top of page

29 Mai

  • 29 mai
  • 10 min de citit
Fapte 13:21-22, 1 Samuel 9-11, 13
Fapte 13:21-22, 1 Samuel 9-11, 13





Fapte 13:21-22


21Ei au cerut atunci un împărat. Și, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminția lui Beniamin, 22apoi l-a înlăturat și le-a ridicat împărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ‘Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.’


1 Samuel 9

Saul la Samuel

1Era un om din Beniamin, numit Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniamit, un om tare și voinic. 2El avea un fiu cu numele Saul, tânăr și frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Și-i întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus. 3Măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul, s-au rătăcit, și Chis a zis fiului său Saul: „Ia cu tine o slugă, scoală-te și du-te de caută măgărițele.” 4Saul a trecut prin muntele lui Efraim și a străbătut țara Șalișa fără să le găsească; au trecut prin țara Șaalim, și nu erau acolo; au străbătut țara lui Beniamin, și nu le-au găsit. 5Ajunseseră în țara Țuf, când Saul a zis slugii care îl însoțea: „Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu, lăsând măgărițele, să fie îngrijorat de noi.” 6Sluga i-a zis: „Iată că în cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, un om cu vază; tot ce spune el nu se poate să nu se întâmple. Haidem la el dar; poate că ne va arăta drumul pe care trebuie să apucăm.” 7Saul a zis slugii sale: „Dar dacă mergem acolo, ce să aducem omului lui Dumnezeu? Căci nu mai avem merinde în saci și n-avem niciun dar de adus omului lui Dumnezeu. Ce avem?” 8Sluga a luat din nou cuvântul și a zis lui Saul: „Uite, eu am la mine un sfert de siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu și ne va arăta drumul.” 9Odinioară, în Israel, când se ducea cineva să întrebe pe Dumnezeu, zicea: „Haidem să mergem la văzător!” Căci acela care se numește azi proroc se numea odinioară văzător. 10Saul a zis slugii: „Ai dreptate; haidem să mergem!” Și s-au dus în cetatea unde era omul lui Dumnezeu. 11Pe când se suiau ei spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșiseră să scoată apă și le-au zis: „Aici este văzătorul?” 12Ele le-au răspuns: „Da, iată-l înaintea ta; dar du-te repede, astăzi a venit în cetate, pentru că poporul aduce jertfă pe înălțime. 13Când veți intra în cetate, îl veți găsi înainte ca să se suie la locul înalt să mănânce, căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa; după aceea, mănâncă și cei poftiți. Suiți-vă dar, căci acum îl veți găsi.” 14Și s-au suit în cetate. Tocmai când intrau pe poarta cetății, au fost întâlniți de Samuel, care ieșea să se suie pe înălțime. 15Dar, cu o zi mai înainte de venirea lui Saul, Domnul înștiințase pe Samuel și-i zisese: 16„Mâine, la ceasul acesta, îți voi trimite un om din țara lui Beniamin și să-l ungi drept căpetenie a poporului Meu Israel. El va scăpa poporul Meu din mâna filistenilor, căci am căutat cu îndurare spre poporul Meu, pentru că strigătul lui a ajuns până la Mine.” 17Când a zărit Samuel pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată omul despre care ți-am vorbit; el va domni peste poporul Meu.” 18Saul s-a apropiat de Samuel la mijlocul porții și a zis: „Arată-mi, te rog, unde este casa văzătorului.” 19Samuel a răspuns lui Saul: „Eu sunt văzătorul. Suie-te înaintea mea pe înălțime, și veți mânca astăzi cu mine. Mâine te voi lăsa să pleci și-ți voi spune tot ce se petrece în inima ta. 20Nu te neliniști de măgărițele pe care le-ai pierdut acum trei zile, căci s-au găsit. Și pentru cine este păstrat tot ce este mai de preț în Israel? Oare nu pentru tine și pentru toată casa tatălui tău?” 21Saul a răspuns: „Oare nu sunt eu beniamit, din una din cele mai mici seminții ale lui Israel? Și familia mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminția lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbești astfel?” 22Samuel a luat pe Saul și pe sluga lui, i-a vârât în odaia de mâncare, le-a dat locul cel dintâi între cei poftiți, care erau aproape treizeci de inși. 23Samuel a zis bucătarului: „Adu porția pe care ți-am dat-o când ți-am zis: ‘Pune-o deoparte.’” 24Bucătarul a dat spata și ce era pe ea și a pus-o înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: „Iată ce a fost păstrat, pune-o înainte și mănâncă, fiindcă pentru tine s-a păstrat când am poftit poporul.” Astfel, Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea. 25S-au coborât apoi de pe înălțime în cetate, și Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperișul casei. 26Apoi s-au sculat dis-de-dimineață, și, în revărsatul zorilor, Samuel a chemat pe Saul de pe acoperiș și a zis: „Scoală-te, și te voi însoți.” Saul s-a sculat și au ieșit amândoi, el și Samuel. 27Când s-au coborât la marginea cetății, Samuel a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră.” Și sluga a trecut înainte. „Oprește-te acum”, a zis iarăși Samuel, „și-ți voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu.”


