1 Corinteni 6

Judecățile în Biserica din Corint

1Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți și nu la sfinți? 2Nu știți că sfinții vor judeca lumea? Și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți voi nevrednici să judecați lucruri de foarte mică însemnătate? 3Nu știți că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieții acesteia? 4Deci, când aveți neînțelegeri pentru lucrurile vieții acesteia, voi puneți judecători pe aceia pe care Biserica nu-i bagă în seamă? 5Spre rușinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înțelept, care să fie în stare să judece între frate și frate? 6Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, și încă înaintea necredincioșilor! 7Chiar faptul că aveți judecăți între voi este un cusur pe care-l aveți. Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba? 8Dar voi singuri sunteți aceia care nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați! 9Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, 10nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 11Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.

Despre curvie

12Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. 13Mâncărurile sunt pentru pântece și pântecele este pentru mâncăruri. Și Dumnezeu va nimici și pe unul, și pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul și Domnul este pentru trup. 14Și Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa. 15Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos și voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! 16Nu știți că cine se lipește de o curvă este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup.” 17Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El. 18Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său. 19Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? 20Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Geneza 2

Ziua de odihnă

1Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată oștirea lor. 2În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.

Facerea omului

4Iată istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. 5În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Raiul

8Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului. 10Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur. 12Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix. 13Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. 14Numele celui de al treilea este Hidechel. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. 16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, 17dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.”

Facerea femeii

18Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. 20Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. 23Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’, pentru că a fost luată din om.” 24De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25Omul și nevasta lui erau amândoi goi și nu le era rușine.

