1 Corinteni 9

Dreptul lucrătorului creștin

1Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrul meu în Domnul? 2Dacă nu sunt apostol pentru alții, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul. 3Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează. 4N-avem dreptul să mâncăm și să bem? 5N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalți apostoli și frații Domnului, și Chifa? 6Ori numai eu și Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm? 7Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Cine paște o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune și Legea? 9În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? 10Sau vorbește El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde și cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. 11Dacă am semănat printre voi bunurile duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? 12Dacă se bucură alții de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos. 13Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? 14Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui

15Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Și nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă așa cu mine, căci aș vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă. 16Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; și vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia! 17Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredințată. 18Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc și să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie. 19Căci, măcar că sunt slobod față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cei mai mulți. 20Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca și când aș fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câștig pe cei ce sunt sub Lege; 21cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca și cum aș fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câștig pe cei fără lege. 22Am fost slab cu cei slabi, ca să câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei. 23Fac totul pentru Evanghelie, ca să am și eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel

24Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! 25Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji. 26Eu, deci, alerg, dar nu ca și cum n-aș ști încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. 27Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Deuteronomul 20

Scutirile de militărie

1Când vei merge la război împotriva vrăjmașilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai mare la număr decât tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, este cu tine. 2La apropierea luptei, preotul să vină și să vorbească poporului. 3Să le spună: ‘Ascultă, Israele! Voi astăzi sunteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se tulbure inima, fiți fără teamă, nu vă înspăimântați, nu vă îngroziți dinaintea lor. 4Căci Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi, ca să bată pe vrăjmașii voștri, ca să vă mântuiască.’ 5Mai-marii oștirii să vorbească apoi poporului și să zică: ‘Cine a zidit o casă nouă și nu s-a așezat încă în ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să se așeze altul în ea. 6Cine a sădit o vie și n-a mâncat încă din ea să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și să mănânce altul din ea. 7Cine s-a logodit cu o femeie și n-a luat-o încă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s-o ia altul.’ 8Mai-marii oștirii să vorbească mai departe poporului și să spună: ‘Cine este fricos și slab la inimă să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui.’ 9După ce mai-marii oștirii vor isprăvi de vorbit poporului, să așeze pe căpeteniile oștirii în fruntea poporului.

Cum să se poarte cu cetățile vrăjmașe

10Când te vei apropia de o cetate ca să te bați împotriva ei, s-o îmbii cu pace. 11Dacă primește pacea și-ți deschide porțile, tot poporul care se va afla în ea să-ți dea bir și să-ți fie supus. 12Dacă nu primește pacea cu tine și vrea să facă război cu tine, atunci s-o împresori. 13Și, după ce Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să treci prin ascuțișul sabiei pe toți cei de parte bărbătească. 14Dar să iei pentru tine nevestele, copiii, vitele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, și să mănânci toată prada vrăjmașilor tăi pe care ți-i va da în mână Domnul Dumnezeul tău. 15Așa să faci cu toate cetățile care vor fi foarte departe de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor acestora. 16Dar în cetățile popoarelor acestora, a căror țară ți-o dă ca moștenire Domnul Dumnezeul tău, să nu lași cu viață nimic care suflă. 17Ci să nimicești cu desăvârșire popoarele acelea, pe hetiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe fereziți, pe heviți și iebusiți, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, 18ca să nu vă învețe să faceți după toate urâciunile pe care le fac ele pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva Domnului Dumnezeului vostru. 19Dacă vei împresura multe zile o cetate cu care ești în război, ca s-o cucerești, pomii să nu-i strici, tăindu-i cu securea; să mănânci din ei și să nu-i tai, căci pomul de pe câmp este oare un om ca să fie nimicit prin împresurare de tine? 20Numai copacii pe care-i vei ști că nu sunt pomi buni de mâncat vei putea să-i strici și să-i tai și vei putea să faci cu ei întărituri împotriva cetății care este în război cu tine, până va cădea.

Deuteronomul 25

Certurile

1Când doi oameni vor avea o ceartă între ei și se vor înfățișa înaintea judecății ca să fie judecați, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească. 2Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut, judecătorul să pună să-l întindă la pământ și să-i dea în fața lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. 3Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit înaintea ta. 4Să nu legi gura boului când treieră grâul.

Căsătoria între cumnat și cumnată

5Când frații vor locui împreună și unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară, cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă și să se însoare cu ea ca cumnat. 6Întâiul născut pe care-l va naște să moștenească pe fratele cel mort și să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie șters din Israel. 7Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta cetății, la bătrâni, și să spună: ‘Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.’ 8Bătrânii cetății să-l cheme și să-i vorbească. Dacă el stăruiește și zice: ‘Nu vreau s-o iau’, 9atunci cumnată-sa să se apropie de el în fața bătrânilor, să-i scoată încălțămintea din picior și să-l scuipe în față. Și luând cuvântul, să zică: ‘Așa să se facă omului care nu voiește să ridice casa fratelui său.’ 10Și casa lui se va numi în Israel ‘Casa celui descălțat’. 11Când doi oameni se vor certa unul cu altul, și nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l lovește, dacă întinde mâna și apucă pe acesta din urmă de părțile rușinoase, 12să-i tai mâna; să n-ai nicio milă de ea.