1 Samuel 10

Saul este uns de Samuel ca împărat

1Samuel a luat sticluța cu untdelemn și a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat și a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moștenirii Lui? 2Astăzi, după ce mă vei părăsi, vei găsi doi oameni la mormântul Rahelei, în hotarul lui Beniamin, la Țelțah. Ei îți vor zice: ‘Măgărițele pe care te-ai dus să le cauți s-au găsit, și iată că tatăl tău nu se mai gândește la măgărițe, ci este îngrijorat de voi și zice: «Ce să fac pentru fiul meu?»’ 3De acolo vei merge mai departe și vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, și ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin. 4Ei te vor întreba de sănătate și-ți vor da două pâini, pe care le vei lua din mâna lor. 5După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana filistenilor. Când vei intra în cetate, vei întâlni o ceată de proroci coborându-se de pe înălțimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere și cobze înainte, și prorocind. 6Duhul Domnului va veni peste tine, vei proroci cu ei și vei fi prefăcut într-alt om. 7Când ți se vor împlini semnele acestea, fă ce vei găsi de făcut, căci Dumnezeu este cu tine. 8Apoi să te cobori înaintea mea la Ghilgal, și eu mă voi coborî la tine ca să aduc arderi-de-tot și jertfe de mulțumire. Să mă aștepți șapte zile acolo, până voi ajunge eu la tine și-ți voi spune ce ai să faci.” 9De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a dat o altă inimă, și toate semnele acestea s-au împlinit în aceeași zi. 10Când au ajuns la Ghibea, iată că i-a ieșit înainte o ceată de proroci. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a prorocit în mijlocul lor. 11Toți cei ce-l cunoscuseră mai înainte au văzut că prorocea împreună cu prorocii și își ziceau unul altuia în popor: „Ce s-a întâmplat cu fiul lui Chis? Oare și Saul este între proroci?” 12Cineva din Ghibea a răspuns: „Și cine este tatăl lor?” De acolo zicala: „Oare și Saul este între proroci?” 13Când a sfârșit de prorocit, s-a dus pe înălțime. 14Unchiul lui Saul a zis lui Saul și slugii lui: „Unde v-ați dus?” Saul a răspuns: „Să căutăm măgărițele, dar, când am văzut că nu le găsim, ne-am dus la Samuel.” 15Unchiul lui Saul a zis din nou: „Istorisește-mi dar ce v-a spus Samuel.” 16Și Saul a răspuns unchiului său: „Ne-a spus că măgărițele s-au găsit.” Și nu i-a spus nimic despre împărăția despre care vorbise Samuel.

Saul, ales împărat prin sorți

17Samuel a chemat poporul înaintea Domnului la Mițpa 18și a zis copiilor lui Israel: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Eu am scos din Egipt pe Israel și v-am izbăvit din mâna egiptenilor și din mâna tuturor împărățiilor care vă apăsau. 19Și astăzi, voi lepădați pe Dumnezeul vostru, care v-a izbăvit din toate relele și din toate suferințele voastre, și-I ziceți: «Pune un împărat peste noi!» Înfățișați-vă acum înaintea Domnului, după semințiile voastre și după miile voastre.’” 20Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel și a ieșit la sorți seminția lui Beniamin. 21A apropiat seminția lui Beniamin pe familii și a ieșit la sorți familia lui Matri. Apoi a ieșit la sorți Saul, fiul lui Chis. L-au căutat, dar nu l-au găsit. 22Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Și Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.” 23Au alergat și l-au scos de acolo, și el s-a înfățișat în mijlocul poporului. Îi întrecea pe toți în înălțime, de la umăr în sus. 24Samuel a zis întregului popor: „Vedeți pe cel pe care l-a ales Domnul? Nu este nimeni în tot poporul care să fie ca el.” Și tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul!” 25Samuel a făcut cunoscut poporului dreptul împărăției și l-a scris într-o carte, pe care a pus-o înaintea Domnului. Apoi a dat drumul întregului popor, trimițând pe fiecare acasă. 26Și Saul s-a dus acasă, în Ghibea, însoțit de o parte din ostași, a căror inimă o mișcase Dumnezeu. 27S-au găsit însă și oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Și l-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.


