Isaia 38

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

(2 Regi 20:1-11; 2 Cron. 32:24)

1În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune-ți casa în rânduială, fiindcă vei muri. Nu vei mai trăi»“.

2Atunci Ezechia s-a întors cu fața spre perete și s-a rugat Domnului, 3zicând: „O, Doamne, adu-Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine înaintea ochilor Tăi“. Și Ezechia a plâns mult.

4Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Isaia, zicând: 5„Du-te și spune-i lui Ezechia: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani, 6te voi elibera, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate.

7Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei ști că Domnul va împlini ce a promis: 8voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte’»“. Și soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

9Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s-a vindecat de boala sa:

10„Ziceam: «În floarea vieții mele

trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților;

sunt văduvit de restul anilor mei».

11Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul Dumnezeu

în țara celor vii.

Nu voi mai privi omul

împreună cu locuitorii lumii trecătoare.

12Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine

precum cortul unui păstor.

Mi-am înfășurat viața ca un țesător;

el mă taie din țesătură.

Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

13M-am culcat până dimineață;

ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele.

Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.

14Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;

am gemut ca o porumbiță.

Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.

Sunt în necaz. Ajută-mă, Stăpâne!

15Ce-aș mai putea spune? El mi-a vorbit

și El a înfăptuit.

Voi umbla smerit, în toți anii vieții mele,

din cauză că mi-a fost amărât sufletul.

16O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii

și în toate acestea stă și viața duhului meu.

Tu mi-ai dat sănătate

și m-ai lăsat să trăiesc.

17Iată, spre pacea mea

am trecut prin această amărăciune.

Tu mi-ai iubit sufletul,

păzindu-l de groapa putrezirii,

căci ai aruncat înapoia Ta

toate păcatele mele.

18Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi,

Moartea nu Te poate lăuda,

iar cei ce coboară în groapă

nu pot spera în credincioșia Ta,

19ci cel viu, cel viu Te laudă,

așa cum fac și eu azi.

Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.

20 Domnul m-a salvat.

Vom cânta cu instrumentele cu coarde

în toate zilele vieții noastre,

în Casa Domnului»“.

21Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă pe bubă, și el va trăi“.

22Ezechia întrebase: „Care va fi semnul prin care voi ști că mă voi duce la Casa Domnului?“.

Apocalipsa 11

Cei doi martori

1Apoi mi-a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s-a spus: „Ridică-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el! 2Curtea exterioară a Templului s-o lași la o parte și să n-o măsori, pentru că ea a fost dată națiunilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni. 3Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profețească o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în pânză de sac“. 4Aceștia sunt cei „doi măslini“ și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. 5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i arde pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât. 6Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.

7Când își vor termina mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și-i va omorî. 8Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți, care, în sens spiritual, este numită „Sodoma“ și „Egipt“, unde a fost răstignit și Domnul lor. 9Și oameni din unele popoare, seminții și națiuni și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie să fie puse în mormânt. 10Locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar, după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s-au ridicat în picioare; și o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. 12Apoi ei au auzit un glas puternic din Cer, care le-a spus: „Suiți-vă aici!“. Și ei s-au suit în Cer, într-un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei. 13Chiar la ora aceea a avut loc un mare cutremur și s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s-au înfricoșat și L-au glorificat pe Dumnezeul cerului.

14Al doilea „vai“ s-a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.

A șaptea trâmbiță

15Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în Cer, zicând:

„Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru

și a Cristosului Său;

iar El va împărăți în vecii vecilor!“.

16Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s-au aruncat cu fețele la pământ și I s-au închinat lui Dumnezeu, 17zicând:

„Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule,

Cel Atotputernic,

Cel Care este și Care era,

pentru că Ți-ai luat puterea Ta cea mare

și ai început să împărățești!

18Națiunile se mâniaseră,

dar a venit mânia Ta,

a venit vremea ca morții să fie judecați,

a venit vremea să dai răsplată

slujitorilor Tăi, profeții,

sfinților și celor ce se tem de Numele Tău,

celor mici și celor mari,

și a venit vremea să-i distrugi

pe cei ce pervertesc pământul!“.

19Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din Cer, iar în interiorul Templului a fost văzut Chivotul legământului. Și au fost fulgere, sunete, tunete, cutremur și grindină mare.