Cântăreala dreaptă

13Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăți, una mare și alta mică. 14Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare și alta mică. 15Ci să ai o greutate adevărată și dreaptă, să ai o efă adevărată și dreaptă, pentru ca să ai zile multe în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. 16Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârșește o nedreptate, este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.

Nimicirea amaleciților

17Adu-ți aminte ce ți-a făcut Amalec pe drum, la ieșirea voastră din Egipt: 18cum te-a întâlnit pe drum și, fără nicio teamă de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit și sleit de puteri. 19Când îți va da Domnul Dumnezeul tău odihnă, după ce te va izbăvi de toți vrăjmașii care te înconjoară, în țara pe care Domnul Dumnezeul tău ți-o dă ca moștenire și spre stăpânire, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiți lucrul acesta.

1 Samuel 27

David, în țara filistenilor; șederea lui la Țiclag

1David și-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în țara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mâna lui.” 2Și David s-a sculat, el și cei șase sute de oameni care erau împreună cu el, și au trecut la Achiș, fiul lui Maoc, împăratul Gatului. 3David și oamenii lui au rămas în Gat, la Achiș; își avea fiecare familia lui și David își avea cele două neveste: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. 4Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. 5David a zis lui Achiș: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetățile țării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” 6Și chiar în ziua aceea, Achiș i-a dat Țiclagul. De aceea, Țiclagul a fost al împăraților lui Iuda până în ziua de azi. 7Timpul cât a locuit David în țara filistenilor a fost de un an și patru luni. 8David și oamenii lui se suiau și năvăleau asupra gheșuriților, ghirziților și amaleciților, căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ținutul acela până la Șur și până în țara Egiptului. 9David pustia ținutul acesta; nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele și apoi se întorcea și se ducea la Achiș. 10Achiș zicea: „Unde ați năvălit azi?” Și David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliți și spre miazăzi de cheniți.” 11David nu lăsa cu viață nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră și să zică: ‘Așa a făcut David’”. Și acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în țara filistenilor. 12Achiș se încredea în David și zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel și va rămâne în slujba mea pe vecie.”

Proverbele 12

1Cine iubește certarea iubește știința,

dar cine urăște mustrarea este prost.

2Omul de bine capătă bunăvoința Domnului,

dar Domnul osândește pe cel plin de răutate.

3Omul nu se întărește prin răutate,

dar rădăcina celor neprihăniți nu se va clătina.

4O femeie cinstită este cununa bărbatului ei,

dar cea care-i face rușine este ca putregaiul în oasele lui.

5Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate,

dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune.

6Cuvintele celor răi sunt niște curse ca să verse sânge,

dar gura celor fără prihană îi izbăvește.

7Cei răi sunt răsturnați și nu mai sunt,

dar casa celor neprihăniți rămâne în picioare!

8Un om este prețuit după măsura priceperii lui,

dar cel cu inima stricată este disprețuit.

9Mai bine să fii într-o stare smerită și să ai o slugă

decât să faci pe fudulul și să n-ai ce mânca.

10Cel neprihănit se îndură de vite,

dar inima celui rău este fără milă.

11Cine-și lucrează ogorul va avea belșug de pâine,

dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.

12Cel rău poftește prada celor nelegiuiți,

dar rădăcina celor neprihăniți rodește.

13În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă,

dar cel neprihănit scapă din bucluc.

14Prin rodul gurii te saturi de bunătăți,

și fiecare primește după lucrul mâinilor lui.

15Calea nebunului este fără prihană în ochii lui,

dar înțeleptul ascultă sfaturile.

16Nebunul îndată își dă pe față mânia,

dar înțeleptul ascunde ocara.

17Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă,

dar martorul mincinos vorbește înșelăciune.

18Cine vorbește în chip ușuratic rănește ca străpungerea unei săbii,

dar limba înțelepților aduce vindecare.

19Buza care spune adevărul este întărită pe vecie,

dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.

20Înșelătoria este în inima celor ce cugetă răul,

dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace.

21Nicio nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit,

dar cei răi sunt năpădiți de rele.

22Buzele mincinoase sunt urâte Domnului,

dar cei ce lucrează cu adevăr Îi sunt plăcuți.

23Omul înțelept își ascunde știința,

dar inima nebunilor vestește nebunia.

24Mâna celor harnici va stăpâni,

dar mâna leneșă va plăti bir.

25Neliniștea din inima omului îl doboară,

dar o vorbă bună îl înveselește.

26Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună,

dar calea celor răi îi duce în rătăcire.

27Leneșul nu-și frige vânatul,

dar comoara de preț a unui om este munca.

28Pe cărarea neprihănirii este viața

și pe drumul însemnat de ea nu este moarte.