Iacov 4:9-17

9Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, și bucuria voastră, în întristare: 10Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța. 11Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. 12Unul singur este dătătorul și judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău? 13Ascultați, acum, voi care ziceți: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie și vom câștiga” 14și nu știți ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu sunteți decât un abur, care se arată puțintel și apoi piere. 15Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceți: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi și vom face cutare sau cutare lucru.” 16Pe când acum vă făliți cu lăudăroșiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. 17Deci cine știe să facă bine și nu face săvârșește un păcat!

2 Împăraţilor 22

Iosia împăratul lui Iuda

1Iosia avea opt ani când s-a făcut împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iedida, fata lui Adaia, din Boțcat. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la stânga. 3În anul al optsprezecelea al împăratului Iosia, împăratul a trimis în Casa Domnului pe Șafan, logofătul, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam. El i-a zis: 4„Suie-te la marele preot Hilchia și spune-i să strângă argintul adus în Casa Domnului, pe care l-au primit de la popor cei ce păzesc pragul. 5Să se dea argintul acesta în mâinile meșterilor însărcinați cu lucrarea în Casa Domnului. Și să-l dea celor ce lucrează la dregerea stricăciunilor Casei Domnului, 6anume: dulgherilor, zidarilor și pietrarilor, pentru cumpărăturile de lemn și de pietre cioplite trebuitoare pentru dregerea stricăciunilor casei. 7Dar să nu li se ceară socoteală de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează cinstit.”

Cartea legii găsită

8Atunci, marele preot Hilchia a zis lui Șafan, logofătul: „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” Și Hilchia a dat cartea lui Șafan, și Șafan a citit-o. 9Apoi, logofătul Șafan s-a dus să dea socoteală împăratului și a zis: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în casă și l-au dat în mâinile meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului.” 10Șafan, logofătul, a mai spus împăratului: „Preotul Hilchia mi-a dat o carte.” Și Șafan a citit-o înaintea împăratului. 11Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele. 12Și împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 13„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 14Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia s-au dus la prorocița Hulda, nevasta lui Șalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetății. După ce i-au vorbit, 15ea le-a zis: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Spuneți omului care v-a trimis la mine: 16«Așa vorbește Domnul: ‹Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia și asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărții pe care a citit-o împăratul lui Iuda. 17Pentru că M-au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrările mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia și nu se va stinge.›» 18Dar să spuneți împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebați pe Domnul: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel despre cuvintele pe care le-ai auzit: 19‹Pentru că ți s-a mișcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă și de blestem, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul. 20‹De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.›»’” Ei au adus împăratului răspunsul acesta.

Isaia 33

1Vai de tine, pustiitorule, care totuși n-ai fost pustiit, care jefuiești, și n-ai fost jefuit încă! După ce vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit și tu, după ce vei isprăvi de jefuit, vei fi jefuit și tu. 2Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! 3Când răsună glasul Tău, popoarele fug; când Te scoli Tu, neamurile se împrăștie. 4Și prada voastră va fi strânsă cum strânge mușița; sar peste ea cum sar lăcustele. 5Domnul este înălțat și locuiește în înălțime. El umple Sionul de nepărtinire și dreptate. 6Zilele tale sunt statornice, înțelepciunea și priceperea sunt un izvor de mântuire; frica de Domnul, iată comoara Sionului. 7Iată, vitejii strigă afară, solii păcii plâng cu amar. 8Drumurile sunt pustii; nimeni nu mai umblă pe drumuri. Asur a rupt legământul, disprețuiește cetățile, nu se uită la nimeni. 9Țara jelește și este întristată; Libanul este plin de rușine, tânjește; Saronul este ca o pustie; Basanul și Carmelul își scutură frunza. 10„Acum Mă voi scula”, zice Domnul, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. 11Ați zămislit fân și nașteți paie de miriște; suflarea voastră de mânie împotriva Ierusalimului este un foc care pe voi înșivă vă va arde de tot. 12Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var, ca niște spini tăiați care ard în foc. 13Voi, cei de departe, ascultați ce am făcut! Și voi, cei de aproape, vedeți puterea Mea!” 14Păcătoșii sunt îngroziți în Sion, un tremur a apucat pe cei nelegiuiți, care zic: „Cine din noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine din noi va putea să rămână lângă niște flăcări veșnice?” 15Cel ce umblă în neprihănire și vorbește fără vicleșug, cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce își astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge și își leagă ochii ca să nu vadă răul, 16acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, și apa nu-i va lipsi. 17Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei. 18Inima ta își va aduce aminte de groaza trecută și va zice: „Unde este logofătul? Unde este vistiernicul? Unde este cel ce veghea asupra turnurilor?” 19Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela îndrăzneț, pe poporul cu vorbirea încâlcită de n-o puteai înțelege, cu limba gângavă de n-o puteai pricepe. 20Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul ca locuință liniștită, ca un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui țăruși nu vor mai fi scoși niciodată și ale cărui funii nu vor mai fi dezlegate. 21Da, acolo cu adevărat Domnul este minunat pentru noi: El ne ține loc de râuri, de pâraie late, unde totuși nu pătrund corăbii cu lopeți și nu trece niciun vas puternic. 22Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru: El ne mântuiește! 23Funiile tale s-au slăbit, așa că nu mai pot strânge piciorul catargului și nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i așa de mare, că până și ologii iau parte la ea. 24Niciun locuitor nu zice: „Sunt bolnav!” Poporul Ierusalimului capătă iertarea fărădelegilor lui.