1 Corinteni 8

Carnea rămasă de la jertfe

1În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință.

Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă crede cineva că știe ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu. 4Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol este tot una cu nimic și că nu este decât un singur Dumnezeu. 5Căci chiar dacă ar fi așa-numiții „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ (cum și sunt în adevăr mulți „dumnezei” și mulți „domni”), 6totuși, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi. 7Dar nu toți au cunoștința aceasta. Ci unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; și cugetul lor, care este slab, este întinat. 8Dar nu carnea ne face pe noi plăcuți lui Dumnezeu: nu câștigăm nimic dacă mâncăm din ea și nu pierdem nimic dacă nu mâncăm. 9Luați seama însă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoștință, că șezi la masă într-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va împinge pe el să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11Și astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoștințe a ta; el, fratele pentru care a murit Hristos! 12Dacă păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13De aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.

2 Cronici 28

Ahaz împăratul lui Iuda

1Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David. 2A umblat în căile împăraților lui Israel și a făcut chiar chipuri turnate pentru baali, 3a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom și a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 4Aducea jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub orice copac verde. 5Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut și i-au luat un mare număr de prinși de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat și în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere. 6Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toți viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 7Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărătești, și pe Elcana, care era al doilea după împărat. 8Copiii lui Israel au luat dintre frații lor două sute de mii de prinși de război, femei, fii și fiice, și le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria. 9Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieșit înaintea oștirii care se întorcea la Samaria și le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinților voștri în mâinile voastre, și voi i-ați ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri. 10Și credeți acum că veți face din copiii lui Iuda și din Ierusalim robii și roabele voastre? Dar voi nu sunteți vinovați înaintea Domnului Dumnezeului vostru? 11Ascultați-mă dar și dați drumul acestor prinși pe care i-ați luat dintre frații voștri, căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!” 12Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meșilemot, Ezechia, fiul lui Șalum, și Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oștire 13și le-au zis: „Să nu aduceți aici pe acești prinși de război. Căci, după ce că suntem vinovați înaintea Domnului, voi vreți să mai și adăugați la păcatele și la greșelile noastre. Suntem foarte vinovați, și mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.” 14Ostașii au lăsat pe prinșii de război și prada înaintea căpeteniilor și înaintea întregii adunări. 15Și oamenii numiți pe nume pentru aceasta s-au sculat și au luat pe prinșii de război, au îmbrăcat cu prada pe toți cei ce erau goi, le-au dat haine și încălțăminte, le-au dat să mănânce și să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toți cei osteniți și i-au adus la Ierihon, Cetatea Finicilor, la frații lor. Apoi s-au întors la Samaria.

Pedepsele asupra lui Ahaz

16Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împărații Asiriei. 17Edomiții au venit iarăși, au bătut pe Iuda și le-au luat prinși de război. 18Filistenii au năvălit în cetățile din câmpie și din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Șemeșul, Aialonul, Ghederotul, Socoul și satele lui, Timna și satele ei, Ghimzoul și satele lui și s-au așezat acolo. 19Căci Domnul a smerit pe Iuda din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda și păcătuise împotriva Domnului. 20Tiglat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaș și nu l-a ajutat. 21Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului și a mai-marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei, dar nu i-a ajutat la nimic. 22Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit și mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz. 23A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, și a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraților Siriei le vin în ajutor, le voi aduce și eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui și a întregului Israel. 24Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu și a făcut bucăți uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis ușile Casei Domnului, și-a făcut altare în toate colțurile Ierusalimului 25și a ridicat înălțimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Și a mâniat astfel pe Domnul Dumnezeul părinților săi. 26Celelalte fapte ale lui și toate căile lui, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel. 27Ahaz a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraților lui Israel. Și, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Ieremia 44

