1 Corinteni 3

Dezbinările din Corint

1Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi, și nici acum chiar nu le puteți suferi, 3pentru că tot lumești sunteți. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri și dezbinări, nu sunteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni? 4Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!” și altul: „Eu sunt al lui Apolo”, nu sunteți voi oameni de lume? 5Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu prin care ați crezut; și fiecare, după puterea dată lui de Domnul. 6Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, 7așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. 8Cel ce sădește și cel ce udă sunt tot una, și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui. 9Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

Încercarea focului

10După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra. 11Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos. 12Iar dacă clădește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 15Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc.

Templul lui Dumnezeu

16Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi. 18Nimeni să nu se înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept. 19Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: „El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.” 20Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți. Știe că sunt deșarte.” 21Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre 23și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

Iov 5

Nelegiuitul piere

1Strigă acum! Cine îți va răspunde?

Căruia dintre sfinți îi vei vorbi?

2Nebunul piere ucis de mânia lui,

prostul moare ucis de aprinderea lui.

3Am văzut pe un nebun prinzând rădăcină;

apoi, deodată, i-am blestemat locuința.

4Fiii lui n-au noroc,

sunt călcați în picioare la poartă,

și nimeni nu-i scapă!

5Secerișul lui este mâncat de cei flămânzi,

care vin să-l ia chiar și din spini,

și averile lui sunt înghițite de oameni însetați.

6Nenorocirea nu răsare din țărână,

și suferința nu încolțește din pământ.

7Omul se naște ca să sufere,

după cum scânteia se naște ca să zboare.

Ajutorul este la Dumnezeu

8Eu aș alerga la Dumnezeu,

lui Dumnezeu I-aș spune necazul meu.

9El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

10El varsă ploaia pe pământ

și trimite apă pe câmpii.

11El înalță pe cei smeriți

și izbăvește pe cei necăjiți.

12El nimicește planurile oamenilor vicleni,

și mâinile lor nu pot să le împlinească.

13El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor,

și planurile oamenilor înșelători sunt răsturnate:

14dau peste întuneric în mijlocul zilei,

bâjbâie ziua-n amiaza mare ca noaptea.

15Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor

și-l scapă din mâna celor puternici,

16așa încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit,

iar fărădelegea își închide gura.

La adăpostul lui Dumnezeu

17Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!

Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.

18El face rana și tot El o leagă;

El rănește, și mâna Lui tămăduiește.

19De șase ori te va izbăvi din necaz

și de șapte ori nu te va atinge răul.

20El te va scăpa de moarte în vreme de foamete

și de loviturile sabiei în vreme de război.

21Vei fi la adăpost de biciul limbii,

vei fi fără teamă când va veni pustiirea.

22Vei râde de pustiire, ca și de foamete,

și nu vei avea să te temi de fiarele pământului.

23Căci vei face legământ până și cu pietrele câmpului,

și fiarele pământului vor fi în pace cu tine.

24Vei avea fericire în cortul tău,

îți vei găsi turmele întregi,

25îți vei vedea sămânța crescându-ți

și odraslele înmulțindu-se ca iarba de pe câmp.

26Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui.

27Iată ce am cercetat, și așa este!

Ascultă, că sunt spre folosul tău!”

Psalmul 94

1Doamne, Dumnezeul răzbunărilor,

Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2Scoală-Te, Judecătorul pământului,

și răsplătește celor mândri după faptele lor!

3Până când vor birui cei răi, Doamne,

până când vor birui cei răi?

4Ei țin cuvântări puternice, vorbesc cu trufie

și toți cei ce fac răul se fălesc.

5Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne,

și asupresc moștenirea Ta.

6Înjunghie pe văduvă și pe străin,

ucid pe orfani

7și zic: „Nu vede Domnul

și Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!”

8Totuși învățați-vă minte, oameni fără minte!

Când vă veți înțelepți, nebunilor?

9Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă?

Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?

10Cel ce pedepsește neamurile s-ar putea să nu pedepsească,

El, care a dat omului pricepere?

11Domnul cunoaște gândurile omului:

știe că sunt deșarte.

12Ferice de omul pe care-l pedepsești Tu, Doamne,

și pe care-l înveți din Legea Ta,

13ca să-l liniștești în zilele nenorocirii,

până se va săpa groapa celui rău!

14Căci Domnul nu lasă pe poporul Său

și nu-Și părăsește moștenirea.

15Ci se va face odată judecata după dreptate

și toți cei cu inima curată o vor găsi bună.

16Cine mă va ajuta împotriva celor răi?

Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

17De n-ar fi Domnul ajutorul meu,

cât de curând ar fi sufletul meu în tăcerea morții!

18Ori de câte ori zic: „Mi se clatină piciorul”,

bunătatea Ta, Doamne, mă sprijină totdeauna.

19Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu,

mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.

20Te vor pune cei răi să șezi pe scaunul lor de domnie,

ei, care pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21Ei se strâng împotriva vieții celui neprihănit

și osândesc sânge nevinovat.

22Dar Domnul este turnul meu de scăpare,

Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost.

