Coloseni 1

1Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, 2către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 3Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, 4și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții 5din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, 6care a ajuns până la voi și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând, ca și între voi. Și aceasta, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, 7cum ați învățat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăș de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi 8și ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. 9De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voiei Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; 10pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, 11întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie, 12mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. 13El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, 14în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. 15El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. 16Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. 17El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El. 18El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate. 19Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El 20și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui. 21Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum 22prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină; 23negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. 24Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. 25Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. 26Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, 27cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea slavei. 28Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus. 29Iată la ce lucrez eu și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.

Psalmul 43

1Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos!

Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege!

2Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă lepezi?

Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare sub apăsarea vrăjmașului?

3Trimite lumina și credincioșia Ta ca să mă călăuzească

și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt

și la locașurile Tale!

4Atunci voi merge la altarul lui Dumnezeu,

la altarul lui Dumnezeu, care este bucuria și veselia mea,

și Te voi lăuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu!

5Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu?

Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda:

El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.

Psalmul 89

O cântare a lui Etan, Ezrahitul

1Voi cânta totdeauna îndurările Domnului:

voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioșia Ta.

2Căci zic: „Îndurarea are temelii veșnice!

Tare ca cerurile este credincioșia Ta!”

3„Am făcut legământ cu alesul Meu”, zice Domnul.

„Iată ce am jurat robului Meu David:

4‘Îți voi întări sămânța pe vecie

și-n veci îți voi așeza scaunul de domnie.’”(Oprire)

5Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,

și credincioșia Ta în adunarea sfinților!

6Căci în cer cine se poate asemăna cu Domnul?

Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților

și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.

8Doamne, Dumnezeul oștirilor,

cine este puternic ca Tine, Doamne!

Și credincioșia Ta Te înconjoară.

9Tu îmblânzești mândria mării;

când se ridică valurile ei, Tu le potolești.

10Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit,

ai risipit pe vrăjmașii Tăi prin puterea brațului Tău.

11Ale Tale sunt cerurile și pământul,

Tu ai întemeiat lumea și tot ce cuprinde ea.

12Tu ai făcut miazănoaptea și miazăziua;

Taborul și Hermonul se bucură de Numele Tău.

13Brațul Tău este puternic,

mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.

14Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie;

bunătatea și credincioșia sunt înaintea Feței Tale.

15Ferice de poporul care cunoaște sunetul trâmbiței,

care umblă în lumina Feței Tale, Doamne!

16El se bucură neîncetat de Numele Tău

și se fălește cu dreptatea Ta.

17Căci Tu ești fala puterii lui;

și, în bunăvoința Ta, ne ridici puterea noastră.

18Căci Domnul este scutul nostru,

Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.

19Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău

și ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz,

am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

20am găsit pe robul Meu David

și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

21Mâna Mea îl va sprijini

și brațul Meu îl va întări.

22Vrăjmașul nu-l va prinde

și cel rău nu-l va apăsa,

23ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui

și voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24Credincioșia și bunătatea Mea vor fi cu el

și tăria lui se va înălța prin Numele Meu.

25Voi da în mâna lui marea

și în dreapta lui râurile.

26El Îmi va zice: ‘Tu ești Tatăl meu,

Dumnezeul meu și Stânca mântuirii mele!’

27Iar Eu îl voi face întâiul născut,

cel mai înalt dintre împărații pământului.

28Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea

și legământul Meu îi va fi neclintit.

29Îi voi face veșnică sămânța

și scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.

30Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea

și nu vor umbla după poruncile Mele,

31dacă vor călca orânduirile Mele

și nu vor păzi poruncile Mele,

32atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua

și nelegiuirile cu lovituri,

33dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei

și nu-Mi voi face credincioșia de minciună;

34nu-Mi voi călca legământul

și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele Mele.

35Am jurat odată pe sfințenia Mea:

să mint Eu oare pe David?

36Sămânța lui va dăinui în veci;

scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37ca luna va dăinui pe vecie

și ca martorul credincios din cer.”(Oprire)

38Și totuși Tu l-ai îndepărtat

și Te-ai mâniat pe unsul Tău;

39ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău;

i-ai doborât și i-ai pângărit cununa.

40I-ai prăbușit toate zidurile

și i-ai dărâmat toate cetățuile.

41Toți trecătorii îl jefuiesc

și a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42Ai înălțat dreapta potrivnicilor lui,

ai înveselit pe toți vrăjmașii lui,

43ai făcut ca ascuțișul sabiei lui să dea înapoi

și nu l-ai sprijinit în luptă.