Ezechiel 23

Cele două surori curve: Samaria și Ierusalimul

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, erau două femei, fiice ale aceleiași mame. 3Ele au curvit în Egipt, au curvit în tinerețea lor; acolo le-au fost strânse țâțele, acolo le-a fost atins sânul fecioresc. 4Cea mai mare se chema Ohola și sora ei, Oholiba. Erau ale Mele și au născut fii și fiice. Ohola este Samaria; Oholiba este Ierusalimul. 5Ohola nu Mi-a fost credincioasă; s-a aprins de dragoste pentru ibovnicii ei, după asirieni, vecinii ei 6îmbrăcați cu stofe vopsite în albastru, dregători și căpetenii, toți tineri și plăcuți, călăreți călări pe cai. 7Ea a curvit cu ei, cu toată fruntea copiilor Asiriei; s-a spurcat cu toți aceia pentru care umbla nebună, s-a spurcat cu toți idolii lor. 8Nu s-a lăsat nici de curviile ei din Egipt, căci aceștia se culcaseră cu ea din tinerețea ei, îi atinseseră sânul fecioresc și își vărsaseră curviile peste ea. 9De aceea, am dat-o în mâinile ibovnicilor ei, în mâinile copiilor Asiriei, pentru care se aprinsese de dragoste. 10Ei i-au descoperit goliciunea, i-au luat fiii și fiicele și pe ea au ucis-o cu sabia, de i s-a dus vestea printre femei, după judecățile făcute de ei asupra ei. 11Sora ei Oholiba a văzut lucrul acesta și a fost mai fără frâu decât ea în patima ei și a întrecut pe soră-sa în curvii. 12Ea s-a aprins de dragoste după copiii Asiriei, după dregători și căpetenii, vecinii ei îmbrăcați în chip strălucit, călăreți călări pe cai, toți tineri și plăcuți. 13Am văzut că se spurcase întocmai ca cea dintâi din amândouă. 14Ea a mers chiar mai departe în curviile ei. A zărit pe ziduri niște zugrăveli de bărbați, niște icoane de haldeeni zugrăviți cu culoare roșie, 15cu brâie împrejurul coapselor lor, cu turbane de felurite culori pe cap, toți având înfățișarea unor viteji, după felul babilonienilor, a căror țară de naștere este Haldeea, și s-a aprins după ei 16la cea dintâi privire și le-a trimis soli în Haldeea. 17Și copiii Babilonului au venit la ea, în patul de dragoste, și au spurcat-o cu curviile lor. Așa că ea s-a spurcat cu ei și apoi inima i s-a înstrăinat de ei. 18Și, când și-a dezgolit ea necurăția, și-a descoperit goliciunea, și inima Mea s-a înstrăinat de ea, cum se înstrăinase și de soră-sa. 19Dar ea și-a înmulțit curviile tot mai mult, gândindu-se iarăși la zilele tinereții ei, când curvea în țara Egiptului. 20Ea s-a aprins după niște necurați, a căror carne era ca a măgarilor și a căror apropiere era ca a armăsarilor. 21Astfel, ți-ai înnoit iarăși nelegiuirile tinereții tale, când egiptenii îți strângeau țâțele, din pricina sânului tău fecioresc. 22De aceea, Oholiba, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Iată că ațâț împotriva ta pe ibovnicii tăi, de care ți-ai înstrăinat inima, și-i aduc din toate părțile împotriva ta: 23pe babilonieni și pe toți haldeenii, căpitani, voievozi și domni, și pe toți copiii Asiriei împreună cu ei, tineri și plăcuți, toți dregători și căpetenii, oameni vestiți, toți călări pe cai. 24Ei vin împotriva ta cu arme, care și roți și cu o mulțime de popoare. Cu scut, pavăză și coifuri înaintează din toate părțile împotriva ta. Lor le încredințez judecata și te vor judeca după legile lor. 25Te fac să-Mi simți gelozia și se vor purta cu urgie cu tine. Îți vor tăia nasul și urechile și sămânța ta va cădea lovită de sabie. Îți vor lua fiii și fiicele și ce-ți va mai rămâne va fi mâncat de foc. 26Te vor dezbrăca de haine și vor lua podoabele scumpe cu care te gătești. 27Voi pune astfel capăt nelegiuirilor tale și curviilor tale din țara Egiptului. Așa că nu-ți vei mai îndrepta privirile spre ei și nu te vei mai gândi la Egipt.’ 28Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Iată, te dau în mâinile acelora pe care îi urăști, de care ți s-a înstrăinat inima. 29Se vor purta cu ură cu tine; îți vor ridica toate bogățiile și te vor lăsa goală, goală de tot. Rușinea necurățiilor tale se va descoperi, rușinea nelegiuirilor și curviilor tale. 30Lucrurile acestea ți se vor întâmpla pentru că ai curvit cu neamurile, pentru că te-ai spurcat cu idolii lor. 31Ai mers pe calea surorii tale, de aceea și Eu îți pun potirul ei în mână.’ 32Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Vei bea potirul surorii tale, cel larg și adânc; vei ajunge de râs și de batjocură. Încape mult în el! 33Te vei umple de beție și durere, căci potirul surorii tale Samaria este un potir de groază și spaimă! 34Îl vei bea și îl vei goli, îi vei roade cioburile și-ți vei sfâșia țâțele. Căci Eu am vorbit’, zice Domnul Dumnezeu. 35De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că M-ai uitat, pentru că M-ai aruncat la spatele tău, poartă-ți și tu acum pedeapsa nelegiuirilor și curviilor tale!’” 36Domnul mi-a zis: „Fiul omului, vrei să le judeci pe Ohola și pe Oholiba? Pune-le înainte urâciunile lor! 37Ele s-au dedat la preacurvie și pe mâinile lor este sânge; au preacurvit cu idolii lor, și copiii pe care Mi-i născuseră i-au trecut prin foc în cinstea lor, ca să-i mănânce! 38Afară de aceasta, iată ce Mi-au mai făcut: Mi-au spurcat Locașul cel Sfânt în aceeași zi și Mi-au pângărit Sabatele. 39Căci după ce și-au jertfit copiii la idolii lor, tot în ziua aceea s-au dus și în Locașul Meu cel Sfânt ca să-l spurce. Iată ce au făcut în Casa Mea. 40Au umblat chiar după oamenii care veneau de departe, le-au trimis soli și iată că ei au venit. Pentru ei te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi și te-ai gătit cu podoabele tale; 41ai șezut pe un pat măreț, înaintea căruia era întinsă o masă pe care ai pus tămâia și untdelemnul Meu. 42S-au auzit strigătele unei mulțimi vesele și, cu mulțimea aceasta de oameni de rând, au adus niște bețivi din pustie, care au pus brățări în mâinile celor două surori și mândre cununi pe capetele lor. 43Am zis atunci cu privire la curva cea bătrână: ‘Și acum își va urma ea oare curviile și tot vor mai veni la ea?’ 44Și au venit la ea cum vin la o curvă; așa s-au dus la Ohola și Oholiba, la aceste femei nelegiuite. 45De aceea oamenii fără prihană le vor osândi cum se osândesc femeile preacurve, cum se osândesc cele ce varsă sânge, căci sunt preacurve și au sânge pe mâini. 46Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Voi aduce împotriva lor o mulțime de gloată mare și le voi da pradă chinului și jafului. 47Adunarea le va ucide cu pietre și le va doborî cu lovituri de sabie; le vor ucide fiii și fiicele lor și le vor arde casele cu foc. 48Voi face astfel să înceteze nelegiuirea în țară ca toate femeile să ia învățătură și să nu mai facă o nelegiuire ca a voastră! 49Vi se va răsplăti astfel nelegiuirea și veți purta păcatele săvârșite cu idolii voștri și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu!’”

Psalmul 74

O cântare a lui Asaf

1Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?

Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?

2Adu-Ți aminte de poporul Tău

pe care l-ai câștigat odinioară,

pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale!

Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;

3îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare!

Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.

4Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;

și-au pus semnele lor drept semne.

5Parcă erau niște oameni care ridică

toporul într-o pădure deasă:

6în curând, au sfărâmat toate podoabele săpate,

cu lovituri de securi și ciocane.

7Au pus foc Sfântului Tău Locaș;

au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.

8Ei ziceau în inima lor:

„Să-i prăpădim pe toți!”

Au ars toate locurile sfinte din țară.

9Semnele noastre nu le mai vedem;

nu mai este niciun proroc

și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…

10Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul

și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?

11Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta?

Scoate-o din sân și nimicește-i!

12Totuși Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi

dă izbăviri în mijlocul acestei țări.

13Tu ai despărțit marea cu puterea Ta,

ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;

14ai zdrobit capul leviatanului,

l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.

15Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie,

ai uscat râuri care nu seacă.

16A Ta este ziua, a Ta este și noaptea;

Tu ai așezat lumina și soarele.

17Tu ai statornicit toate hotarele pământului,

Tu ai rânduit vara și iarna.

18Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește

și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!

19Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale

și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!

20Ai în vedere legământul!

Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.

21Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat,

ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!

22Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina!

Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

23Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,

zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!