă în picioare totul astăzi,

căci toate lucrurile Îți sunt supuse.

92Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea,

aș fi pierit în ticăloșia mea.

93Niciodată nu voi uita poruncile Tale,

căci prin ele mă înviorezi.

94Al Tău sunt: mântuiește-mă,

căci caut poruncile Tale!

95Niște răi mă așteaptă ca să mă piardă,

dar eu iau aminte la învățăturile Tale.

96Văd că tot ce este desăvârșit are margini,

poruncile Tale însă sunt fără margini.