44Ai pus capăt strălucirii lui

și i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;

45i-ai scurtat zilele tinereții

și l-ai acoperit de rușine.(Oprire)

46Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare

și-Ți va arde mânia ca focul?

47Adu-ți aminte ce scurtă este viața mea

și pentru ce nimic ai făcut pe toți fiii omului!

48Este vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea,

care să poată să-și scape sufletul din Locuința morților?(Oprire)

49Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi,

pe care le-ai jurat lui David în credincioșia Ta?

50Adu-ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi,

adu-Ți aminte că port în sân ocara multor popoare;

51adu-Ți aminte de ocările vrăjmașilor Tăi, Doamne,

de ocările lor împotriva pașilor unsului Tău!

52Binecuvântat să fie Domnul în veci!

Amin! Amin!

2 Cronici 1

ISTORIA LUI SOLOMON

CAPITOLELE 1—9

(Faptele apostolilor 7:47.)

Solomon împărat

1Solomon, fiul lui David, s-a întărit în domnie; Domnul Dumnezeul lui a fost cu el și l-a înălțat din ce în ce mai mult. 2Solomon a poruncit întregului Israel, căpeteniilor peste mii și sute, judecătorilor, mai-marilor întregului Israel, căpeteniilor caselor părintești 3și Solomon s-a dus cu toată adunarea la înălțimea de la Gabaon. Acolo se afla cortul întâlnirii lui Dumnezeu, făcut în pustie de Moise, robul Domnului. 4Dar chivotul lui Dumnezeu fusese mutat de David din Chiriat-Iearim la locul pe care i-l pregătise, căci îi întinsese un cort la Ierusalim. 5Tot acolo se afla, înaintea cortului Domnului, altarul de aramă, pe care-l făcuse Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur. 6Solomon și adunarea au căutat pe Domnul. Și acolo, pe altarul de aramă care era înaintea cortului întâlnirii, a adus Solomon Domnului o mie de arderi-de-tot. 7În timpul nopții, Dumnezeu S-a arătat lui Solomon și i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!” 8Solomon a răspuns lui Dumnezeu: „Tu ai arătat o mare bunăvoință tatălui meu David și m-ai pus să domnesc în locul lui. 9Acum, Doamne Dumnezeule, împlinească-se făgăduința Ta făcută tatălui meu David, fiindcă m-ai pus să domnesc peste un popor mare la număr, ca pulberea pământului! 10Dă-mi dar înțelepciune și pricepere, ca să știu cum să mă port în fruntea acestui popor! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta atât de mare?” 11Dumnezeu a zis lui Solomon: „Fiindcă dorința aceasta este în inima ta, fiindcă nu ceri nici bogății, nici averi, nici slavă, nici moartea vrăjmașilor tăi, nici chiar o viață lungă, ci ceri pentru tine înțelepciune și pricepere ca să judeci pe poporul Meu, peste care te-am pus să domnești, 12înțelepciunea și priceperea îți sunt date. Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.”

Avuția lui Solomon

13Solomon s-a întors la Ierusalim după ce a părăsit înălțimea de la Gabaon și cortul întâlnirii. Și a domnit peste Israel. 14Solomon a strâns care și călărime; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a așezat în cetățile unde ținea carele și la Ierusalim, lângă împărat. 15Împăratul a făcut argintul și aurul tot atât de obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de obișnuiți ca sicomorii care cresc în câmpie. 16Solomon își aducea caii din Egipt; o ceată de negustori ai împăratului se duceau și-i luau în cete pe un preț hotărât; 17se duceau și aduceau din Egipt un car cu șase sute de sicli de argint și un cal cu o sută cincizeci de sicli. Tot așa aduceau și pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei.

Iov 39

1Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice când fată?

2Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

3Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

4Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

6I-am dat ca locuință pustiul

și pământul sărac ca locaș.

7El râde de zarva cetăților

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8Străbate munții ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

9Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta?

Și stă el noaptea la ieslea ta?

10Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

13Aripa struțului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

15Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16Este aspră cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călărețul lui.

19Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă asupra celor înarmați;

22își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23Zăngănește tolba cu săgeți pe el,

sulița și lancea strălucesc,

24fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

27Oare din porunca ta se înalță vulturul

și își așază cuibul pe înălțimi?

28El locuiește în stânci,

acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.”