1 Samuel 11

Înfrângerea amoniților

1Nahaș, Amonitul, a venit și a împresurat Iabesul din Galaad. Toți locuitorii din Iabes au zis lui Nahaș: „Fă legământ cu noi, și-ți vom fi supuși.” 2Dar Nahaș, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept și să arunc astfel o ocară asupra întregului Israel.” 3Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de șapte zile ca să trimitem soli în tot ținutul lui Israel; și dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ție.” 4Solii au ajuns la Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul poporului. Și tot poporul a ridicat glasul și a plâns. 5Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, și a întrebat: „Ce are poporul de plânge?” I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. 6Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și s-a mâniat foarte tare. 7A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăți și le-a trimis prin soli în tot ținutul lui Israel, zicând: „Oricine nu va merge după Saul și Samuel își va vedea boii tăiați la fel.” Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. 8Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec; copiii lui Israel erau trei sute de mii și bărbații lui Iuda, treizeci de mii. 9Ei au zis solilor care veniseră: „Așa să vorbiți locuitorilor Iabesului din Galaad: ‘Mâine, când va dogori soarele, veți avea ajutor.’” Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie 10și au zis amoniților: „Mâine ne vom supune vouă și ne veți face ce vă va plăcea.” 11A doua zi, Saul a împărțit poporul în trei cete. Au pătruns în tabăra amoniților în straja dimineții și i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiți și n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

Bunătatea lui Saul. Jertfa din Ghilgal

12Poporul a zis lui Samuel: „Cine zicea: ‘Saul să domnească peste noi?’ Dați încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm.” 13Dar Saul a zis: „Nimeni nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire lui Israel.” 14Și Samuel a zis poporului: „Veniți și să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăția.” 15Tot poporul s-a dus la Ghilgal și au pus pe Saul împărat, înaintea Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe de mulțumire înaintea Domnului și Saul și toți oamenii lui Israel s-au veselit foarte mult acolo.


1 Samuel 13

DOMNIA LUI SAUL

CAPITOLELE 13—31

(Osea 13:11.)

Războiul cu filistenii

1Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani peste Israel. 2Saul și-a ales trei mii de bărbați din Israel: două mii erau cu el la Micmaș și pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea lui Beniamin. Pe ceilalți din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. 3Ionatan a bătut tabăra filistenilor care era la Gheba, și filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbița prin toată țara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” 4Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor și Israel s-a făcut urât filistenilor.” Și poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. 5Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care și șase mii de călăreți; și poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe țărmul mării. Au venit și au tăbărât la Micmaș, la răsărit de Bet-Aven. 6Bărbații lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânși de aproape, și s-au ascuns în peșteri, în tufișuri, în stânci, în turnuri și în gropile pentru apă. 7Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în țara lui Gad și Galaad. Saul era tot la Ghilgal, și tot poporul de lângă el tremura. 8A așteptat șapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, și poporul se împrăștia de lângă Saul. 9Atunci, Saul a zis: „Aduceți-mi arderea-de-tot și jertfele de mulțumire.” Și a jertfit arderea-de-tot. 10Pe când sfârșea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, și Saul i-a ieșit înainte să-i ureze de bine. 11Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăștie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât și că filistenii sunt strânși la Micmaș, 12mi-am zis: ‘Filistenii se vor coborî împotriva mea la Ghilgal, și eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit și am adus arderea-de-tot.” 13Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun și n-ai păzit porunca pe care ți-o dăduse Domnul Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel; 14dar, acum, domnia ta nu va dăinui. Domnul Și-a ales un om după inima Lui și Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ți poruncise Domnul.” 15Apoi, Samuel s-a sculat și s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape șase sute de oameni. 16Saul, fiul său Ionatan și poporul care se afla cu ei se așezaseră la Gheba lui Beniamin, și filistenii tăbărau la Micmaș. 17Din tabăra filistenilor au ieșit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra, spre țara Șual, 18alta a luat drumul spre Bet-Horon și a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Țeboim, înspre pustie. 19În toată țara lui Israel nu se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseseră: „Să împiedicăm pe evrei să-și facă săbii sau sulițe.” 20Și fiecare om din Israel se cobora la filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21când se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vârf țepușului cu care mâna boii. 22Și așa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu era nici sabie, nici suliță în mâinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu aveau decât Saul și fiul său Ionatan. 23O ceată de filisteni a venit și s-a așezat la trecătoarea Micmașului.

 
 
 

Comentarii


bottom of page