Osea 13

Mânia Domnului împotriva lui Israel

1Când vorbea Efraim, răspândea groază!

El era respectat în Israel,

dar a păcătuit cu Baal și a murit.

2Acum ei păcătuiesc întruna;

din argintul lor își fac chipuri turnate,

idoli, potrivit cu îndemânarea lor,

toți fiind lucrarea meșterilor.

Se zice despre ei:

„Acei oameni care aduc jertfe,

care sărută idolii în formă de vițel“.

3De aceea vor fi ca norul de dimineață

și ca roua care dispare devreme,

ca pleava suflată de furtună în arie

și ca fumul care iese din horn.

4„Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,

încă din țara Egiptului.

Tu cunoști că nu este niciun alt Dumnezeu în afară de Mine

și nu este niciun alt Mântuitor în afară de Mine.

5Eu te-am cunoscut când erai în deșert,

într-o regiune uscată.

6Când au dat însă de pășune, s-au săturat,

iar după ce s-au săturat,

s-au mândrit în inima lor

și, astfel, M-au uitat.

7Prin urmare, voi fi pentru ei ca un leu,

îi voi pândi pe drum ca un leopard.

8Voi da peste ei ca o ursoaică ai cărei pui au fost furați

și le voi sfâșia pieptul.

Îi voi devora ca un leu,

iar vietățile câmpului îi vor sfâșia.

9Distrugerea ta, Israel, a venit din cauză că ai fost împotriva Mea,

împotriva Ajutorului tău.

10Unde-ți este regele, ca să te poată salva acum?

Unde sunt judecătorii din toate cetățile tale?

Unde sunt aceia despre care ziceai:

«Dă-mi un rege și conducători!»?

11Ți-am dat un rege, în mânia Mea,

și ți l-am luat, în furia Mea!

12Nelegiuirea Efraimului este adunată

și păcatul lui este păstrat.

13Durerile nașterii au venit la el,

însă el este un fiu neînțelept,

căci în momentul nașterii,

nu stă la ieșirea din pântec.

14Îi voi elibera din mâna Locuinței Morților.

Îi voi răscumpăra de la moarte.

Moarte, unde îți sunt molimele?

Locuință a Morților, unde îți este distrugerea?

Căința va fi ascunsă de ochii Mei,

15oricât de roditor va fi el printre frații săi.

Vântul de est va veni,

o suflare a Domnului se va stârni din deșert.

Acesta îi va usca izvorul

și îi va seca fântâna.

Vistieria îi va fi jefuită

de toate lucrurile prețioase.

16Samaria își va purta vina

pentru că s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului ei.

Vor cădea uciși de sabie;

copiii lor vor fi măcelăriți,

iar femeile lor însărcinate vor fi spintecate“.

Psalmii 137

1Pe malurile râurilor Babilonului,

stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.

2Ne atârnaserăm lirele

în sălciile din acel loc,

3căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări,

asupritorii noștri ne cereau bucurie:

„Cântați-ne din cântările Sionului!“.

4Cum să cântăm noi cântările Domnului

pe un pământ străin?

5Ierusalime, dacă te voi uita,

să-și uite și dreapta mea îndemânarea!

6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,

dacă nu-mi voi aminti de tine

și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 Doamne, adu-Ți aminte de fiii lui Edom,

care, în ziua distrugerii Ierusalimului,

ziceau: „Radeți!

Radeți tot până la temelie!“.

8Fiică distrugătoare a Babilonului!

Ferice de acela care te va pedepsi

pentru ceea ce ne-ai făcut!

9Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi

și-i va zdrobi de stâncă!

Psalmii 138

Al lui David.

1Îți voi mulțumi din toată inima mea;

Voi cânta spre lauda Ta înaintea dumnezeilor!

2Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt

și voi aduce mulțumiri Numelui Tău,

pentru îndurarea Ta și pentru credincioșia Ta,

căci Ți-ai înălțat Cuvântul mai presus de toată faima Ta.

3În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,

mi-ai încurajat sufletul cu putere.

4 Doamne, toți regii pământului îți vor aduce mulțumiri

când vor auzi cuvintele gurii Tale!

5Vor cânta despre căile Domnului,

căci mare este gloria Ta, Doamne!

6Deși este înălțat, Domnul îl vede pe cel smerit

și îl cunoaște, de departe, pe cel mândru.

7Când umblu prin mijlocul necazului,

Tu mă înviorezi,

Îți întinzi mâna împotriva mâniei dușmanilor mei

și mă salvezi cu dreapta Ta.

8 Domnul mă va răzbuna.

Doamne, îndurarea Ta este veșnică:

nu părăsi lucrările mâinilor Tale!