Matei 18, Numeri 35, Ieremia 45

Matei 18

Cel mai mare în Împărăția Cerurilor

(Mc. 9:33‑37; Lc. 9:46‑48)

1În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, zicând:

‒ Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor?

2 Isus a chemat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor 3și le-a zis:

‒ Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4Prin urmare, oricine se smerește precum acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5Și oricine îl primește, în Numele Meu, pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește.

Cauze de păcătuire

(Mc. 9:42‑47; Lc. 17:1‑2)

6Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7Vai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci este inevitabil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei!

Pilda despre oaia rătăcită

(Lc. 15:4‑7)

10Vedeți să nu cumva să-l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din Ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în Ceruri. 11Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.

12Ce părere aveți? Dacă unui om, care are o sută de oi, i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit! 14Tot astfel, voia Tatălui vostru din Ceruri este să nu piară vreunul dintre acești micuți.

Atitudinea față de cel ce păcătuiește

(Lc. 17:3)

15Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l doar între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie bazată pe cuvântul a doi sau trei martori“. 17Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân și ca un colector de taxe.

18Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în Cer și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Cer.

19Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în Ceruri. 20Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!

Pilda despre sclavul nemilostiv

(Lc. 17:4)

21Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat:

‒ Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?

22Isus i-a zis:

‒ Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.

23De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. 24Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți. 25Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.

26Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“. 27Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.

28După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“.

29Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti“.

30Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

32Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33Nu trebuia oare să ai și tu milă de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“.

34Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.

35Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său.

Numeri 35

Cetățile leviților

1 Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului, zicând: 2„Poruncește-le fiilor lui Israel să dea leviților, din moștenirea pe care o vor avea, niște cetăți în care să poată locui. Să le mai dea și pășuni în jurul acestor cetăți. 3Cetățile să fie ale lor, ca să locuiască în ele, iar pășunile să fie pentru vitele lor, pentru bunurile lor și pentru toate animalele lor.

4Pășunile din jurul cetăților pe care le veți da leviților să aibă, începând de la zidul exterior al cetății, o mie de coți de jur-împrejur. 5În afara cetății să numărați două mii de coți în partea de est, două mii de coți în partea de vest, două mii de coți în partea de nord și două mii de coți în partea de sud, astfel încât cetatea să fie în mijloc. Acestea să fie pășunile lor din jurul cetăților lor.

Cetățile de refugiu

(Deut. 4:41‑43; 19:1‑14; Ios. 20:1‑9)

6Șase din cetățile pe care le veți da leviților să fie cetăți de refugiu, în care să poată fugi ucigașul. Pe lângă acestea, să le mai dați patruzeci și două de cetăți. 7Astfel, toate cetățile pe care trebuie să le dați leviților să fie în număr de patruzeci și opt, împreună cu pășunile din jurul lor. 8Cetățile pe care le veți da, să fie din teritoriul aflat în posesiunea fiilor lui Israel. Cei ce au multe cetăți să dea mai multe, iar cei ce au puține cetăți să dea mai puține. Fiecare seminție să dea leviților din cetățile ei, potrivit cu moștenirea pe care a primit-o“.

9 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți trece Iordanul în țara Canaanului, 11să alegeți câteva cetăți care să fie locuri de refugiu, unde să poată fugi ucigașul care a omorât fără voie o persoană. 12Aceste cetăți vor fi locuri de refugiu dinaintea răzbunătorului, astfel încât ucigașul să nu fie omorât înainte de a se înfățișa în fața adunării pentru a fi judecat. 13Din cetățile pe care le veți da, șase să fie cetăți de refugiu: 14să le dați trei cetăți de partea aceasta a Iordanului și trei cetăți în țara Canaanului. Acestea vor fi cetăți de refugiu. 15Aceste șase cetăți să fie locuri de refugiu pentru fiii lui Israel, pentru străini și pentru peregrinii din mijlocul vostru, pentru ca oricine a omorât fără voie o persoană să poată fugi acolo.

