Isaia 34

Judecată împotriva națiunilor

1Apropiați-vă, națiunilor, ca să ascultați!

Ascultați cu atenție, popoare!

Să asculte pământul și tot ceea ce-l umple,

lumea și toate făpturile ei!

2Căci Domnul este mânios pe toate națiunile

și este furios pe toate armatele lor.

El le nimicește cu desăvârșire,

le dă să fie măcelărite.

3Morții lor vor fi aruncați;

cadavrele lor vor răspândi un miros greu,

iar munții vor șiroi de sângele lor.

4Toată armata cerurilor se va descompune,

iar cerurile vor fi înfășurate ca un sul.

Toată armata lor va cădea

asemenea frunzei veștejite a viței

și asemenea smochinei stricate din pom.

5„Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri;

iată, ea coboară asupra Edomului,

asupra poporului pe care l-am dat judecății spre nimicire“.

6Sabia Domnului este scăldată în sânge,

este unsă cu grăsime,

cu sângele mieilor și al țapilor

și cu grăsimea rinichilor berbecilor.

Căci Domnul aduce o jertfă la Boțra

și face un mare măcel în Edom.

7Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei

și tăurașii împreună cu taurii puternici.

Țara lor va fi scăldată în sânge,

iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.

8Căci Domnul are o zi a răzbunării,

un an al răsplătirii pentru cauza Sionului.

9Pârâurile Edomului vor fi transformate în rășină,

iar pulberea lui în sulf.

Țara lui va fi ca rășina aprinsă!

10Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua,

iar fumul ei se va înălța veșnic.

Din generație în generație va rămâne pustie

și nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.

11Ciușul și cucuveaua o vor stăpâni,

bufnița și corbul își vor face cuib acolo.

El va întinde peste ea

sfoara de măsurat a pustiului

și măsura de greutate a golului.

12Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo

care să poată fi numit împărăție;

toți conducătorii lui vor ajunge o nimica.

13Spini vor crește în palatele lor,

urzici și mărăcini vor răsări în fortărețele lor.

Va deveni vizuină pentru șacali

și adăpost pentru struți.

14Animalele deșertului se vor întâlni cu hienele,

iar țapii sălbatici se vor chema unul pe altul.

De asemenea, animalele de noapte se vor culca

și își vor găsi un loc de odihnă acolo.

15Bufnița își va face cuibul acolo și va depune ouă,

le va cloci și își va strânge puii sub umbra aripilor sale.

Șoimii se vor aduna și ei,

fiecare cu perechea lui.

16Cercetați sulul Domnului și citiți!

Niciuna dintre acestea nu va lipsi;

niciuna nu va fi fără perechea ei,

căci gura Domnului a poruncit

și Duhul Său le-a adunat împreună.

17El a tras la sorți pentru ele

și mâna Sa le-a împărțit pământul cu sfoara de măsurat;

ele îl vor stăpâni pentru totdeauna

și-l vor locui din generație în generație.

Apocalipsa 7

Aplicarea sigiliului pe fruntea celor 144.000

1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger, care se înălța din est și care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“. 4Și am auzit numărul celor ce primiseră sigiliul pe frunte: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel primiseră sigiliul pe frunte:

5din seminția lui Iuda douăsprezece mii;

din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminția lui Gad – douăsprezece mii;

6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;

din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminția lui Manase – douăsprezece mii;

7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminția lui Levi – douăsprezece mii;

din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;

8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii primiseră sigiliul pe frunte.

Marea mulțime în robe albe

9După toate acestea, m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.

10Ei strigau cu glas tare, zicând:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Care stă pe tron,

și a Mielului!“.

11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s-au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:

„Amin! Lauda și gloria,

înțelepciunea și mulțumirea,

onoarea, puterea și măreția

să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin“.

13Unul dintre bătrâni m-a întrebat, zicând:

‒ Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?

14I-am răspuns:

‒ Domnule, tu știi!

El mi-a zis:

‒ Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare.

Ei și-au spălat robele

și le-au albit în sângele Mielului.

15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și I se închină zi și noapte în Templul Lui;

iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.

16Nu le va mai fi nici foame, nici sete

și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,

nici vreo altă căldură arzătoare,

17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori

și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,

iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.