Mustrarea iudeilor în Egipt

1Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof și în țara Patros: 2„Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Ați văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sunt decât niște dărâmături și nimeni nu mai locuiește în ele 3din pricina răutății cu care au lucrat, ca să Mă mânie, ducându-se să tămâieze și să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri. 4V-am trimis întruna pe toți slujitorii Mei prorocii ca să vă spună: «Nu faceți aceste urâciuni, pe care le urăsc!» 5Dar ei n-au vrut s-asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor și n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei. 6De aceea s-a vărsat urgia Mea și a izbucnit mânia Mea și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, care nu mai sunt decât niște dărâmături și un pustiu, cum se vede astăzi.’ 7Acum, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci și să nu mai rămână nicio rămășiță din voi? 8Pentru ce Mă mâniați voi prin lucrările mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei, ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pământului? 9Ați uitat nelegiuirile părinților voștri, nelegiuirile împăraților lui Iuda, nelegiuirile nevestelor lor, nelegiuirile voastre și nelegiuirile nevestelor voastre săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? 10Ei nu s-au smerit nici până în ziua de azi, n-au frică, nu urmează Legea Mea și poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea părinților voștri.’ 11De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Iată, Îmi întorc Fața împotriva voastră ca să vă fac rău și să nimicesc pe tot Iuda. 12Voi lua rămășițele lui Iuda care și-au îndreptat fața ca să meargă în țara Egiptului, să locuiască acolo pentru o vreme; toți vor fi nimiciți și vor cădea în țara Egiptului; vor fi nimiciți de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie și de foamete și vor fi o pricină de afurisenie, de spaimă, de blestem și de ocară. 13Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete și cu ciumă. 14Nu va rămâne și nu va scăpa niciunul din rămășițele lui Iuda, care au venit să locuiască pentru o vreme în țara Egiptului cu gând să se întoarcă iarăși în țara lui Iuda, unde doresc să se întoarcă iarăși să se așeze; nu se vor mai întoarce decât vreo câțiva, care vor scăpa!’” 15Toți bărbații care știau că nevestele lor aduceau tămâie altor dumnezei, toate femeile care se aflau acolo în mare număr și tot poporul care locuia în țara Egiptului, la Patros, au răspuns așa lui Ieremia: 16„Nu te vom asculta în nimic din cele ce ne-ai spus în Numele Domnului. 17Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine de ne săturam, eram fericiți și nu treceam prin nicio nenorocire! 18Dar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate și am fost nimiciți de sabie și de foamete… 19De altfel, când aducem tămâie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s-o cinstim făcându-i chipul și-i aducem jertfe de băutură?” 20Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta: 21„Nu Și-a adus aminte Domnul și nu I-a venit Lui în minte tămâia pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară? 22Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urâciunilor pe care le-ați săvârșit, și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeți astăzi. 23Tocmai pentru că ați ars tămâie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-ați ascultat glasul Domnului și n-ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s-au întâmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.” 24Ieremia a mai zis întregului popor și tuturor femeilor: „Ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda care sunteți în țara Egiptului! 25Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Voi și nevestele voastre ați mărturisit cu gurile voastre și ați împlinit cu mâinile voastre ce spuneți: «Vrem să împlinim juruințele pe care le-am făcut, să aducem tămâie împărătesei cerului și să-i turnăm jertfe de băutură!» 26De aceea, acum, după ce v-ați împlinit juruințele și v-ați înfăptuit făgăduințele, ascultați Cuvântul Domnului, voi toți cei din Iuda, care locuiți în țara Egiptului! Iată, jur pe Numele Meu cel mare’, zice Domnul, ‘că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura niciunuia din oamenii lui Iuda și în toată țara Egiptului niciunul nu va zice: «Viu este Domnul Dumnezeu!» 27Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, și nu bine, și toți oamenii lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor fi nimiciți de sabie și de foamete până vor pieri de tot. 28Aceia, în mic număr, care vor scăpa de sabie se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda. Dar toată rămășița lui Iuda, toți cei ce au venit să locuiască în țara Egiptului, vor vedea dacă se va împlini Cuvântul Meu sau al lor. 29Și iată’, zice Domnul, ‘un semn după care veți cunoaște că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să știți că vorbele Mele se vor împlini peste voi, spre nenorocirea voastră.’ 30Așa vorbește Domnul: ‘Iată, voi da pe Faraon Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmașilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul său, care voia să-l omoare.’”