16Dacă un om lovește pe cineva cu un obiect de fier și-l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 17Dacă cineva are în mână o piatră a cărei lovitură poate cauza moartea și lovește pe cineva omorându-l, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 18Dacă cineva are în mână un obiect de lemn care poate cauza moartea și lovește pe cineva și-l omoară, acel om este un ucigaș; ucigașul să fie pedepsit cu moartea. 19Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaș; atunci când îl va întâlni, să-l omoare. 20Dacă cineva împinge cu ură un om sau dacă-l pândește și aruncă cu ceva în el și-l omoară 21sau dacă, din dușmănie, îl lovește cu pumnul și-l omoară, cel ce l-a lovit să fie pedepsit cu moartea. El este un ucigaș. Răzbunătorul sângelui să-l omoare pe ucigaș când îl întâlnește.

22Dar, dacă cineva lovește dintr-odată un om, fără dușmănie, sau dacă aruncă cu un obiect în el, fără să-l fi pândit dinainte, 23sau dacă, fără să-l vadă, aruncă în el cu o piatră care poate cauza moartea și acesta moare, atunci, de vreme ce nu i-a fost dușman și n-a intenționat să-l rănească, 24adunarea trebuie să judece între el și răzbunătorul sângelui, conform acestor judecăți. 25Adunarea să elibereze ucigașul din mâna răzbunătorului sângelui și să-l trimită înapoi în cetatea de refugiu în care fugise. El să locuiască acolo până la moartea marelui preot care a fost uns cu ulei sfânt.

26Dar, dacă ucigașul va ieși vreodată în afara granițelor cetății de refugiu în care a fugit 27și răzbunătorul sângelui îl găsește în afara cetății de refugiu, atunci răzbunătorul sângelui îl poate omorî pe ucigaș și nu va fi vinovat de omor. 28Ucigașul trebuie să rămână în cetatea de refugiu până la moartea marelui preot. Numai după moartea marelui preot se poate reîntoarce la proprietatea lui.

29Acestea vor fi pentru voi reguli pe baza cărora să judecați de-a lungul generațiilor voastre, în toate locurile în care veți locui.

30Dacă cineva ucide o persoană, ucigașul să fie omorât pe baza mărturiei martorilor. Un singur martor nu este suficient să mărturisească împotriva unei persoane ca să fie omorâtă.

31Să nu acceptați răscumpărare pentru viața unui ucigaș vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.

32Să nu acceptați răscumpărare pentru cel care a fugit într-o cetate de refugiu și să nu-i dați voie să se întoarcă și să locuiască în proprietatea lui înainte de moartea marelui preot.

33Să nu pângăriți țara în care vă aflați. Sângele pângărește țara și nu se poate face altfel de ispășire pentru pământul peste care a fost vărsat sânge, decât prin sângele celui care l-a vărsat. 34Să nu pângăriți deci țara în care locuiți și în mijlocul căreia Eu locuiesc, căci Eu, Domnul, locuiesc în mijlocul fiilor lui Israel»“.

Ieremia 45

Mesaj pentru Baruc

1Iată cuvântul pe care profetul Ieremia i l-a spus lui Baruc, fiul lui Neria, în al patrulea an al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, după ce Baruc scrisese într-un sul cuvintele pe care i le dictase Ieremia.

2„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la tine, Baruc: 3«Tu zici: ‘Vai de mine! Domnul a adăugat întristare la durerea mea. Sunt sleit din cauza suspinelor și nu găsesc odihnă’».

4Așa să-i zici lui Baruc: «Așa vorbește Domnul: ‘Iată, ceea ce am construit voi dărâma, iar ceea ce am plantat voi smulge, și anume toată țara aceasta. 5Iar tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta, căci voi aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul. Ție, însă, îți voi da ca pradă propria ta viață, oriunde vei merge’»“.