Habacuc 2

1Voi sta la locul meu de strajă

și mă voi așeza în turnul cetățuii.

Voi veghea, ca să văd ce-mi va spune

și ce voi răspunde când voi fi mustrat.

Răspunsul Domnului

2 Domnul mi-a răspuns și a zis:

‒ Scrie vedenia

și fă să se vadă clar pe tăblițe,

pentru ca un herald să poată alerga cu ea.

3Căci vedenia este încă pentru vremea hotărâtă.

Ea mărturisește despre sfârșit și nu va minți!

Chiar dacă întârzie, așteapt-o!

Căci sigur va veni; nu va ajunge târziu!

4Iată, s-a mândrit! Nu-i este drept sufletul în el.

Însă cel drept prin credința lui va trăi.

5Într-adevăr, vinul îl trădează pe omul arogant

și nu stă liniștit.

El își mărește pofta ca Locuința Morților

și este nesățios ca moartea,

atunci când strânge la sine toate națiunile

și adună la sine toate popoarele.

6Oare nu vor face toate acestea,

pe seama lui, un proverb,

o satiră și ghicitori? Se va zice:

„Vai de cel ce adună ce nu este al lui

(până când?)

și de cel ce se împovărează cu datorii.

7Oare nu se vor ridica deodată

cei ce te-au împrumutat?

Oare nu se vor trezi cei ce te fac să tremuri?

Vei ajunge astfel o pradă pentru ei.

8Fiindcă ai jefuit multe națiuni,

toate popoarele care vor rămâne te vor jefui!

Căci ai vărsat sângele oamenilor

și ai comis acte de violență pe pământ,

împotriva cetăților

și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ele.

9Vai de cel ce strânge câștig nelegiuit pentru casa lui,

ca să-și așeze apoi cuibul într-un loc înalt,

ca să scape din mâna nenorocirii.

10Ți-ai plănuit, de fapt, rușinea casei tale;

retezând o mulțime de popoare,

sufletul tău a păcătuit.

11Căci piatra din zid va striga,

iar grinda dintre căpriorii casei

îi va răspunde!

12Vai de cel ce construiește o cetate cu vărsare de sânge

și întemeiază un oraș prin nedreptate!

13Iată, să nu fie oare de la Domnul Oștirilor

faptul că popoarele muncesc din greu

doar pentru a hrăni focul,

și națiunile depun eforturi pentru nimic?

14Căci pământul va fi umplut de cunoștința gloriei Domnului,

așa cum apele acoperă adâncul mării.

15Vai de cel ce-i dă semenului său să bea!

Îi torni furia ta și îl îmbeți,

ca să-i vezi goliciunea.

16Te vei sătura de rușine, în loc de glorie!

Acum bea și tu și dezvelește-te!

Îți va veni și ție rândul

să iei paharul din dreapta Domnului

și va veni rușinea și peste gloria ta!

17Căci violența față de Liban te va acoperi,

și nimicirea animalelor te va înspăimânta,

din cauza sângelui oamenilor

și a violenței pe pământ,

împotriva cetății

și împotriva tuturor celor ce locuiesc în ea.

18La ce folosește un chip cioplit, pe care l-a cioplit artizanul,

sau un chip turnat, care învață minciuni?

Artizanul se încrede în propria lui lucrare,

deși ceea ce a făcut sunt doar niște idoli muți.

19Vai de cel ce zice lemnului: «Trezește-te!»

sau pietrei mute: «Scoală-te!».

Poate ea să-i învețe pe oameni?

Iată că este acoperită cu aur și argint,

dar nu este nicio suflare în ea!“.

20 Domnul însă este în Templul Său cel sfânt.

Tot pământul să tacă înaintea Lui!

Luca 21

Văduva săracă și dărnicia ei

(Mc. 12:41‑44)

1Când Și-a ridicat privirea, i-a văzut pe cei bogați punându-și darurile în vistieria Templului. 2A văzut și o văduvă săracă, punând acolo doi leptoni.

3 Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți, 4pentru că toți aceștia au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus întreaga sursă de trai pe care o avea“.

Semnele sfârșitului

(Mt. 24:1‑22; Mc. 13:1‑20)

5În timp ce unii vorbeau despre Templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu daruri, El a zis:

6‒ Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile când nu va fi lăsată piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

7Ei L-au întrebat:

‒ Învățătorule, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să se întâmple acestea?

8El le-a zis:

‒ Aveți grijă să nu fiți duși în rătăcire! Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“ și „Vremea se apropie!“. Să nu vă duceți după ei! 9Când veți auzi de războaie și răscoale, să nu vă îngroziți, căci întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârșitul nu va fi imediat.

10Apoi le-a zis:

‒ O națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. 11Vor fi cutremure mari și, în diverse locuri, molime și foamete. Vor fi manifestări înspăimântătoare și semne mari din cer. 12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi și vă vor persecuta. Vă vor da pe mâna sinagogilor și a închisorilor și vă vor duce înaintea regilor și înaintea guvernatorilor din cauza Numelui Meu. 13Veți avea astfel ocazia să fiți mărturie. 14Hotărâți-vă deci în inimile voastre să nu vă pregătiți mai dinainte ce veți vorbi în apărarea voastră! 15Căci Eu vă voi da cuvinte și o înțelepciune căreia niciunul dintre oponenții voștri nu i se va putea împotrivi și n-o va putea contrazice! 16Veți fi trădați chiar și de părinți, de frați, de rude și de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor omorî. 17Și veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu. 18Dar niciun fir de păr din cap nu vi se va pierde. 19Prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele.

20Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate, atunci să știți că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munți, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară, iar cei de pe câmpii să nu intre în el, 22căci acestea sunt zile de răzbunare, ca să se împlinească toate lucrurile care au fost scrise. 23Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Căci va fi necaz mare pe pământ și mânie împotriva poporului acestuia! 24Vor cădea uciși de ascuțișul sabiei și vor fi luați captivi printre toate națiunile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de către națiuni, până când se vor fi împlinit vremurile națiunilor.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mt. 24:23‑35; Mc. 13:21‑31)

25Vor fi semne în soare, lună și stele, iar pe pământ va fi groază printre națiuni, încremenite de urletul mării și al valurilor. 26Oamenii vor leșina de frică în așteptarea lucrurilor care urmează să vină asupra omenirii, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind într-un nor, cu putere și mare glorie. 28Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, îndreptați-vă spatele și ridicați-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie!

29Le-a spus apoi o pildă:

‒ Uitați-vă la smochin și la toți pomii. 30Când deja înfrunzesc, voi înșivă vedeți și știți că, de acum, vara este aproape. 31Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 33Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mt. 24:36‑51; Mc. 13:32‑37)

34Fiți atenți la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beții și cu îngrijorările vieții și, astfel, ziua aceea să vină asupra voastră pe neașteptate, 35ca o capcană! Căci ea va veni peste toți locuitorii de pe toată fața pământului. 36Fiți treji, deci, în orice vreme, rugându-vă să puteți scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului Omului!

37În fiecare zi Isus îi învăța pe oameni în Templu, iar în fiecare seară ieșea și Își petrecea noaptea pe muntele numit „al Măslinilor“. 38Și tot poporul venea dis-de-dimineață la El, în Templu, ca să-L asculte.