Ieremia 3

Necredincioasa Israel

1El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui,

iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat,

se mai întoarce acesta la ea?

N-ar fi chiar și țara aceea pângărită?

Și tu, care te-ai prostituat cu mulți amanți,

să te mai întorci la Mine?“,

zice Domnul.

2„Ridică-ți ochii spre înălțimile golașe și privește:

este vreun loc unde nu te-ai prostituat?

Stăteai pe drumuri pentru ei,

precum arabul în deșert.

Ai pângărit țara

prin necurățiile tale și cu răutatea ta.

3Chiar dacă ploile au fost oprite

și ploaia târzie a lipsit,

totuși, tu ți-ai păstrat înfățișarea de prostituată

și ai refuzat să te rușinezi.

4Acum, nu-i așa, strigi la Mine:

«Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!

5Își va ține El mânia pe vecie?

O va păstra El pentru totdeauna?».

Iată, așa ai vorbit,

dar tot continui să faci ce este rău“.

6În zilele regelui Iosia, Domnul mi-a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s-a prostituat acolo. 7Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s-a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am alungat-o și i-am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându-se cu piatra și cu lemnul. 10Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s-a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie“, zice Domnul.

Chemare la pocăință

11 Domnul mi-a zis: „Necredincioasa Israel pare dreaptă în comparație cu necredincioasa Iuda. 12Du-te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune:

«Întoarce-te, necredincioasă Israel», zice Domnul.

«Nu Mă voi mai uita încruntat la voi,

căci Eu sunt îndurător», zice Domnul,

«și nu țin mânie pe vecie.

13Numai recunoaște-ți nelegiuirea,

recunoaște că te-ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău,

că ți-ai irosit timpul cu dumnezeii străini,

sub orice copac verde,

și nu ai ascultat de glasul Meu»“,

zice Domnul.

14„Întoarceți-vă, fii răzvrătiți“, zice Domnul, „căci Eu sunt Stăpânul vostru. Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe doi dintr-o familie, și vă voi conduce în Sion. 15Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară“, zice Domnul, „nu veți mai vorbi de Chivotul legământului Domnului. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-și va mai aminti de el, nimănui nu-i va lipsi și nici nu vor face altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate națiunile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului. Și nu-și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.

18În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună, din țara de nord, în țara pe care am dat-o ca moștenire strămoșilor voștri. 19Îmi spuneam:

«O, cum te voi pune în numărul fiilor Mei

și-ți voi da ca moștenire o țară plăcută,

cea mai frumoasă moștenire dintre națiuni!»

Mă gândeam că Mă vei numi «Tată»

și nu vei înceta să Mă urmezi.

20Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei,

tot așa Mi-ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel“,

zice Domnul.

21Un vuiet se aude pe înălțimile golașe:

sunt plânsetele și rugăciunile fiilor lui Israel,

din cauză că și-au pervertit căile

și L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.

22„Întoarceți-vă, copii răzvrătiți,

și vă voi vindeca necredincioșiile!“

„Iată-ne, venim la Tine,

căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!

23Într-adevăr, altarele de pe dealuri

și idolii de pe munții cei mulți

sunt o minciună!

Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,

este mântuirea lui Israel!

24Din tinerețea noastră, idolul care aduce rușine

a devorat rodul muncii strămoșilor noștri –

turmele și cirezile lor,

fiii și fiicele lor.

25Să ne culcăm în rușinea noastră

și să ne acoperim cu disprețul nostru.

Căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,

atât noi, cât și strămoșii noștri,

din tinerețea noastră și până în ziua aceasta,

și nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru“.

Matei 17

Schimbarea la față

(Mc. 9:2-13; Lc. 9:28-36)

1După șase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele acestuia, și i-a dus deoparte, pe un munte înalt. 2Acolo I s-a schimbat înfățișarea înaintea lor. Fața Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui au devenit strălucitoare ca lumina. 3Și iată că li s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El.

4Petru I-a zis lui Isus:

‒ Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, voi face aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie.

5În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit. Și iată că un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultați!“.

6Când au auzit glasul, ucenicii s-au aruncat cu fața la pământ și s-au înspăimântat foarte tare.

7Dar Isus S-a apropiat și i-a atins, zicând:

‒ Ridicați-vă și nu vă temeți!

8Când și-au ridicat privirea, n-au mai văzut pe nimeni în afară de Isus singur.

9În timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând:

‒ Să nu spuneți nimănui despre această vedenie, până când va fi înviat Fiul Omului dintre cei morți.

10Ucenicii L-au întrebat, zicând:

‒ Atunci de ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

11 Isus, răspunzând, a zis:

‒ Într-adevăr, Ilie vine și va reașeza toate lucrurile. 12Dar Eu vă spun că Ilie a venit deja, însă ei nu l-au recunoscut, ci au făcut cu el tot ce-au vrut. Tot așa urmează să sufere și Fiul Omului din cauza lor.

13Atunci ucenicii au înțeles că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui băiat demonizat

(Mc. 9:14-29; Lc. 9:37-43)

14Când au ajuns la mulțime, un om s-a apropiat de El, a îngenuncheat înaintea Lui 15și I-a zis:

‒ Doamne, ai milă de fiul meu, căci este epileptic și suferă cumplit! Cade adesea în foc și adesea în apă! 16L-am adus la ucenicii Tăi, dar n-au putut să-l vindece.

17Isus, răspunzând, a zis:

‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai îngădui? Aduceți-l aici la Mine!

18Isus a mustrat demonul, iar acesta a ieșit din el. Și băiatul a fost vindecat chiar în ceasul acela.

19Atunci ucenicii s-au dus deoparte la Isus și au zis:

‒ Noi de ce n-am putut să-l alungăm?

20El le-a răspuns:

‒ Din cauza puținei voastre credințe. Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un bob de muștar, ați zice acestui munte: „Mută-te de aici, acolo!“, iar el s-ar muta. Nimic nu v-ar fi imposibil! 21Dar acest fel de demoni nu iese decât prin rugăciune și post.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 9:30-32; Lc. 9:43-45)

22În timp ce erau adunați în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor. 23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va fi înviat“. Ei s-au întristat foarte tare.

Taxa pentru Templu

24Când au ajuns în Capernaum, au venit la Petru cei ce încasau cele două drahme pentru Templu și l-au întrebat:

‒ Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme pentru Templu?

25El le-a răspuns:

‒ Ba da.

Când Petru a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte, zicând:

‒ Ce crezi, Simone? De la cine strâng regii pământului tributuri sau taxe? De la fiii lor sau de la străini?

26Petru I-a răspuns:

‒ De la străini.

Isus i-a zis:

‒ Așadar, fiii sunt scutiți. 27Totuși, ca să nu-i facem să se împiedice, du-te la mare, aruncă undița și trage afară primul pește care va veni. Când îi vei deschide gura, vei găsi un stater. Ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.