Ezechiel 30

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2„Fiul omului, prorocește și spune: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Văitați-vă!… Nenorocită zi! 3Căci se apropie ziua, se apropie ziua Domnului, zi întunecoasă – aceasta va fi vremea neamurilor. 4Sabia va pătrunde în Egipt și în Etiopia va fi groază când vor cădea morții în Egipt, când i se vor ridica bogățiile și i se vor răsturna temeliile. 5Etiopia, Put, Lud, toată Arabia, Cub și fiii țării unite cu ele vor cădea împreună cu ei loviți de sabie.» 6Așa vorbește Domnul: «Sprijinitorii Egiptului vor cădea și mândria tăriei lui se va prăbuși! Din Migdol până la Siene vor cădea loviți de sabie», zice Domnul Dumnezeu. 7«Vor fi pustiiți între alte țări pustiite și cetățile lui vor fi nimicite în mijlocul altor cetăți nimicite. 8Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi pune foc în Egipt și când toți sprijinitorii lui vor fi zdrobiți. 9În ziua aceea, niște soli se vor duce din partea mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniștea ei și-i va apuca spaimă mare în ziua Egiptului, căci iată că lucrurile acestea se întâmplă!» 10Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi pierde mulțimea Egiptului prin mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 11El și poporul lui cu el, cel mai grozav dintre popoare, vor fi trimiși să nimicească țara. Vor scoate sabia împotriva Egiptului și vor umple țara de morți. 12Canalele le voi seca, voi da țara în mâinile celor răi; voi pustii țara cu tot ce cuprinde ea prin mâna străinilor. Eu, Domnul, am vorbit!» 13Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi nimici idolii și voi stârpi din Nof chipurile deșarte. Nu va mai fi niciun voievod din țara Egiptului și voi răspândi groaza în țara Egiptului. 14Voi pustii Patrosul, voi pune foc Țoanului și-Mi voi aduce la îndeplinire judecățile asupra Noului. 15Îmi voi vărsa urgia asupra Sinului, cetățuia Egiptului, și voi nimici cu desăvârșire mulțimea din No. 16Voi pune foc Egiptului; Sinul va fi cuprins de spaimă; Noul va fi deschis prin spărtură și Noful, cucerit ziua-n amiaza mare de vrăjmași. 17Tinerii din On și din Pi-Beset vor cădea uciși de sabie și cetățile acestea se vor duce în robie. 18La Tahpanes se va întuneca ziua când voi sfărâma jugul Egiptului și când se va sfârși mândria tăriei lui; un nor va acoperi Tahpanesul și cetățile lui vor merge în robie. 19Îmi voi aduce astfel la îndeplinire judecățile asupra Egiptului și vor ști că Eu sunt Domnul.»’” 20În anul al unsprezecelea, în ziua a șaptea a lunii întâi, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 21„Fiul omului, am frânt brațul lui Faraon, împăratul Egiptului, și iată că nu-i vor lega rana ca să se vindece, nu-l vor obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze și să poată mânui sabia. 22De aceea așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului, și-i voi rupe brațele, pe cel tare și pe cel frânt, ca să-i cadă sabia din mână. 23Iar pe egipteni îi voi împrăștia printre neamuri și-i voi risipi în felurite țări. 24În schimb, voi întări brațele împăratului Babilonului și-i voi pune o sabie în mână, iar brațele lui Faraon le voi frânge, ca să geamă înaintea lui cum gem cei răniți de moarte. 25Dar voi întări brațele împăratului Babilonului, iar brațele lui Faraon vor cădea. Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi pune sabia Mea în mâna împăratului Babilonului și când o va întoarce împotriva țării Egiptului. 26Voi împrăștia pe egipteni printre neamuri, îi voi risipi în felurite țări și vor ști că Eu sunt Domnul.’”