09 Iunie

Ieremia 8

1. „În vremea aceea”, zice Domnul, „se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor, oasele preoților, oasele prorocilor și oasele locuitorilor Ierusalimului.

2. Le vor întinde înaintea soarelui, lunii și întregii oștiri a cerurilor, pe care le-au iubit, le-au slujit, le-au urmat, le-au căutat și s-au închinat lor; nu le vor strânge și nu le vor îngropa, ci vor fi un gunoi pe fața pământului.

3. Și toți cei ce vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea mai mult decât viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor.

4. Spune-le: „Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală? Cine se abate și nu se mai întoarce iarăși?

5. Pentru ce dar poporul acesta, Ierusalimul, alunecă necurmat, se țin cu toții de înșelătorie, nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?

6. Căci Eu sunt cu luare aminte și aud că ei nu spun ce este drept; niciunul nu se căiește de răutatea lui și nu zice: ‘Ce am făcut?’ Ci toți își încep iarăși alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.

7. Chiar și cocorul își cunoaște vremea pe ceruri; turturica, rândunica și cocostârcul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului.

8. Cum puteți zice: ‘Suntem înțelepți și Legea Domnului este cu noi’? Cu adevărat, degeaba s-a pus la lucru pana mincinoasă a cărturarilor.

9. Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți și prinși; căci au nesocotit Cuvântul Domnului și ce înțelepciune au ei?

10. De aceea, voi da altora nevestele lor și alteia ogoarele lor! Căci de la cel mai mic până la cel mai mare, toți sunt lacomi de câștig; de la proroc până la preot, toți înșală.

11. Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace! Pace!’ Și totuși nu este pace!

12. Sunt dați de rușine că au făcut urâciuni; dar nu roșesc și nu știu de rușine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi, zice Domnul.

13. «Vreau să-i nimicesc», zice Domnul, «nu mai sunt struguri în vie, nici smochine în smochin, și frunza este veștedă. Le dau pe toate pe mâna celor ce le vor stăpâni.»

14. Pentru ce stăm încă? Strângeți-vă și să intrăm în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne dă să bem apă amară, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.

15. Așteptam pacea – și nu vine nimic bun; o vreme de vindecare – și iată groaza!

16. Se aude nechezatul cailor lui venind din Dan; de glasul nechezatului armăsarilor lui tremură tot ținutul; vin, mănâncă țara și tot ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce locuiesc în ea.

17. Căci iată că trimit împotriva voastră niște șerpi, niște năpârci împotriva cărora nu este descântec, și vă vor mușca, zice Domnul.

18. Sunt doborât de durere, mă cuprinde jalea, mă apucă groaza.

19. Iată strigătele fiicei poporului Meu răsună dintr-o țară depărtată: «Nu mai este oare Domnul în Sion? Nu mai este în el Împăratul lui?» – „Pentru ce M-au mâniat cu chipurile lor cioplite, cu idoli străini?”

20. „Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem scăpați!”

21. Sunt zdrobit pentru zdrobirea fiicei poporului Meu, mă doare, mă apucă groaza:

22. „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce, dar, nu se face vindecarea fiicei poporului Meu?”

Matei 19

1. După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în Ținutul Iudeii, dincolo de Iordan.

2. După El au mers multe gloate. Acolo a vindecat pe cei bolnavi.

3. Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?”

4. Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască

5. și a zis: ‘De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup’?

6. Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”

7. „Pentru ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?”

8. Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimii voastre a dat Moise porunca aceasta, dar de la început n-a fost așa.

9. Eu însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă preacurvește; și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.”

10. Ucenicii I-au zis: „Dacă astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare.”

11. El le-a răspuns: „Nu toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

12. Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor; sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni; și sunt fameni care s-au făcut fameni singuri pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.”

13. Atunci I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.

14. Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a unora ca ei.”

15. După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

16. Atunci s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?”

17. El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.”

18. „Care?”, I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă;

19. să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta; și: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’”

20. Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?”

21. „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino și urmează-Mă.”

22. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuții.

23. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția cerurilor.

24. Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.”

25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”

26. Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”

27. Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat; ce răsplată vom avea?”

28. Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al slavei Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

29. Și oricine a lăsat case, frați, surori, tată, mamă, nevastă, copii sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică.

30. Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.