23El va face să cadă asupra lor nelegiuirea,

El îi va nimici prin răutatea lor;

Domnul Dumnezeul nostru îi va nimici.

Numeri 31

Biruința asupra madianiților

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiților, apoi vei fi adăugat la poporul tău.” 3Moise a vorbit poporului și a zis: „Înarmați dintre voi niște bărbați pentru oștire și să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. 4Să trimiteți la oaste câte o mie de oameni de seminție, din toate semințiile lui Israel.” 5Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de oameni de seminție, adică douăsprezece mii de oameni înarmați pentru oaste. 6Moise a trimis la oaste pe acești o mie de oameni de seminție și a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte și trâmbițele răsunătoare. 7Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul, și au omorât pe toți bărbații. 8Împreună cu toți ceilalți, au omorât și pe împărații Madianului: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba, cei cinci împărați ai Madianului; au ucis cu sabia și pe Balaam, fiul lui Beor. 9Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiților cu pruncii lor și le-au jefuit toate vitele, toate turmele și toate bogățiile. 10Le-au ars toate cetățile pe care le locuiau și toate ocoalele lor. 11Au luat toată prada și toate jafurile de oameni și dobitoace, 12și pe cei prinși, prada și jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar și adunării copiilor lui Israel, care erau tăbărâți în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului. 13Moise, preotul Eleazar și toți mai-marii adunării le-au ieșit înainte, afară din tabără. 14Și Moise s-a mâniat pe căpeteniile oștirii, pe căpeteniile peste o mie și pe căpeteniile peste o sută care se întorceau de la război. 15El le-a zis: „Cum? Ați lăsat cu viață pe toate femeile? 16Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, și atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului. 17Acum dar omorâți pe orice prunc de parte bărbătească și omorâți pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, 18dar lăsați cu viață pentru voi toți pruncii de parte femeiască și pe toate fetele care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat.

Curățirea căpeteniilor și ostașilor

19Iar voi tăbărâți șapte zile afară din tabără; toți aceia dintre voi care au ucis pe cineva și toți cei ce s-au atins de vreun mort să se curățească a treia și a șaptea zi, ei și cei prinși de voi. 20Să curățiți, de asemenea, orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de păr de capră și orice unealtă de lemn.” 21Preotul Eleazar a zis ostașilor care se duseseră la război: „Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat-o lui Moise Domnul. 22Aurul, argintul, arama, fierul, cositorul și plumbul, 23orice lucru care poate suferi focul, să-l treceți prin foc ca să se curățească. Dar tot ce nu poate suferi focul să fie curățit cu apa de curățire; să-l treceți prin apă. 24Să vă spălați hainele în ziua a șaptea și veți fi curați, apoi veți putea intra în tabără.”

Împărțirea prăzii

25Domnul a zis lui Moise: 26„Fă, împreună cu preotul Eleazar și cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie dobitoace. 27Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste și între toată adunarea. 28Să iei întâi din partea ostașilor care s-au dus la oaste o dare pentru Domnul, și anume unul din cinci sute, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi. 29Să le iei din jumătatea cuvenită lor și să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. 30Și din jumătatea care se cuvine copiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din boi, măgari și oi, din orice dobitoc, și să le dai leviților care păzesc cortul Domnului.” 31Moise și preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul. 32Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de șase sute șaptezeci și cinci de mii de oi, 33șaptezeci și două de mii de boi, 34șaizeci și unu de mii de măgari 35și treizeci și două de mii de suflete, adică femei care nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat. 36Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 37din care șase sute șaptezeci și cinci au fost luați ca dare Domnului; 38treizeci și șase de mii de boi, din care șaptezeci și doi luați ca dare Domnului; 39treizeci de mii cinci sute de măgari, din care șaizeci și unu luați ca dare Domnului, 40și șaisprezece mii de inși, din care treizeci și doi luați ca dare Domnului. 41Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul. 42Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărțit-o Moise de a bărbaților care merseseră la oaste 43și care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci și șapte de mii cinci sute de oi, 44treizeci și șase de mii de boi, 45treizeci de mii cinci sute de măgari 46și șaisprezece mii de suflete. 47Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unul din cincizeci, atât din oameni, cât și din dobitoace, și le-a dat leviților care păzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul. 48Căpeteniile oștirii, căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise 49și i-au zis: „Robii tăi au făcut socoteala ostașilor care erau sub poruncile noastre și nu lipsește niciun om dintre noi. 50Noi aducem deci ca dar Domnului fiecare ce a găsit ca scule de aur, și anume lănțișoare, brățări, inele, cercei și salbe, ca să se facă ispășire pentru sufletele noastre înaintea Domnului.” 51Moise și preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur. 52Tot aurul pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie și căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea șaisprezece mii șapte sute cincizeci de sicli. 53Oamenii din oaste au păstrat, fiecare pentru sine, prada pe care o făcuseră. 54Moise și preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie și de la căpeteniile peste o sută și l-au adus în cortul întâlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.